Totul despre infectia cu pneumococ (Streptococcus Pneumoniae)

Totul despre infectia cu pneumococ (Streptococcus Pneumoniae) Totul despre infectia cu pneumococ (Streptococcus Pneumoniae)

Ultima actualizare: 22 iunie 2021

Infecția cu pneumococ este responsabilă, la nivel mondial, de 1,6 milioane de decese anuale, fiind pe primul loc la mortalitatea infantilă. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, 28% din totalul deceselor la categoria de vârstă 0 - 1 an sunt cauzate de o infecție cu pneumococ, pe locul doi fiind, cu un procent de 21%, decesele cauzate de rujeolă.

Cuprins:

Despre Streptococcus Pneumoniae

Tipuri de infecții pneumococice

            Pneumonia

            Meningita

            Otita

            Sinuzita

            Bacteremia

Cum se transmit infecțiile pneumococice

Factori de risc pentru infecțiile pneumococice

Simptomele specifice și complicațiile infecțiilor pneumococice

            Simptomele pneumoniei pneumococice

            Simptomele meningitei pneumococice

            Simptomele bacteremiei pneumococice

            Simptomele otitei și sinuzitei pneumococice

Diagnosticarea și identificarea infecțiilor pneumococice

Metode de tratament

Vaccinarea - O metodă sigură de prevenire a infecțiilor pneumococice

Despre Streptococcus Pneumoniae

Streptococcus pneumoniae, sau pneumococul, este o bacterie localizată în tractul respirator superior descoperită pentru primă data în anul 1881 de catre doctorul Louis Pasteur. Pneumococul se găsește în flora orofaringiană a majorității oamenilor fără a fi activ, persoanele fiind doar purtătoare, însă poate deveni agent patogen responsabil de mai multe tipuri de infecții, unele foarte grave. 

Tipuri de infecții pneumococice

Pneumococul este cea mai frecventă cauză de pneumonie și meningită, principalul responsabil pentru infecția sângelui, denumită bacteremie sau septicemie, dar poate provoca și otită sau sinuzită.

  • Pneumonia. Aproximativ 80% dintre cazurile de pneumonie sunt provocate de pneumococ.
  • Meningita. Meningita reprezintă infecția țesutului care acoperă creierul și măduva spinării, necesită spitalizare și tratament de urgență, fiind compatibilă cu decesul.
  • Otita. Otita reprezintă infecția urechii cu streptococcus pneumoniae și atunci când apare în mod repetat poate afecta calitatea auzului.
  • Sinuzita. Sinuzita reprezintă infecția sinusurilor cu streptococcus pneumoniae și se poate croniciza dacă nu este tratată corespunzător.
  • Bacteremia. Bacteremia sau septicemia este infecția sângelui și este cea mai gravă formă de infecție cu pneumococ provocând, în majoritatea cazurilor, decesul.

 

Cum se transmit infecțiile pneumococice

Infecțiile pneumococice se transmit pe cale aeriană, în mod direct, prin strănut, tuse sau în mod indirect, prin praf contaminat. Persoanele care sunt doar purtătoare, chiar dacă nu au dezvoltat infecția, pot contribui la răspândirea bacteriei.

Infecțiile pneumococice au caracter sezonier, iarna și primăvara fiind mult mai des întâlnite, implicit gradul de contagiozitate fiind mult mai mare. 

Factori de risc pentru infecțiile pneumococice

Copiii și bătrânii sunt cei mai expuși infecției cu pneumococ, însă și persoanele care, indiferent de vârstă, se confruntă cu un sistem imunitar deficitar sau suferă boli autoimune, de exemplu diabet, sau de boli cronice. Totodată, cei care trăiesc în medii defavorizate și cei care se confruntă cu probleme ale splinei sunt mult mai expuși îmbolnăvirii. Factori de risc în infecția cu pneumococ sunt și mediul poluat și fumul de țigară.

Simptomele specifice și complicațiile infecțiilor pneumococice

Simptomele specifice infecțiilor pneumococice se pot manifesta diferit de la caz la caz, astfel:

  • Simptomele pneumoniei pneumococice

Pneumoniei pneumococice se manifestă prin febră și frisoane, tuse, respirație rapidă sau dificultate în respirație, durere în piept și deseori stări de confuzie și amețeală.

                        Complicațiile pneumoniei pneumococice

Complicațiile pneumoniei pneumococice sunt pleurezia, pericardita, abcesul pulmonar și obstrucționarea căilor respiratorii. Conform datelor clinice 0,5% dintre persoanele care se confruntă cu pneumonie pneumococică decedează, iar în cazul vârstnicilor rata de mortalitate este mult mai mare.

