Diabet insipid - cauze, simptome, tratament, stil de viata

Diabetul insipid (DI), denumit modern tulburare de arginin-vasopresina, este o afectiune rara de natura endocrina caracterizata prin incapacitatea organismului de a conserva apa. Spre deosebire de duabetul zaharat unde problema este reprezentata de insulina, in aceasta afectiune problema este reprezentata de hormonul vasopresina (numita si hormon antidiuretic sau ADH).

Aceasta tulburare determina eliminarea unor cantitati foarte mari de urina diluata si sete intensa, ceea ce poate duce rapid la deshidratare si dezechilibre electrolitice daca nu este tratata corespunzator.

Ce este diabetul insipid si cum apare?

Diabetul insipid apare atunci cand organismul nu produce suficient hormon antidiuretic sau cand rinichii nu raspund la actiunea acestuia. Vasopresina este produsa in hipotalamus si eliberata de glanda hipofiza. Acest hormon are rolul de a controla cantitatea de apa eliminata prin urina.

In mod normal, acest hormon „spune” rinichilor sa retina apa atunci cand organismul este deshidratat. Daca acest mecanism este afectat, rinichii elimina apa in exces, ceea ce duce la urina abundenta si diluata. Din punct de vedere medical, exista doua mecanisme principale ce duc la diabetul insipid:

• deficit de vasopresina (AVP-D): hipofiza nu produce sau nu elibereaza suficient hormon;
• rezistenta la vasopresina (AVP-R): rinichii nu raspund la actiunea hormonului.

Aceste tulburari pot fi congenitale (prezente de la nastere) sau dobandite pe parcursul vietii. In functie de cauza de baza, este definit si prognosticul asociat diagnosticului.

Tipuri de diabet insipid

Sub denumirea de diabet insipid sunt reunite mai multe forme ale bolii, care au la baza mecanisme diferite:

• diabet insipid central (deficit de arginin-vasopresina): creierul nu produce sau nu elibereaza vasopresina, fiind forma cea mai frecventa;
• diabet insipid nefrogen (rezistenta la arginin-vasopresina): rinichii nu raspund la hormon, desi acesta este produs normal;
• diabet insipid dipsogenic: apare prin afectarea centrului setei din creier, ceea ce duce la consum excesiv de lichide;
• diabet insipid gestational: apare in timpul sarcinii si este cauzat de degradarea crescuta a vasopresinei.

Aceste tipuri trebuie diferentiate de alte situatii in care pacientul urineaza mult, cum ar fi consumul excesiv de apa (polidipsie primara).

Diabet insipid versus diabet zaharat

Desi poarta relativ aceeasi denumire, de unde deseori si confuzie intre ele, cele doua boli sunt complet diferite. Confuzia mai apare si din cauza din simptomul comun: urinarea frecventa. Diabetul insipid implica dezechilibrul apei in organism, in timp ce diabetul zaharat implica metabolismul glucozei si insulina.

Care sunt cauzele si factorii de risc pentru diabetul insipid?

Diabetul insipid este rar (aproximativ 1 caz la 25.000 de persoane), dar cauzele sale sunt variate si complexe.

Deficit de vasopresina (AVP-D)

• traumatisme craniene;
• interventii neurochirurgicale;
• tumori cerebrale (de exemplu, craniofaringiom);
• boli autoimune (hipofizita limfocitara);
• infectii (de exemplu, tuberculoza);
• sarcina;
• boli inflamatorii (sarcoidoza, histiocitoza cu celule Langerhans);
• cauze genetice (de exemplu, sindromul Wolfram);
• radioterapie;

• cauze necunoscute (diabetul insipid idiopatic este cel mai frecvent).

Rezistenta la vasopresina (AVP-R)

• afectiuni genetice ale rinichilor;
• tratament indelungat cu litiu (15% dintre pacienti dezvolta aceasta afectiune);
• dezechilibre metabolice (hipercalcemie, hipokaliemie);
• boala renala cronica;
• anumite medicamente (amfotericina B, cidofovir, ofloxacina, orlistat, ifosfamida, dar acest fenomen este reversibil).

