Febra puerperala: ce este, cum se manifesta si cum se trateaza

Febra puerperala este un termen care se folosea la inceputul secolului al XVIII-lea pentru a descrie afectiunea pe care in prezent o numim infectie postpartum. Infectia postpartum este o afectiune bacteriana care apare la scurt timp (in termen de pana la 10 zile) dupa nastere, afectand in principal canalul de nastere si zonele inconjuratoare ale acestuia.

Infectiile organelor reproducatoare pot aparea in urma oricarei nasteri vaginale, dar cel mai frecvent apar din cauza traumatismelor survenite la nastere sau in urma unei cezariene, procedura chirurgicala necesara in unele cazuri pentru a scoate copilul din uter in timpul nasterii. Febra puerperala este in general cauzata de bacterii, cum ar fi streptococii si Escherichia coli, care pot duce la complicatii grave daca infectia nu este tratata prompt. Simptomele frecvent intalnite la pacientele cu febra puerperala includ febra mare, sensibilitate abdominala si secretii vaginale cu miros neplacut.

Pentru tratarea cazurilor severe de infectie puerperala este necesara spitalizarea pacientelor. Prin urmare, daca apar simptomele mentionate in acest articol, proaspata mama trebuie sa mearga cat mai curand la camera de garda.

Febra puerperala – generalitati

Febra puerperala a fost candva o boala devastatoare. Afecta femeile in primele 3 zile dupa nastere si evolua rapid, provocand simptome acute manifestate prin dureri abdominale severe, febra si slabiciune. Desi se stia inca de pe vremea lui Hipocrate ca femeile aflate la nastere erau predispuse la febra, denumirea distincta de „febra puerperala” apare in documentele istorice abia la inceputul secolului al XVIII-lea.

Febra puerperala este deci manifestarea clinica a unei infectii care apare la femei dupa nastere. Aceasta infectie puerperala apare ca urmare a leziunilor sau complicatiilor cauzate tractului genital in timpul nasterii. In trecut, febra puerperala era una dintre principalele cauze de deces matern. In prezent, infectiile postpartum sunt insa bine tinute sub control. Administrarea tratamentului cu antibiotice a contribuit la reducerea frecventei si severitatii cazurilor de febra puerperala.

Infectia puerperala apare cel mai frecvent la suprafata lezata a interiorului uterului, dupa separarea placentei (deci postnatal), dar microorganismele patogene pot afecta si laceratiile oricarei parti a tractului genital. Indiferent de zona prin care patrund, acestea pot invada fluxul sanguin si sistemul limfatic, provocand septicemie (infectie a sangelui), celulita (inflamatia tesutului celular) si peritonita pelviana sau generalizata (inflamatia mucoasei abdominale). Gravitatea bolii depinde de virulenta microorganismului, de gradul de rezistenta a tesuturilor invadate si de starea generala de sanatate a pacientei. Avorturile efectuate in medii neigienice, de exemplu, duc frecvent la febra puerperala.

Febra puerperala – tipuri de infectii postpartum

Infectiile postpartum sunt clasificate in functie de cele 3 zone distincte in care pot aparea, si anume:

1. endometrita: cand infectia se declanseaza in mucoasa uterina (tesutul care captuseste uterul);
2. miometrita: daca afectiunea debuteaza la nivelul musculaturii uterine (stratul muscular gros si ferm al uterului);
3. parametrita (numita si celulita pelviana): cand febra puerperala porneste de la tesutul de sustinere din jurul uterului.

Cea mai frecventa infectie postpartum este endometrita, deoarece mucoasa uterina poate suferi traume si rupturi in timpul procesului de nastere. Aceasta deteriorare ofera o poarta de intrare pentru microorganismele patogene.

Infectia/febra puerperala care debuteaza in mucoasa uterina sau in structurile care sustin uterul poate debuta in zona inciziei sau in locurile unde apar rupturi, cum ar fi in cazul unei epiziotomii sau al unei cezariene.

Febra puerperala – cauze si factori de risc

Un uter intact este considerat steril. Totusi, bacteriile care traiesc pe piele, cum ar fi Streptococcus sau Staphylococcus, si alte bacterii pot provoca infectii prin invadarea pielii sau a tesuturilor deteriorate. Aceste bacterii prospera in mediul umed si cald al abdomenului inferior.

