Cancerul vaginal este o forma rara de cancer ginecologic care se dezvolta la nivelul tesuturilor vaginului. Desi reprezinta doar un procent foarte mic dintre cancerele aparatului genital feminin, diagnosticul necesita evaluare atenta, deoarece simptomele pot lipsi in stadiile incipiente sau pot fi confundate cu cele ale altor afectiuni ginecologice.
Depistat la timp, cancerul vaginal dispune de optiuni terapeutice eficiente, motiv pentru care prezentarea la medic in cazul aparitiei simptomelor persistente si relevante este esentiala.
Ce este cancerul vaginal si cum apare?
Cancerul vaginal este o tumora maligna care ia nastere din celulele peretelui vaginal. In limbajul uzual, termenul de „cancer vaginal primar” se refera exclusiv la cancerul care apare direct in vagin si nu la tumorile provenite din alte organe si extinse ulterior la acest nivel.
Este importanta aceasta diferentiere deoarece majoritatea formatiunilor maligne identificate in vagin sunt, de fapt, metastaze sau extensii ale unor cancere dezvoltate initial la nivelul colului uterin, endometrului, ovarelor sau vulvei. Mai rar, metastazele pot proveni si din alte organe, precum sanul, colonul sau pancreasul.
Din acest motiv, diagnosticul de cancer vaginal primar este unul rar, reprezentand aproximativ 1–2% dintre toate cancerele tractului genital feminin. In cele mai multe cazuri, boala se dezvolta lent, pornind de la modificari precanceroase ale mucoasei vaginale.
Aceste leziuni, cunoscute in prezent sub denumirea de leziuni scuamoase intraepiteliale de grad inalt (HSIL), pot evolua progresiv catre cancer invaziv daca nu sunt identificate si tratate la timp.
Un rol important in aparitia acestor modificari il are infectia persistenta cu virusul papiloma uman (HPV), in special tulpina HPV 16. Virusul determina modificari genetice in celulele mucoasei vaginale, iar in timp acestea isi pot pierde mecanismele normale de control al multiplicarii si pot deveni maligne.
Pe langa carcinomul scuamos, care reprezinta cea mai frecventa forma de cancer vaginal, exista si alte tipuri histologice mai rare, precum adenocarcinomul, melanomul vaginal, sarcoamele sau limfoamele, fiecare avand particularitati de evolutie si tratament.
Care sunt cauzele si factorii de risc pentru cancerul vaginal?
Cancerul vaginal nu apare ca urmare a unei singure cauze. Dezvoltarea sa este rezultatul interactiunii dintre predispozitia individuala, infectiile persistente si expunerea indelungata la diversi factori de risc.
In prezent, sunt descrise doua mecanisme principale prin care poate aparea cancerul vaginal:
- cancer vaginal asociat infectiei cu HPV;
- cancer vaginal independent de infectia cu HPV.
In formele asociate HPV, virusul produce proteine care inactiveaza gene importante implicate in controlul ciclului celular, precum p53 si RB, favorizand acumularea modificarilor genetice si transformarea maligna a celulelor.
Printre principalii factori de risc pentru cancerul vaginal se numara:
- infectia persistenta cu HPV: in special tulpina HPV 16, reprezinta cel mai important factor implicat in aparitia carcinomului scuamos vaginal;
- varsta inaintata: cancerul vaginal este diagnosticat mai frecvent dupa varsta de 60–70 de ani, iar incidenta continua sa creasca odata cu inaintarea in varsta;
- fumatul: substantele toxice din fumul de tigara afecteaza mecanismele locale de aparare si cresc riscul transformarii maligne a celulelor infectate cu HPV;
- debutul precoce al vietii sexuale si numarul mare de parteneri sexuali, deoarece cresc probabilitatea infectarii cu HPV;
- antecedentele de leziuni precanceroase sau cancer de col uterin: femeile care au avut anterior cancer cervical sau leziuni cervicale de grad inalt prezinta un risc mai mare de a dezvolta ulterior cancer vaginal;
- imunosupresia, inclusiv infectia cu HIV sau tratamentele imunosupresoare administrate dupa transplant ori in bolile autoimune;
- expunerea intrauterina la dietilstilbestrol (DES): acest estrogen sintetic, utilizat in trecut pentru prevenirea avortului spontan, a fost asociat cu aparitia adenocarcinomului cu celule clare la fiicele femeilor tratate in timpul sarcinii (in prezent, medicamentul este interzis).
De asemenea, unele tipuri foarte rare de cancer vaginal, precum melanomul vaginal sau sarcoamele, au mecanisme diferite de aparitie si nu sunt asociate cu infectia HPV.