Alte cauze

• sarcina (forma temporara);
• tulburari psihice (polidipsie psihogena);
• afectiuni cerebrale care afecteaza centrul setei;
• polidipsia primara.

Care sunt simptomele pacientului cu diabet insipid?

Simptomele principale ale pacientului cu diabet insipid sunt legate de pierderea excesiva de apa:

• poliurie (volum urinar >3 litri/zi la adulti si >2 litri/zi la copii);
• polidipsie (sete intensa);
• nicturie (treziri frecvente noaptea pentru a urina).

Alte manifestari nespecifice includ:

• oboseala, slabiciune;
• dureri musculare;
• deshidratare;
• scadere in greutate.

Copiii cu diabet insipid pot dezvolta febra, varsaturi, iritabilitate, constipatie si pot avea intarzieri de crestere. In cazurile asociate cu tumori cerebrale, pot aparea dureri de cap si tulburari de vedere. Pacientii cu deficit de arginin-vasopresina tind sa aiba densitate minerala osoasa scazuta la nivelul capului femural si zonei lombare a coloanei vertebrale.

Cum se diagnosticheaza diabetul insipid?

Stabilirea diagnosticului diferential de diabet insipid presupune parcurgerea mai multor etape.

Colectarea urinei pe 24 de ore

Confirma cantitatea mare de urina si dilutia acesteia.

Analize de sange

• sodiu crescut;
• electroliti;
• glicemie (pentru excluderea diabetului zaharat).

Testul de restrictie hidrica

Pacientul nu consuma apa, iar medicul observa daca organismul poate concentra urina.

Testul cu desmopresina

Se administreaza hormon sintetic:

• daca urina se concentreaza: vorbim despre forma centrala;
• daca urina nu se concentreaza: vorbim despre forma nefrogena.

RMN-ul cerebral

Pentru a identifica leziuni ale hipotalamusului sau hipofizei.

Diagnosticul diferential

• polidipsia primara (consum excesiv de lichide);
• glicozuria in diabetul zaharat necontrolat;
• diureza osmotica cu uree (dieta bogata in proteine);
• administrarea unor volume mari de fluide intravenoase (glucoza, alte solutii perfuzabile);
• catabolismul tisular;
• utilizarea de manitol (diuretic osmotic);
• sindromul de vezica iritabila.

Nicturia (urinarea frecventa pe timpul noptii) poate fi cauzata si de:

• consumul de apa sau alte lichide inainte de culcare;
• hipertrofia de prostata la barbati;
• diabetul zaharat.

Care sunt optiunile de tratament pentru diabetul insipid?

Tratamentul se individualizeaza in functie de tipul bolii.

1. Diabet insipid central

• substitutia hormonala cu desmopresina, care este un analog sintetic al hormonului arginin-vasopresina;
• dieta saraca in sare si proteine;
• medicamente aditionale: diuretice tiazidice, antiinflamatoare;
• monitorizarea este esentiala pentru prevenirea retentiei excesive de apa (hiponatremie).

2. Diabet insipid nefrogen

• tratarea cauzei de baza (de exemplu, oprirea tratamentului cu litiu);
• dieta hiposodata (saraca in sare);
• diuretice tiazidice;
• antiinflamatoare.

3. Masuri generale

• hidratarea adecvata este foarte importanta pentru a preveni deshidratarea;
• monitorizarea electrolitilor.

Diabetul insipid se vindeca?

Depinde de cauza. Formele temporare (sarcina, medicamente) pot fi reversibile si tind sa fie. In schimb, cele care au la baza afectiuni genetice sau cauzate de leziuni permanente, necesita tratament intreaga viata. Cu tratament corect, pacientii pot avea o viata normala.

Care sunt complicatiile si riscurile asociate cu diabetul insipid?

