Papilomul intraductal este o tumora benigna (necanceroasa) a sanului, care se dezvolta, cum si denumirea o spune, in interiorul ductelor mamare (canalele galactofore).
Papilomul intraductal se caracterizeaza prin proliferarea papilara a celulelor epiteliale. Din totalul leziunilor benigne ale sanului, papilomul intraductal reprezinta mai putin de 10% din cazuri, iar in mai putin de 1% din cazuri se observa caracterul malign. Apare frecvent la femei cu varste intre 35-55 de ani.
Desi este o formatiune benigna, papilomul intraductal atrage atentia din cauza simptomelor. In general, este vorba de secretia mamelonara, uneori sangvinolenta, dar se poate asocia si cu risc usor crescut de cancer sau chiar cu leziuni precanceroase. Din aceste motive, de cele mai multe ori se impune tratamentul chirurgical.
Papilomul intraductal este o excrescenta benigna care se dezvolta in interiorul ductelor mamare (canalele prin care circula laptele). Aceasta leziune este alcatuita dintr-un ax fibrovascular care este acoperit de celule epiteliale proliferative, ceea ce ii confera aspectul microscopic specific.
In functie de localizare si numar, papiloamele pot fi unice (de obicei situate in ductele mari, in apropierea mamelonului) sau multiple (de obicei situate in ductele periferice). Este important, de altfel, sa se diferentieze cazurile unice de cele multiple, intrucat exista implicatii diagnostice, terapeutice si prognostice, papiloamele multiple fiind mai des asociate cu leziuni atipice sau in unele cazuri chiar maligne.
Sanul este alcatuit din lobuli glandulari conectati intre ei printr-o retea complexa de canale care poarta laptele, numite canale galactofore, ce converg catre mamelon. Ductele sunt captusite de un epiteliu specializat, care poate suferi modificari prolfierative. In conditii fiziologic normale, proliferarea celulara este fin reglata de factori hormonali. In cazul unui papilom intraductal, se observa ca acest proces este perturbat, ducand la formarea unor proeminente papilare localizate in interiorul canalului galactofor.
Papiloamele solitare apar de obicei in ductele principale, in apropierea mamelonului, ele fiind responsabile de secretiile mamelonare vizibile clinic. Papiloamele multiple, in schimb, apar in ductele periferice si pot fi mai dificil de diagnosticat, necesitand interventie imagistica si, uzual, testare histopatologica. In ambele situatii, proliferarea este benigna, dar uneori pot coexista cu modificari atipice sau cu carcinomul ductal in situ (CDIS).
Etiologia papilomului intraductal nu este pe deplin elucidata, dar ar fi vorba despre o gama mai variata de factori: de la influente hormonale, pana la predispozitii genetice si impactul anumitor factori de mediu.
Un rol important este atribuit expunerii la estrogeni. Utilizarea contraceptivelor orale si terapia de substitutie hormonala, expunerea indelungata la estrogen pe parcursul vietii (spre exemplu, in caz de menarha precoce, menopauza tardiva, nuliparitate) cresc riscul de aparitie a tumorilor de acest tip.
Desi papilomul intraductal nu este o boala ereditara, femeile cu antecedente familiale pozitive de leziuni mamare sau cancer de san par sa aiba un risc mai mare. De altfel, mutatiile in genele BRCA1 si BRCA2, asociate cu cancerul de san, pot fi intalnite la unele paciente cu acest tip de papilom.
Obezitatea, consumul excesiv de alcool, dieta bogata in grasimi saturate si sedentarismul, chiar daca nu in mod concret, au fost asociate cu un risc crescut de leziuni proliferative ale sanului, inclusiv papilom intraductal. Aceste elemente contribuie indirect, prin afectarea echilibrului de hormoni si prin inducerea unui statut inflamator cronic.
In majoritatea cazurilor, papilomul intraductal este descoperit incidental, cand pacienta isi face o investigatie imagistica pentru cu totul alte motive. Simptomatologia, de altfel, poate fi destul de sugestiva.
Cel mai frecvent simptom este reprezentat de secretia mamelonara unilaterala, la un singur san, spontana, care poate fi seroasa, clara sau chiar cu sange. Secretiile cu sange sunt cele care tind sa alarmeze cel mai des pacientele.
Mai rar, un astfel de papilom poate fi perceput ca un mic nodul in spatele areolei mamare, uzual mobil si nedureros. Totusi, majoritatea papiloamelor nu sunt palpabile si pot fi identificate doar prin investigatii imagistice.
Orice secretia anormala la nivelul mamelonului, sangvinolenta sau nu, precum si palparea unui nodul, ar trebui sa determine prezentarea la medic. Chiar daca multe dintre cazuri sunt benigne, diagnosticul diferential include si patologii maligne, ceea ce face necesara evaluarea medicala.
Diagnosticul diferential necesita corelarea rezultatelor obtinute:
La palpare, medicul poate identifica un mic nodul retroareolar sau poate observa prezenta unei secretii mamelonare anormale. De asemenea, i se pun intrebari pacientei. Examenul clinic, insa, nu este suficient pentru diagnostic.
