Vulvovaginita reprezinta inflamatia vulvei si a vaginului si este o afectiune frecventa care poate aparea la femei de toate varstele, dar si la fete, in special intre 2 si 10 ani. Aceasta poate avea numeroase cauze. Simptomele tipice sunt iritatia vulvara insotita de senzatie de arsura, mancarime si, uneori, secretii vaginale.
Mai multi factori anatomici cresc riscul de vulvovaginita in randul populatiei pediatrice. Vulva si vaginul sunt situate in apropierea anusului, iar copiii nu au intotdeauna obiceiuri de igiena bine formate, ceea ce poate facilita transferul bacteriilor din flora intestinala catre regiunea vulvara. In plus, inainte de pubertate, nivelul estrogenilor este in mod natural scazut. Ca urmare, mucoasa vaginala este mai subtire, numarul lactobacililor protectori este redus, iar pH-ul vaginal este mai putin acid. Toti acesti factori scad capacitatea naturala de aparare impotriva infectiilor si iritatiilor.
La femeile adulte, vulvovaginita apare cand echilibrul florei vaginale sau cel hormonal este perturbat. Printre cauzele frecvente se numara infectiile, iritatiile, modificarile hormonale, administrarea unor medicamente sau unele afectiuni inflamatorii. Discutia detaliata cu pacienta (anamneza) si examenul clinic sunt aspecte esentiale ale evaluarii in caz de vulvovaginita.
Ce este vulvovaginita?
Vulvovaginita reprezinta inflamatia vulvei si a vaginului, care poate fi provocata de infectii, iritatii sau alti factori. Cele mai frecvente simptome sunt senzatia de arsura si mancarimea, insotite de semne de iritatie vaginala sau vulvara si secretii vaginale. Cele mai frecvente forme de vulvovaginita infectioasa sunt:
- vaginoza bacteriana;
- infectia cu Trichomonas vaginalis;
- candidoza vulvovaginala.
Deoarece simptomele acestor afectiuni pot fi asemanatoare, este important ca diagnosticul corect sa fie stabilit de medic.
Care sunt simptomele?
Cele mai frecvente simptome sunt senzatia de arsura, mancarimea, iritatia vulvara (inrosirea pielii) si secretiile vaginale. Iritatia vulvara poate avea mai multe cauze, inclusiv infectii, afectiuni ale pielii sau dermatita de contact. De asemenea, contactul prelungit al pielii cu urina sau secretiile vaginale poate favoriza aparitia iritatiei, mai ales atunci cand zona este mentinuta umeda sau sunt purtate haine foarte stramte sau ocluzive.
Importanta anatomiei in vulvovaginita
Vulva reprezinta partea externa a organelor genitale feminine. Pielea din aceasta zona este sensibila la modificarile hormonale, la alergeni si la diferiti factori iritanti din mediul inconjurator. Ea contine foliculi pilosi, glande sebacee si glande sudoripare, care contribuie la protectia pielii.
Vaginul are o flora microbiana proprie, aflata in mod normal intr-un echilibru care contribuie la mentinerea sanatatii vaginale. Acest echilibru se poate modifica temporar sub influenta unor factori precum activitatea sexuala, ciclul menstrual, sarcina sau administrarea unor medicamente, revenind de obicei la normal dupa disparitia acestora. Atunci cand echilibrul florei vaginale este perturbat, pot aparea infectii sau inflamatii, printre care si vulvovaginita.
Ce cauzeaza vulvovaginita?
Vulvovaginita poate avea numeroase cauze. Cele mai frecvente sunt infectiile bacteriene si fungice, dar si iritatiile locale. De asemenea, aceasta poate fi favorizata de infectiile cu transmitere sexuala, expunerea la substante chimice iritante sau alergeni, sarcina, unele metode contraceptive, diabetul si afectiunile care slabesc sistemul imunitar.
Prezenta bacteriilor
Un dezechilibru al florei vaginale poate favoriza inmultirea excesiva a unor bacterii. Gardnerella vaginalis este o bacterie care face parte din flora vaginala normala, insa atunci cand se inmulteste excesiv poate contribui la aparitia vaginozei bacteriene, cea mai frecventa cauza a vaginitei la femeile aflate la varsta reproductiva. Aceasta se manifesta frecvent printr-o secretie abundenta, subtire, alb-cenusie, cu miros neplacut.
Infectiile fungice
Una dintre cele mai frecvente cauze in vulvovaginita este infectia fungica cu Candida albicans. Aceasta determina, de obicei, mancarime intensa, iritatie si o secretie vaginala alba si densa.
Unele femei pot dezvolta infectii fungice dupa administrarea antibioticelor, deoarece acestea pot perturba echilibrul florei vaginale si favoriza inmultirea fungilor.
Virusurile si parazitii
Virusul herpes simplex poate provoca vulvovaginita, insotita de durere si aparitia unor vezicule sau ulceratii. Cat despre paraziti, oxiurile sau scabia pot cauza inflamatia vulvei si vaginului.
Factorii de mediu
Igiena intima trebuie mentinuta in echilibru. Spalatul excesiv, produsele parfumate, lenjeria si hainele stramte, din materiale sintetice, pot favoriza mentinerea umiditatii si aparitia iritatiei, pielea iritata fiind mai susceptibila la aparitia vulvovaginitei.