Care sunt simptomele in cancerul vaginal?
In stadiile incipiente, cancerul vaginal poate sa nu provoace niciun simptom. Din acest motiv, unele cazuri sunt descoperite intamplator in timpul unui consult ginecologic de rutina. Pe masura ce tumora creste, pot aparea manifestari clinice care necesita evaluare medicala.
Cele mai frecvente simptome asociate cu cancerul vaginal includ:
- sangerari vaginale anormale, in special dupa contactul sexual sau dupa instalarea menopauzei;
- secretii vaginale persistente, apoase, urat mirositoare sau amestecate cu sange;
- aparitia unei formatiuni sau senzatia unui nodul in vagin;
- dureri in timpul contactului sexual;
- dureri pelvine persistente;
- senzatie de presiune la nivelul pelvisului.
In stadiile mai avansate, extinderea locala a tumorii poate determina aparitia unor simptome suplimentare:
- dificultati la urinare sau urinari frecvente;
- sange in urina;
- constipatie;
- durere la defecatie;
- edeme ale membrelor inferioare;
- scadere involuntara in greutate, diminuarea poftei de mancare;
- oboseala accentuata.
La examenul clinic al pacientei cu cancer vaginal, medicul poate identifica o formatiune tumorala, iar in cazurile avansate pot exista ganglioni inghinali mariti sau semne care sugereaza extinderea bolii catre organele invecinate.
Cum se diagnosticheaza cancerul vaginal?
In prezent, nu exista un program de screening dedicat exclusiv pentru cancerul vaginal, asa cum avem pentru cancerul de col uterin. Totusi, suspiciunea poate aparea in urma unui consult ginecologic sau dupa rezultate anormale ale testelor efectuate pentru screeningul cervical.
Evaluarea incepe intotdeauna cu o discutie detaliata despre simptome, antecedentele ginecologice, infectiile cu HPV, eventualele cancere anterioare si factorii de risc individuali. Ulterior, medicul efectueaza un examen ginecologic complet, care poate include:
- examinarea cu valve (specul);
- tuseul vaginal si rectovaginal;
- palparea ganglionilor inghinali;
- colposcopia, care permite examinarea detaliata a mucoasei vaginale si identificarea leziunilor suspecte.
Biopsia reprezinta investigatia esentiala pentru confirmarea diagnosticului de cancer vaginal. Recoltarea unui fragment de tesut si analiza sa histopatologica stabilesc cu certitudine daca este vorba despre cancer vaginal si identifica tipul exact al tumorii.
Care sunt optiunile de tratament pentru cancerul vaginal?
In stadiile incipiente, obiectivul este indepartarea completa a tumorii si obtinerea vindecarii. In formele local avansate sau metastatice, tratamentul urmareste controlul evolutiei bolii, ameliorarea simptomelor si cresterea supravietuirii.
Tratamentul chirurgical
Interventia chirurgicala reprezinta principala optiune pentru tumorile mici, localizate si diagnosticate in stadii incipiente. In functie de extensia bolii, chirurgul poate recomanda:
- excizia locala a leziunilor mici, limitate la mucoasa vaginala;
- vaginectomie partiala sau totala;
- histerectomie radicala asociata cu indepartarea portiunii superioare a vaginului si limfadenectomie pelvina, atunci cand tumora este situata in treimea superioara a vaginului;
- excizia radicala a leziunilor din portiunea inferioara a vaginului, uneori impreuna cu indepartarea ganglionilor inghinali.
Scopul interventiei este rezectia completa a tumorii, cu margini de siguranta oncologica. In cazurile foarte avansate sau in recidivele centrale dupa radioterapie, poate fi necesara exenteratia pelvina, o interventie complexa prin care sunt indepartate mai multe organe din pelvis. Aceasta este rezervata unor situatii atent selectionate, avand un risc operator important.
La pacientele tinere care urmeaza radioterapie, poate fi luata in considerare si transpozitia ovariana, procedura prin care ovarele sunt mutate in afara campului de iradiere pentru reducerea riscului de menopauza precoce.
Radioterapia
Radioterapia reprezinta una dintre cele mai importante metode de tratament pentru cancerul vaginal si constituie standardul terapeutic in majoritatea cazurilor local avansate. Tratamentul presupune asocierea dintre:
- radioterapia externa (EBRT), care iradiaza tumora si ganglionii limfatici regionali;
- brahiterapia, metoda prin care sursa radioactiva este introdusa temporar in apropierea tumorii pentru administrarea unei doze mari de radiatii direct asupra tesutului tumoral.