Pe mamografie, papilomul este destul de greu de diferentiat. Se poate prezenta ca o masa ovala sau rotunda cu margine bine circumscrisa, asociata cu microcalcificari. Ecografic, aceasta masa se gaseste de obicei in apropierea mamelonului.
Ductografia este investigatia imagistica speciala utilizata care permite vizualizarea sensibila si foarte precisa a ductelor galactofore. La galactografie, papilomul intraductal apare ca un defect de umplere intraluminala cu dilatare ductala si aspect caracteristic. Aceasta metoda permite cu acuratete localizarea papilomului si este necesara pentru planificarea preoperatorie.
Diagnosticul de certitudine se pune doar prin biopsie si examen histopatologic. Biopsia are loc sub ghidaj ecografic. Examinarea histologica evidentiaza caracteristicile tipice, fiind important sa se excluda prezenta atipiei sau a unui carcinom.
Diagnosticul diferential este extrem de important, deoarece multe leziuni si tumori mamare pot mima papilomul intraductal. Materialul ingrosat sau resturile celulare dintr-un canal dilatat pot da imagini asemanatoare in urma investigatiilor. Necroza grasa cu zone chistice si solide poate fi confundata cu o leziune papilara intracistica.
Tumorile filoide, desi benigne, sunt considerate leziuni cu risc crescut si pot semana imagistic cu un papilom. Malignitatile non-papilare, cum ar fi carcinomul medular, poate prezenta chiar si extensie ductala si necroza centrala, mimand un carcinom papilar. Prin urmare, diagnosticul final necesita intotdeauna confirmare histopatologica.
Managementul depinde de simptomatologie, numarul leziunilor si prezenta atipiei.
Daca biopsia confirma un papilom fara atipie si pacienta nu prezinta simptome, se recomanda, in unele cazuri, monitorizarea atenta. Totusi, majoritea ghidurilor recomanda ca excizia acestei tumori, pentru a elimina riscul de subdiagnostic si de evolutie catre hiperplazie ductala atipica.
Tratamentul standard consta in excizia chirurgicala completa a papilomului, de obicei printr-o procedura numita lumpectomie. Acest lucru este necesar deoarece, la excizie, unele papiloame pot fi reclasificate ca hiperplazie ductala atipica sau chiar drept carcinom ductal in situ. In egala masura, indepartarea completa a leziunii asigura un prognostic excelent si previne recurentele.
Prognosticul dupa excizia unui papilom intraductal este excelent. In majoritatea studiilor, peste 88% dintre papiloame nu prezinta atipie, iar riscul de malignizare este redus. Rata de recurenta locala dupa excizie completa este extrem de scazuta, estimata la 2,4%. Pe de alta parte, dupa o astfel de operatie pacientele se recupereaza rapid, majoritatea reluandu-si activitatile obisnuite in cateva zile.
Papilomul intraductal este o leziune benigna, insa poate fi asociat, desi extrem de rar, cu riscul de cancer de san, mai ales daca prezinta atipie. De aceea, excizia chirurgicala este recomandata in majoritatea cazurilor. Monitorizarea periodica prin controale clinice si ecografii mamare este esentiala pentru sanatatea sanului, chiar si dupa excizie, mai ales la paciente cu factori de risc, cum ar fi cazuri in familie.
Screening-ul mamar salveaza vieti! Exista protocoale actuale de screening, mai ales in cazul in care aveti cazuri de cancer mamar (sau alte tipuri de leziuni mamare) in familie. Este important sa solicitati informatii de la medicul dumneavoastra, care va va recomanda controale periodice in functie de factorii de risc pe care ii prezentati. In general, screening-ul mamar se recomanda a fi inceput in jurul varstei de 40-45 de ani, la femeile cu risc moderat, si mai devreme in cazul in care riscul este crescut.
Orice nelamurire pe care o aveti poate fi adresata medicului dumneavoastra.
Nu, papilomul intraductal este o leziune benigna, dar poate da simptome suparatoare si, rareori, se poate asocia cu leziuni precanceroase. Din acest motiv, este important ca diagnosticul sa fie confirmat de un specialist si sa se urmeze indicatiile acestuia, inclusiv cele de monitorizare sau de tratament.
Este foarte putin probabil ca papilomul intraductal sa apara, mai ales daca excizia a fost totala. Conform studiilor de specialitate, rata de recidiva este sub 3%.
Nu, nu se poate trata fara excizie chirurgicala. Monitorizarea exclusiva este rar indicata, si doar in cazuri selectate.
Recuperarea este rapida, majoritatea pacientelor revenind la activitatile zilnice normale in doar cateva zile, maximum doua saptamani, in functie de starea generala de sanatate a pacientei.
DESCOPERA PRODUSE
CONTACT
CELE MAI NOI ARTICOLE
www.catena.ro - copyright 2025,
Toate drepturile rezervate
CATENA PHARMA SRL
Nr. Registrul Comerţului: J03/2710/2023
CUI: RO 3008793
Adresă sediu social: judetul Argeş, municipiul Piteşti, strada Banat nr.2
Distribuie pe WhatsApp
Distribuie pe Facebook