Microorganismele responsabile pentru cazurile de febra puerperala sunt Streptococcus pyogenes, streptococii anaerobi, Escherichia coli, Clostridium perfringens sau Clostridium welchii (care colonizeaza  zona inferioara a intestinului) si, in cazuri rare, dar fatale, bacilul tetanosului. Desi unii dintre acesti microbi fac parte din flora vaginala normala, ei pot declansa infectia in prezenta unor factori predispozanti, cum ar fi ruptura membranei vaginale, anemia, travaliul traumatic sau travaliul prelungit (intarzierea aparuta intre momentul ruperii sacului amniotic si cel al nasterii).

Infectiile postpartum pot debuta la nivelul uterului dupa ruperea apei inainte de nastere. In plus, uterul se poate infecta inclusiv daca sacul amniotic si lichidul sau se infecteaza. Sacul amniotic este membrana care contine fatul si fluidele prezente pe parcursul gestatiei.

Riscul de a dezvolta febra puerperala, deci o infectie dupa nastere, variaza in functie de metoda utilizata pentru nasterea bebelusului:

• risc de 1-3% in cazul nasterilor vaginale standard;
• risc de 5-15% in cazul nasterilor prin cezariana programate, efectuate inainte de inceperea travaliului;
• risc de 15-20% in cazul nasterilor prin cezariana neprogramate, efectuate dupa inceperea travaliului.

Femeile aflate la prima sarcina, dar si cele de varsta foarte frageda sau mai inaintata prezinta un risc mai mare de a dezvolta febra puerperala.

In plus, afectiunile preexistente, cum ar fi diabetul, hipertensiunea arteriala, anemia, obezitatea sau tulburarile sistemului imunitar, pot creste riscul ca proaspata mama sa se confrunte cu febra puerperala.

Alti factori care pot creste riscul unei femei de a dezvolta febra puerperala sunt urmatorii:

• examinarile vaginale multiple efectuate in timpul travaliului;
• monitorizarea fatului in interiorul uterului;
• indepartarea manuala a placentei;
• prezenta unor resturi de placenta in uter, ramase dupa nastere;
• sangerarea excesiva dupa nastere;
• scaunul bebelusului, gasit in lichidul amniotic;
• utilizarea unui cateter pentru a favoriza deschiderea uterului pentru nastere.

Exista si tulburari infectioase care pot contribui la infectii postpartum si, implicit, la febra puerperala. In aceasta categorie se incadreaza:

• proliferarea excesiva a bacteriilor patogene in vagin;
• bacteriile Streptococcus de grup B care traiesc in mod natural in tractul vaginal;
• infectiile cu transmitere sexuala.

Trebuie sa mentionam totusi ca nu toate femeile care prezinta vreuna dintre aceste afectiuni vor dezvolta febra puerperala. Pentru a preveni imbolnavirea, este necesara o igiena temeinica a zonei intime in perioada sarcinii si dupa nastere.

Febra puerperala – simptome

Cand febra postpartum apare izolat, in primele 24 de ore dupa nastere, se poate ca acel puseu de febra sa nu fie asociat unei infectii. Se intampla des ca proaspetele mame sa dezvolte o febra usoara in aceasta perioada si sa nu prezinte totusi o infectie. Acest tip de febra dispare de la sine. Daca insa febra persista pe parcursul a 24 de ore sau temperatura corporala a pacientei se incadreaza de cel putin doua ori in intervalul febril, atunci situatia respectiva este in general catalogata drept endometrita/febra puerperala.

Semnele generale ale unei infectii postpartum sunt similare cu o infectie obisnuita. Asadar febra puerperala se manifesta prin:

• febra;
• frisoane;
• dureri musculare;
• pierderea poftei de mancare;
• disconfort general.

Cand infectia postpartum este mai severa, simptomele de febra puerperala includ:

• durere sub zona taliei sau in regiunea oaselor pelvine, aparute pe fondul inflamatiei uterine;
• piele palida si umeda, ca urmare a sangerarii abundente;
• scurgeri vaginale cu miros neplacut, care tradeaza prezenta unei infectii;
• accelerarea ritmului cardiac, din cauza pierderii de sange.

Simptomele de febra puerperala pot aparea in decursul a cateva zile. Uneori, semnele infectiei pot sa nu fie vizibile decat dupa ce pacienta s-a externat. Prin urmare, este important ca proaspata mama sa fie atenta la semnele unei posibile infectii, chiar si dupa ce a parasit spitalul.