Fara tratament, tulburarea de arginin-vasopresina poate evolua spre complicatii grave. Printre cele mai frecvente se numara:

• deshidratare cronica;
• hipernatremie (sodiu crescut);
• scaderea tensiunii arteriale;
• tahicardie;
• afectare renala;
• scaderea temperaturii corpului;
• oboseala, scadere in greutate;
• leziuni cerebrale.

In cazuri foarte severe, afectiunea poate duce la colaps cardiovascular si coma. Prognosticul pacientului depinde de cauza de baza. Formele genetice severe, cum ar fi sindromul Wolfram, tind sa aiba un prognostic mai nefavorabil.

Recomandari privitoare la stilul de viata al pacientului cu diabet insipid

Atat timp cat pacientul are acces la surse de hidratare, mortalitatea prin deshidratare poate fi evitata. Totusi, diabetul insipid poate duce la colaps cardiovascular, febra si hipernatremie, care pun viata in pericol, mai ales la copii si pacientii in varsta.

Pacientii cu diabet insipid sunt nevoiti sa adopte un stil de viata cat mai specific, care presupune:

• consumul regulat de lichide;
• evitarea deshidratarii;
• dieta adecvata;
• monitorizarea greutatii si a simptomelor.

Respectarea tratamentului si aderenta la acesta, precum si colaborarea stransa cu medicul curant, cantaresc foarte mult in stabilirea prognosticului asociat.

Regimul alimentar in diabetul insipid

Alimentatia joaca un rol foarte important in managementul diabetului insipid, chiar daca nu reprezinta un tratament curativ. Scopul principal al dietei este de a reduce volumul de urina eliminat, de a preveni deshidratarea si de a mentine un echilibru optim al electrolitilor. Prin ajustari alimentare corecte, se poate diminua incarcarea osmotica a rinichilor si, implicit, cantitatea de apa pierduta zilnic.

Un principiu fundamental este acela ca rinichii elimina apa in functie de cantitatea de substante dizolvate (soluti) din organism. Cu cat aportul de sare si proteine este mai mare, cu atat creste cantitatea de urina produsa. De aceea, regimul alimentar trebuie adaptat astfel incat sa reduca aceasta incarcare.

Reducerea aportului de sare

Sodiul (sarea) are un rol major in reglarea echilibrului hidric. La pacientii cu aceasta afectiune, dar nu numai, aportul crescut de sare determina rinichii sa elimine mai multa apa pentru a mentine echilibrul osmotic, ceea ce exacerbeaza poliuria asociata:

• reducerea consumului de sare duce la scaderea volumului de urina eliminat;
• se recomanda evitarea alimentelor procesate: mezeluri, conserve, snacksuri sarate;
• gatitul acasa permite controlul cantitatii de sare.

In practica, dieta hiposodata poate reduce semnificativ simptomele de poliurie si ajuta la imbunatatirea calitatii vietii pacientului. Se recomanda consumul a maximum 2 grame de sare pe zi.

Aportul moderat de proteine

Proteinele, in special cele de origine animala, genereaza produsi de metabolism care trebuie eliminati prin rinichi (uree). Acest proces necesita o cantitate suplimentara de apa. Consumul moderat de proteine reduce productia de uree si, implicit, diureza.

Se recomanda echilibru intre proteinele animale si cele vegetale si, de asemenea, nu se recomanda diete hiperproteice. Este important de subliniat ca reducerea aportului de proteine nu trebuie sa duca la malnutritie, mai ales la copii sau persoane varstnice.

Consumul de alimente bogate in apa

In diabetul insipid, hidratarea este vitala. Pe langa consumul de lichide, aportul de apa poate fi sustinut si prin alimentatie. Fructele si legumele (pepene, castravete, rosii, citrice) contribuie la hidratarea suplimentara, dar aceasta trebuie asigurata in principal prin consumul de lichide.

Bibliografie:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK470458/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/32741486/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7996474/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/31395885/

https://radiopaedia.org/articles/diabetes-insipidus

https://www.nature.com/articles/s41572-019-0103-2