  • Simptomele meningitei pneumococice

Meningita pneumococice se manifestă prin gât înțepenit, febră, durere de cap, sensibilitate la lumină și confuzie. În cazul sugarilor poate prezenta simptome ca lipsa poftei de mâncare și vărsături.

                        Complicațiile meningitei pneumococice

Rata de mortalitate este foarte mare, iar persoanele care se vindecă rămân cu sechele majore de natura retardului mintal, probleme neurologice și afectarea auzului. Aproximativ 1 din 15 copii cu vârsta sub 5 ani care dezvolta meningită pneumococica decedează.

  • Simptomele bacteremiei pneumococice

Bacteremia pneumococica sau septicemia se manifestă prin febră, frisoane, confuzie, dificultăți de respirație, ritm cardiac crescut și piele lipicioasă.

                        Complicațiile bacteremiei pneumococice

Septicemia apare ca o complicație la aproximativ 25-30% dintre persoanele cu pneumonie pneumococică și la 80% dintre cei cu meningită pneumococică. Datele clinice atestă că 1 din 100 de copii cu vârsta sub 5 ani decedează ca urmare a bacteremiei, riscul de deces fiind mai crescut în cazul vârstnicilor.

  • Simptomele otitei și sinuzitei

Otita peumococică este o otită medie manifestată prin durere la nivelul urechii, timpan roșu și tumefiat, deseori febră, stare de somnolență, iar sinuzita are ca simptome nasul înfundat, secreții nazale abundente, respirație greoaie, durere de cap cu senzație de presiune la nivelul sinusurilor, uneori și febră. Otita medie apare cu precădere la copii, în timp ce sinuzita se manifestă mai mult în cazul adulților.

                        Complicațiile otitei și sinuzitei pneumococice

Dintre toate infecțiile cu pneumococ, otita și sinuzita sunt cele mai ușoare forme. În cazul otitei cea mai comună complicație este pierderea temporară a auzului.

Diagnosticarea și identificarea infecțiilor pneumococice

Diagnosticarea și identificarea infecțiilor pneumococice sunt pași esențiali în tratarea corectă a infecției deoarece tratamentul poate fi diferit. În cazul pneumoniei pneumococice, bacteria poate fi depistată din analize de urină, în timp ce în cazul otitei și sinuzitei diagnosticul se poate pune pe baza examinării fizice. În cazul în care medicul suspectează meningită sau bacteremie atunci se recoltează probe de lichid cefalorahidian sau de sânge.

Metode de tratament

Infecțiile pneumococice se tratează cu antibiotice cu spectru larg. Din păcate, multe tipuri de bacterii pneumococice au devenit rezistente la antibiotice, iar o metodă care poate susține schema de tratament este antibiograma. Aceasta reprezintă un test de sensibilitate la antibiotice și arată care dintre antibiotice vor avea cel mai mare succes în tratarea respectivei infecții bacteriene.

Vaccinarea - O metodă sigură de prevenire a infecțiilor pneumococice

Dată fiind rezistența unor tulpini la antibiotice, dar și ușurința cu care se pot răspândi bacteriile, vaccinarea rămâne singura metodă sigură de prevenire a infecțiilor pneumococice. Vaccinurile pneumococice au rolul de a proteja în fața a mai mult de 90 de tipuri de bacterii pneumococice, iar eficiența lor se întinde pe o perioadă de aproximativ cinci ani. Este important de punctat că o infecție pneumococică anterioară nu va proteja de o viitoare infecție.

Există două tipuri de vaccinurile pneumococice:

  • Vaccinul pneumococic conjugat. Acesta se adresează bebelușilor și se administrează în trei doze începând cu 2 luni până la 11 luni și face parte din schema de vaccinare obligatorie propusă de Ministerul Sănătății, protejând împotriva a 13 tipuri de bacterii pneumococice, cele mai periculoase. De asemenea, se recomandă adulților peste 19 ani care au anumite afecțiuni medicale si tuturor persoanelor cu vârsta peste 65 de ani.
  • Vaccinul polizaharidic pneumococic. Acesta protejează împotriva a 23 de tulpini de bacterii pneumococice, însă este recomandat copiilor începând cu vârsta de 2 ani, dar și tuturor adulților, în special celor care au depășit pragul de 65 ani.

Dat fiind faptul că gripa sezonieră poate crește riscul de a dezvolta o infecție pneumococică se recomandă suplimentar, pentru prevenție, și vaccinarea antigripală anuală.