Laringocel: ce este si cum se manifesta aceasta dilatatie a laringelui

Ati observat o umflatura in zona gatului sau aveti senzatia de disconfort la nivelul laringelui atunci cand vorbiti sau tusiti? Este posibil sa fie vorba despre un laringocel – o afectiune rara, dar benigna, care apare la nivelul laringelui. Aceasta poate trece neobservata o perioada, dar in unele cazuri poate cauza simptome deranjante.

Iata mai jos explicatii pe intelesul tuturor si cu precizari detaliate de la dna profesor doctor Raluca Grigore, medic primar ORL si chirurgia capului si gatului. despre ce este un laringocel, cum se manifesta, care sunt cauzele sale, cum se pune diagnosticul si ce optiuni de tratament exista.

Este important sa intelegeti mai bine aceasta conditie si sa fiti pregatiti sa cereti sfatul unui specialist daca recunoasteti simptomele.

Ce este laringocelul?

„Laringocelul este o dilatatie anormala, plina cu aer sau mucus, care se afla in interiorul laringelui – organul responsabil de voce si respiratie care se afla in interiorul laringelui – organul responsabil de voce si respiratie. Aceasta dilatatie este benigna si formeaza o „punga” care poate fi interna, externa sau mixta”, ne-a dat definitia dna profesor doctor Raluca Grigore .

Exista trei tipuri de laringocel:

• Laringocel intern – situat exclusiv in interiorul laringelui;
• Laringocel extern – se extinde prin muschii gatului si apare ca o umflatura vizibila in zona cervicala;
• Laringocel mixt – are componente atat interne, cat si externe.

„In unele cazuri, continutul laringocelului se poate infecta, transformandu-se in ceea ce se numeste laringomucocel, caz in care apar durere, febra si alte semne locale de inflamatie.

Chiar daca laringocelul este o tumora beningna, el poate cauza disconfort si afectarea calitatii vocii sau a respiratiei, motiv pentru care necesita evaluare medicala”, spune dna profesor doctor Raluca Grigore, medic primar ORL, chirurgia capului si a gatului.

Care sunt cauzele laringocelului?

Cauzele aparitiei laringocelului pot fi impartite in doua mari categorii: cauze congenitale si cauze dobandite.

Cazurile congenitale sunt determinate de o slabiciune structurala in peretii laringelui, prezenta inca de la nastere. Persoanele care dezvolta laringocel congenital pot sa nu aiba simptome pana la varsta adulta, cand, in urma unor factori favorizanti, dilatatia devine vizibila sau simptomatica.

Cauzele dobandite sunt mai frecvente si includ:

• Efort vocal intens si repetat, intalnit la cantareti, actori sau profesori;
• Presiunea crescuta in laringe din cauza tusei cronice sau a suflatului in instrumente muzicale de suflat (ex. trompeta, clarinet);
• Obstructii ale traiectului laringian cauzate de inflamatii, polipi sau tumori.
• Presiunea exercitata asupra laringelui in timp duce la slabirea peretilor acestuia si la formarea unei hernii aeriene – laringocelul. In unele cazuri, chiar si o simpla infectie respiratorie poate declansa o dilatatie temporara care ulterior evolueaza.

Este important de mentionat ca laringocelul nu apare peste noapte – este rezultatul unei actiuni repetate sau a unui factor mecanic sau anatomic preexistent.

Cum se manifesta laringocelul?

Simptomele laringocelului variaza in functie de tipul si marimea acestuia. In unele situatii, afectiunea poate fi complet asimptomatica, fiind descoperita intamplator in timpul unei examinari ORL sau al unui control imagistic.

Cand devine simptomatic, laringocelul poate provoca:

• Disfonie (voce ragusita sau slabita), mai ales in formele interne;
• Tuse seaca persistenta;
• Senzatia de presiune sau corp strain in gat;
• Durere usoara la vorbire sau la inghitire;
• Dificultati respiratorii, in cazurile severe, cand laringocelul comprima caile aeriene.

In cazul unui laringocel extern, apare o umflatura moale, elastica si nedureroasa in lateralul gatului, care poate creste in volum in timpul efortului, tusei sau vorbirii intense. Aceasta umflatura se retrage adesea in repaus.

Daca laringocelul se infecteaza (laringomucocel), pot aparea:

• Febra;
• Durere la palpare;
• Inrosirea si inflamatia zonei cervicale;
• Senzatie de sufocare in cazurile avansate.

"Este important sa retineti ca, desi simptomele pot parea banale, orice modificare persistenta la nivelul vocii sau gatului ar trebui evaluata de un medic specialist", avertizeaza prof  dr Raluca Grigore.

Cum se diagnosticheaza laringocelul?

Iata ce spune specialistul despre diagnosticarea laringocelului:

“Diagnosticul de laringocel se stabileste in urma unei evaluari clinice si paraclinice realizate de medicul ORL-ist (otorinolaringolog). Daca aveti simptome persistente la nivelul gatului sau vocea s-a modificat inexplicabil, este important sa va programati la un consult de specialitate.

Primul pas este discutia cu medicul, care va nota istoricul simptomelor, intensitatea lor si momentul in care au aparut. Se vor adresa intrebari despre profesie, fumat, expunerea la iritanti si orice afectiune respiratorie anterioara.