Infectiile cu transmitere sexuala
Infectia cu Trichomonas vaginalis, transmisa pe cale sexuala, poate provoca vulvovaginita. Aceasta infectie cauzeaza disconfort genital, mancarime si o secretie abundenta galbena, verzuie sau gri, adesea cu miros intepator. Chlamydia trachomatis, Neisseria gonorrhoeae, virusul herpes simplex, pot fi, de asemenea, asociate cu inflamatia tractului genital inferior.
Pot face vulvovaginita din cauza produselor de ingrijire?
Anumite produse de ingrijire intima pot irita pielea sensibila din zona genitala si pot favoriza aparitia simptomelor de vulvovaginita, mai ales la persoanele cu piele sensibila sau predispuse la alergii. Printre acestea se numara unele sapunuri, geluri pentru igiena intima, produse parfumate, deodorante intime si unele contraceptive vaginale.
Pentru a reduce riscul de iritatie, este recomandata alegerea unor produse hipoalergenice, fara parfum si coloranti, precum si evitarea spalaturilor vaginale, care pot perturba echilibrul natural al florei vaginale.
Vulvovaginita la copii
Vulvovaginita este o problema ce afecteaza destul de des fetele cu varste cuprinse intre 2 si 10 ani. Intre aceste varste, vulvovaginita poate recidiva, insa odata cu instalarea pubertatii vulvovaginita nespecifica apare mult mai rar, datorita modificarilor hormonale si maturizarii mucoasei vaginale.
Inainte de pubertate, pielea vulvei si mucoasa vaginala sunt mai sensibile. Nivelul estrogenilor este in mod natural scazut, ceea ce face ca mucoasa vaginala sa fie mai subtire, iar secretia vaginala protectoare si numarul lactobacililor sa fie reduse. Din acest motiv, zona genitala este mai vulnerabila la iritatii si infectii. Riscul poate fi crescut de purtarea hainelor stramte, excesul de greutate sau de utilizarea unor produse de ingrijire sau detergenti care pot irita zona.
Alte cauze de vulvovaginita la copii
O alta cauza de vulvovaginita este igiena deficitara dupa folosirea toaletei, situatie care apare, de obicei, atunci cand copilul nu se sterge sau se sterge incorect. Bacteriile din zona anala pot ajunge astfel la nivelul vulvei si vaginului.
Si prezenta oxiurilor poate cauza sau agrava vulvovaginita, deoarece copiii infectati cu acesti paraziti se confrunta cu mancarimi si, prin scarpinare, irita zona.
Coalescenta labiala, lipirea labiilor mici printr-o membrana subtire, apare din cauza nivelului scazut de estrogeni specific perioadei de dinaintea pubertatii. Aceasta poate favoriza acumularea secretiilor si dezvoltarea bacteriilor. In unele cazuri, medicul poate recomanda tratament local cu o crema pe baza de estrogen.
Igiena la fetite
Este important ca fetele sa fie invatate de mici sa foloseasca corect toaleta. Acest lucru include inclusiv stergerea din fata spre spate, pentru a preveni transferul bacteriilor din zona anala catre vagin sau uretra, canalul prin care se elimina urina, ce face legatura cu vezica urinara.
Cum se manageriaza vulvovaginita la copii
In majoritatea cazurilor simptomele in ce priveste vulvovaginita se amelioreaza prin adoptarea unor obiceiuri simple:
- utilizarea unor produse delicate, fara parfum, destinate ingrijirii pielii copiilor;
- stergerea zonei genitale din fata spre spate dupa utilizarea toaletei;
- incurajarea copilul sa urineze stand cu genunchii cat mai departati, astfel incat urina sa nu atinga, pe cat posibil, pielea;
- uscarea delicata a zonei prin tamponare cu un prosop curat dupa baie sau dus;
- purtarea lenjeriei din bumbac;
- aplicarea, la recomandarea medicului, a unor creme pe baza de oxid de zinc pentru calmarea iritatiei;
- daca pacientul pediatric are o infectie bacteriana, medicul curant poate recomanda administrarea unui antibiotic.
Tratamentul vulvovaginitei la femeile adulte
Dupa stabilirea cauzei, medicul poate prescrie, in functie de cauza:
- antibiotice, administrate oral sau local, pentru infectiile bacteriene;
- medicamente antifungice, sub forma de creme, ovule sau comprimate orale, pentru infectiile cu Candida;
- antihistaminice orale, pentru ameliorarea mancarimii atunci cand exista o componenta alergica;
- creme cu estrogen.
Pe langa tratamentul medicamentos, este importanta mentinerea unei igiene intime corecte. Se recomanda purtarea lenjeriei intime din bumbac si evitarea hainelor foarte stramte, a spumelor de baie, a sapunurilor si gelurilor de dus parfumate, precum si evitarea spalaturilor vaginale.
Surse:
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/22488-vulvovaginitis-toddler
https://emedicine.medscape.com/article/2188931-overview#a4
https://www.nhs.uk/conditions/vaginitis/
https://healthify.nz/health-a-z/v/vulvovaginitis-in-adult-women
https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S1521693417301323
https://www.healthline.com/health/vulvovaginitis#treatment
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7738700/