Avantajul principal al radioterapiei consta in pastrarea organelor pelvine, fara necesitatea unei interventii chirurgicale extinse.
Planul terapeutic este personalizat cu ajutorul investigatiilor imagistice, precum tomografia computerizata si rezonanta magnetica, care permit delimitarea precisa a zonei ce urmeaza sa fie tratata si reduc expunerea tesuturilor sanatoase.
Trebuie mentionat ca radioterapia nu este recomandata in anumite forme rare, precum carcinomul verucos, deoarece poate favoriza transformarea acestuia intr-o forma mai agresiva.
Chimioterapia
In ultimii ani, chimioterapia administrata concomitent cu radioterapia (chimioradioterapia) a devenit una dintre principalele optiuni terapeutice pentru cancerul vaginal local avansat.
Cel mai frecvent este utilizata cisplatina, administrata saptamanal in timpul radioterapiei, deoarece creste sensibilitatea celulelor tumorale la radiatii si imbunatateste eficienta tratamentului.
La pacientele cu boala recurenta sau metastatica, chimioterapia sistemica poate incetini progresia bolii si ameliora simptomele. In functie de particularitatile fiecarui caz, pot fi utilizate si alte medicamente citotoxice, inclusiv 5-fluorouracil.
In ultimii ani au fost investigate si terapiile moderne pentru cancerul vaginal, precum imunoterapia cu pembrolizumab sau nivolumab, insa experienta clinica in cancerul vaginal ramane limitata comparativ cu alte tipuri de cancer ginecologic.
Tratamentul leziunilor precanceroase
Leziunile intraepiteliale vaginale de grad inalt (HSIL/VAIN 2-3) necesita tratament pentru a reduce riscul transformarii in cancer invaziv. In functie de dimensiunea si localizarea acestora, medicul poate recomanda:
- excizie chirurgicala;
- ablatie laser;
- tratament topic cu imiquimod;
- chimioterapie locala cu 5-fluorouracil.
Tratamentul acestor leziuni contribuie major la prevenirea progresiei lor spre cancer vaginal.
Prognosticul si speranta de viata la pacienta cu cancer vaginal
Prognosticul depinde in principal de stadiul in care cancerul vaginal este diagnosticat. Cu cat tumora este identificata mai devreme si poate fi tratata complet, cu atat sansele de supravietuire sunt mai mari. Alti factori care influenteaza evolutia bolii sunt:
- dimensiunea tumorii;
- tipul histologic;
- prezenta metastazelor ganglionare;
- raspunsul la tratament;
- varsta si starea generala de sanatate a pacientei.
Metastazele ganglionare reprezinta unul dintre cei mai importanti factori de prognostic nefavorabil, deoarece indica o probabilitate mai mare de raspandire a bolii.
Conform datelor epidemiologice disponibile, rata de supravietuire specifica la 5 ani a pacientei cu cancer vaginal este aproximativ:
- stadiul I: 84%;
- stadiul II: 75%;
- stadiile mai avansate: 55% sau mai putin.
Semne de alarma de avut in vedere!
Cancerul vaginal evolueaza frecvent fara simptome evidente in stadiile incipiente. Din acest motiv, orice manifestare neobisnuita care persista trebuie evaluata de medicul ginecolog. Semnele de alarma includ:
- sangerari vaginale dupa menopauza;
- sangerari dupa contactul sexual;
- secretii vaginale persistente, urat mirositoare sau cu sange;
- aparitia unei formatiuni sau a unei umflaturi in vagin;
- dureri pelvine persistente;
- dureri in timpul contactului sexual;
- dificultati la urinare sau la defecatie fara alta cauza evidenta;
- sange in urina;
- scadere inexplicabila in greutate;
- oboseala accentuata si lipsa poftei de mancare.
Desi nu exista un program de screening pentru cancerul vaginal, controalele ginecologice regulate raman esentiale, mai ales pentru femeile cu antecedente de infectie persistenta cu HPV, leziuni cervicale de grad inalt sau cancer de col uterin.
Vaccinarea impotriva HPV, renuntarea la fumat si prezentarea rapida la medic in cazul simptomelor suspecte contribuie la reducerea riscului si la depistarea timpurie a bolii.
Bibliografie:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK559126/
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12411808/
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9298013/
https://radiopaedia.org/articles/primary-vaginal-carcinoma
https://radiopaedia.org/articles/vaginal-cancer-staging-1
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK65801/
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9341270/
https://jnccn.org/view/journals/jnccn/24/3/article-p101.xml