Urmeaza apoi examinarea clinica a gatului si a regiunii cervicale, in special daca este vizibila o umflatura. Medicul poate cere pacientului sa tuseasca sau sa vorbeasca pentru a observa daca umflatura isi modifica volumul – un indiciu tipic de laringocel extern.

Diagnosticul de precizie se face prin endoscopie laringiana – o procedura minim invaziva prin care se introduce un tub subtire cu o camera la capat in cavitatea bucala, pentru a vizualiza direct structurile interne ale laringelui. Aceasta permite medicului sa observe laringocelul intern sau componenta interna a unuia mixt”.

In completare, se recomanda:

• CT (tomografie computerizata) – arata clar forma, marimea si extinderea laringocelului;
• RMN (rezonanta magnetica) – util pentru diferentierea laringocelului de alte formatiuni chistice sau tumorale;
• Ecografie cervicala, mai ales in cazul laringocelului extern.

Scopul diagnosticului este nu doar identificarea laringocelului, ci si excluderea altor afectiuni cu simptome similare. Uneori, poate fi necesara o biopsie daca exista suspiciuni de modificari neobisnuite.

Care sunt optiunile de tratament pentru laringocel?

Tratamentul laringocelului depinde de marimea, localizarea si simptomatologia acestuia. In cazul unui laringocel mic si asimptomatic, medicul poate recomanda monitorizarea periodica, fara interventii, atat timp cat nu apar modificari.

Dna profesor dr Raluca Grigore, medic primar ORL si chirurgia capului si a gatului ne-a vorbti si despre optiunile chirurgiccale de tratament:

“Totusi, in majoritatea cazurilor simptomatice, se impune tratament activ, iar chirurgia reprezinta metoda principala.

Optiunile chirurgicale includ:

Excizia endoscopica – se efectueaza prin gura, sub anestezie generala, si este recomandata pentru laringocelele interne sau mixte mici;

Interventia externa – presupune o incizie la nivelul gatului si indepartarea laringocelului din afara. Este necesara in cazurile extinse sau complicate.

Interventia chirurgicala are un risc scazut si este in general bine tolerata. Scopul este eliminarea completa a formatiunii pentru a preveni recurenta si pentru a reda pacientului confortul respirator si vocal”.

In cazul unui laringomucocel (infectat), se va incepe cu tratament antibiotic, uneori insotit de drenaj, pentru a reduce inflamatia inaintea unei eventuale operatii.

Dupa tratament, este recomandat un control periodic ORL, in special in primele luni. Prognosticul este excelent in majoritatea cazurilor, cu revenirea completa a vocii si disparitia disconfortului.

Laringocelul este periculos? Ce complicatii pot aparea?

Laringocelul este considerat o afectiune benigna, insa, netratat, poate duce la anumite complicatii care influenteaza calitatea vietii. De aceea, este important sa nu ignorati simptomele si sa cereti ajutor medical in timp util.

Una dintre principalele complicatii este suprainfectarea, care duce la transformarea laringocelului intr-un laringomucocel – o formatiune plina cu mucus sau puroi, dureroasa si potential periculoasa.

O alta situatie problematica este cresterea in dimensiuni, care poate genera:

• Obstructie partiala a cailor respiratorii;
• Dificultati de inghitire (disfagie);
• Alterarea calitatii vocii, ceea ce poate deveni o problema profesionala la cei care lucreaza cu vocea.

In cazuri rare, un laringocel care nu este corect investigat poate masca sau coexista cu o afectiune tumorala, ceea ce impune un diagnostic diferential clar.

Nu in ultimul rand, laringocelul poate crea disconfort estetic, in cazul formelor externe vizibile. Chiar daca nu este periculos in sine, o umflatura pe gat poate fi deranjanta din punct de vedere psihologic si social.

Tratamentul adecvat si urmarirea medicala elimina aceste riscuri si asigura o recuperare completa.

Concluzie

In concluzie, puncteaza dna profesor doctor Raluca Grigore: “Laringocelul este o tumora benigna a laringelui, care poate fi silentioasa sau, in unele cazuri, poate produce simptome deranjante precum voce ragusita, tuse persistenta sau umflatura la nivelul gatului. Diagnosticul se stabileste de catre medicul ORL pe baza examenului clinic si a investigatiilor imagistice.

Chiar daca nu este o afectiune grava, laringocelul nu trebuie ignorat, mai ales daca devine simptomatic sau se mareste in timp. Tratamentul chirurgical este eficient si, in cele mai multe cazuri, ofera o solutie definitiva.

Daca ati observat modificari ale vocii, disconfort in gat sau o umflatura care isi modifica volumul, nu ezitati sa va programati la un consult. Cu o evaluare la timp, puteti evita complicatii si va puteti redobandi confortul vocal si respirator”.

Surse

https://www.orpha.net/fr/disease/detail/2372

https://www.darwynhealth.com/ear-nose-and-throat-health/ear-nose-and-throat-disorders/laryngeal-disorders/laryngoceles/laryngoceles-in-children-signs-symptoms-and-treatment/?lang=fr

https://www.msdmanuals.com/fr/accueil/troubles-du-nez-de-la-gorge-et-de-l-oreille/troubles-laryng