Febra puerperala – diagnostic

Dupa cum spuneam in capitolul precedent, aparitia febrei in zilele ulterioare nasterii nu este intotdeauna un semn de febra puerperala sau sepsis. Pentru ca pacienta sa fie intr-adevar suspecta de febra puerperala, trebuie indeplinite urmatoarele criterii:

• Febra este mai mare sau egala cu 38 °C in cel putin 2 ocazii separate de un interval de 6 ore.
• Febra apare intr-un inteval cuprins intre primele 24 de ore dupa nastere si urmatoarele 6 saptamani, perioada cunoscuta sub numele de puerperiu.

In primele 24 de ore dupa nasterea bebelusului, pentru a fi considerata relevanta clinic si a ridica suspiciunea de febra puerperala, temperatura corporala a pacientei trebuie sa depaseasca 38,5 °C.

Pentru diagnosticarea unei caz de febra puerperala, trebuie sa se identifice atat sursa infectiei, cat si agentul cauzal, adica microorganismele patogene. In acest scop, medicul va trebui sa evalueze posibilii factori de risc intrinseci ai mamei, precum si factorii de risc legati de nastere. In plus, specialistul va efectua o examinarea clinica amanuntita, constand inclusiv in palparea sanilor si examinare vaginala.

De asemenea, poate recomanda teste complementare, cum ar fi analize de sange, hemocultura, urocultura, cultura endometriala etc. Pentru a stabilirea tratamentului optim, este foarte important sa se poata identifica microorganismele care au cauzat febra puerperala.

Daca este cazul, medicul poate dori sa verifice nivelul de leucocite din sangele pacientei, pentru a vedea daca organismul acesteia lupta cumva impotriva unei infectii. In functie de rezultatele analizelor, specialistul poate stabili diagnosticul si prescrie tratamentul adecvat, astfel incat sa se evite riscul ca infectia sa ajunga in fluxul sanguin.

Febra puerperala – tratament

In general, pentru a ameliora simptomele, precum febra si durerea asociate cu febra puerperala, se prescriu antipiretice si analgezice.

Infectiile postpartum in sine sunt in schimb tratate folosind in principal antibiotice cu spectru larg, administrate intravenos (IV) daca proaspata mama este inca in spital. Administrarea antibioticelor este esentiala pentru combaterea microorganismelor infectioase. Mamele care nasc prin cezariana prezinta, in general, un risc mai mare de a dezvolta febra puerperala. Intrucat medicii se asteapta la astfel de complicatii, proaspetelor mame care au nascut prin cezariana li se administreaza o doza preliminara de antibiotice, pentru a preveni aparitia unei posibile infectii postpartum.

Antibioticele cu spectru larg actioneaza asupra unei varietati de bacterii, fiind prescrise cand nu se cunoaste exact tipul bacteriei care a cauzat infectia. In astfel de circumstante, se poate prescrie un antibiotic cu spectru larg cum ar fi amoxicilina.

Daca femeia dezvolta simptome de febra puerperala dupa externarea din spital, medicul poate recomanda reinternarea acesteia, pentru administrarea intravenoasa a tratamentului cu antibiotice. Odata ce starea pacientei se stabilizeaza, medicul poate recomanda utilizarea unui antibiotic oral, la externare.

Antibioticele orale pot include urmatoarele optiuni:

• amoxicilina + clavulanat;
• doxiciclina + metronidazol;
• levofloxacina + metronidazol.

In functie de rezultatele probelor si ale antibiogramei, tratamentul cu antibiotic poate fi ajustat pentru a vindeca infectia.

De asemenea, este foarte important si ca pacienta sa mentina o buna igiena intima pe tot parcursul perioadei postpartum. In acest sens, se recomanda spalarea organelor genitale externe de cel putin 2 sau 3 ori pe zi.

Febra puerperala – complicatii

Complicatiile sunt rare, dar pot aparea daca infectia nu este depistata si tratata rapid. Printre posibilele complicatii se numara:

• abcesele (saculeti cu puroi);
• peritonita (inflamatia mucoasei abdominale);
• tromboflebita pelvina (aparitia unor cheaguri de sange la nivelul venelor din zona pelviana);
• embolia pulmonara (cheaguri de sange care blocheaza arterele din plamani);
• socul septic (cand bacteriile patrund in fluxul sanguin, provocand scaderea semnificativa a tensiunii arteriale).

Surse:

https://www.healthline.com/health/puerperal-infection

https://www.verywellhealth.com/puerperal-fever-5211932

https://www.britannica.com/science/puerperal-fever

https://www.invitra.com/en/what-is-puerperal-fever-symptoms-causes-and-treatment/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC1088248/