Dializa peritoneala: ce este, cand se recomanda, avantaje si dezavantaje

Bolile renale cronice sunt una dintre cele mai importante probleme de sanatate publica. Rinichii sunt organe esentiale pentru mentinerea homeostaziei organismului. Atunci cand acestia nu mai functioneaza corespunzator, viata pacientului este pusa in pericol, dar exista insa alternative de tratament foarte eficiente, chiar salvatoare, iar cea mai importanta este dializa.

Practic, dializa suplineste functia renala compromisa. Primele incercari medicale de „a inlocui” functia rinichilor prin metode artificiale dateaza din anii ’40, cand hemodializa a inceput sa fie folosita experimental. Dializa peritoneala, care se bazeaza pe mecanisme diferite, a aparut ceva mai tarziu, prin anii ’60, cand s-a observat ca peritoneul – membrana care captuseste cavitatea abdominala – poate fi utilizat ca un „filtru natural” pentru eliminarea toxinelor din sange.

De atunci si pana astazi, tehnicile de dializa s-au perfectionat enorm, dispozitivele devenind nu doar mai sigure, ci si mai usor de utilizat, iar pacientii in nevoie beneficiaza acum de tratamente care le permit o viata cat mai apropiata de cea a pacientului fara boala renala cronica.

Ce este dializa peritoneala?

Dializa peritoneala este o metoda „de curatare” a sangelui care foloseste peritoneul, membrana subtire si bogata in vase de sange ce captuseste interiorul abdomenului, drept filtru biologic. In comparatie cu hemodializa, unde sangele pacientului este scos din organism, iar apoi este trecut printr-un aparat, curatat si reintrodus in organism, in dializa peritoneala sangele ramane in corp, in interior, iar „curatarea” acestuia are loc prin difuzie si osmoza la nivelul peritoneului.

Procedura presupune introducerea unui lichid steril (solutia de dializa) in cavitatea abdominala, printr-un cateter special. Aceasta solutie sta in abdomen pentru cateva ore si absoarbe toxinele si excesul de apa din sange. Ulterior, lichidul incarcat cu produsii de metabolism este evacuat, iar apoi inlocuit cu o solutie noua. Acest ciclu se repeta zilnic, iar pacientul il poate efectua fara probleme la domiciliu, dupa o perioada de instruire medicala.

Dializa peritoneala functioneaza dupa un mecanism simplu: moleculele mici, precum ureea sau creatinina, trec din sange in solutia de dializa prin peretii capilarelor si membrana peritoneala, datorita diferentelor de concentratie intre compartimente. In acelasi timp, excesul de lichid este extras printr-un fenomen numit ultrafiltrare, realizat cu ajutorul substantelor osmotice (cum ar fi glucoza, de exemplu) din solutia de dializa. Intr-un fel, acelasi lucru il fac si rinichii.

Principalele tipuri de dializa peritoneala

Exista doua tipuri principale de dializa peritoneala, fiecare cu propriile sale avantaje si limitari, dar si particularitati de intrebuintare.

Dializa peritoneala continua ambulatorie (DPCA)

Este metoda clasica, folosita de pacient la domiciliu, in care acesta introduce manual solutia de dializa in abdomen, de obicei de 4-5 ori pe zi. Fiecare schimb dureaza in jur de 30-40 de minute, insa solutia ramane in abdomen cateva ore. DPCA are avantajul ca nu necesita aparatura foarte complexa, iar pacientul isi poate desfasura activitatile zilnice in timpul in care are loc procesul de curatare a sangelui, cat solutia sta in cavitate.

Dializa peritoneala automata (DPA)

In acest caz, schimburile de lichid se fac automat, cu ajutorul unui aparat numit cycler, care se conecteaza la cateter pe timpul noptii. Aparatul realizeaza mai mult cicluri de umplere si golire, in timp ce pacientul doarme. Dimineata, pacientul deconecteaza aparatul si isi poate liber ziua, fara dializa. DPA este preferata de multi pacienti activi, intrucat nu doar ca reduce timpul pentru umplerea manuala, ci scade si riscul de infectii.

Dializa peritoneala vs. hemodializa

Ambele sunt metode de substitutie renala si au acelasi obiectiv: eliminarea toxinelor din sange si a apei in exces. Diferentele dintre ele sunt, insa, semnificative. Hemodializa se realizeaza de cele mai multe ori intr-un centru specializat, de 3 ori pe saptamana, cate 4-5 ore per sedinta.

Pacientul trebuie sa fie prezent fizic in centrul respectiv. Sangele sau este pompat in exteriorul corpului, printr-un filtru artificial numit dializor, unde este curatat. Apoi, este reintrodus in corp progresiv, pe masura ce se curata. Este o metoda foarte eficienta si sigura, dar restrictiva, pentru ca depinde de programarile din centru si presupune deplasari regulate.

Dializa peritoneala, pe de alta parte, ofera mai multa libertate pacientului, pentru ca, practic, se poate face oriunde – acasa, la locul de munca, chiar in calatorii, cu conditia de a respecta norme de igiena si planul medical. In plus, imita mult mai fidel fiziologia rinichilor functionali – asta insemnand ca schimburile sunt mai blande, iar toxinele eliminate treptat, nu deodata, cum este cazul hemodializei.

Ce avantaje are dializa peritoneala?

Dializa peritoneala are avantajul de a-i oferi pacientului libertate si autonomie. Hemodializa se realizeaza in spitale si centre speciale, pe cand dializa peritoneala permite tratarea la domiciliu. Alte avantaje includ:

• mentinerea unei mai bune independente si flexibilitati in programul zilnic
• un control mai bun al tensiunii arteriale datorita eliminarii treptate a lichidului
• reducerea simptomelor de oboseala si fluctuatii mai mici in starea de sanatate, comparativ cu hemodializa;
• posibilitatea de a mentine mai mult timp functia renala reziduala, adica partea din functia renala care inca mai exista,
• lipsa necesitatii unui acces vascular (fistula arteriovenoasa), care in unele cazuri este dificil de obtinut;
• posibilitatea utilizarii chiar si la pacientii mai fragili, dar care necesita dializa, care au vase sanguine afectate;
• restrictii alimentare mai blande, comparativ cu hemodializa.

Toate aceste beneficii ii confera pacientului o calitate superioara a vietii, in special daca acesta isi doreste sa ramana activ social si profesional.

Indicatii ale dializei peritoneale

Dializa peritoneala este indicata pacientilor cu boala renala (insuficienta renala), la care rinichii nu isi mai pot indeplini functia. Aceasta alternativa este preferata in special in cazul:

• insuficientei renale cronice avansate (stadiul terminal);
• dificultatilor in realizarea sau mentinerea unui acces vascular pentru hemodializa;
• pacientilor care locuiesc departe de centrele de dializa si doresc tratament la domiciliu;
• copiilor sau adolescentilor cu boala renala cronica, pentru care dializa peritoneala este uzual mai bine tolerata;
• pacientilor cu risc crescut de instabilitate hemodinamica (tensiune arteriala oscilanta, foarte severa).

Indicatiile medicale pentru dializa peritoneala sunt aceleasi ca si in cazul hemodializei.

Pregatirea pacientului pentru dializa peritoneala

Pasul principal este implantarea chirurgicala a cateterului peritoneal, un tub fin si flexibil, care se introduce in abdomen sub anestezie locala sau generala. Acest tub va ramane fixat la nivelul peretelui abdominal, o mica portiune fiind iesita in afara, de care se ataseaza pungile de perfuzie ce contin solutia de dializa.

Montarea cateterului are loc cu cateva saptamani inainte de prima sedinta de dializa peritoneala pentru a permite vindecarea corespunzatoare a inciziei abdominale. Pacientul este instruit astfel incat sa stie cum sa efectueze schimburile de lichid, cum sa pastreze igiena, de cate sedinte are nevoie si cum sa recunoasca eventualele semne de alarma.

Cum se desfasoara dializa peritoneala?

Procedura de dializa peritoneala este relativ simpla, dar necesita rigurozitate. Pacientul trebuie sa se spele pe maini, pregateste materialele sterile si conecteaza punga cu solutia de dializa la cateter. Lichidul curge datorita gravitatiei in abdomen, unde ramane pentru o anumita perioada de timp. Ulterior, este evacuat si inlocuit cu o noua solutie.

In dializa peritoneala continua ambulatorie, schimburile sunt realizate manual de cateva ori pe zi. In dializa peritoneala automata, cycler-ul face acest proces automat, pe timpul noptii.

Ce complicatii si riscuri exista in dializa peritoneala?

Desi sigura si eficienta, dializa peritoneala nu este lipsita de riscuri. Cea mai frecventa este, de obicei, peritonita, inflamatia peritoneului, cauzata de o infectie cu originea in locul de atasare a cateterului. Alte posibile complicatii sunt infectii propriu-zise ale cateterului, scurgerile tipice de lichid, herniile abdominale sau, in timp, pierderea eficientei peritoneului, motiv pentru care se ridica necesitatea trecerii la dializa peritoneala la hemodializa clasica.

Dializa peritoneala – contraindicatii

Nu toti pacientii cu insuficienta renala pot beneficia de dializa peritoneala. Complicatii absolute includ absenta peritoneului functional (dupa interventii chirurgicale abdominale majore sau in contextul aderentelor extinse) sau imposibilitatea pacientului de a respecta igiena si instructiuni specifice procedurii.

De asemenea, obezitatea morbida, bolile pulmonare severe sau anumite afectiuni abdominale, cum ar fi herniile musculare in aceasta zona, pot limita capacitatea de a utiliza aceasta metoda de substitutie a functiei renale numita dializa peritoneala.