Laringomalacia la copii. Ghid complet pentru parinti

Laringomalacia este una dintre cele mai frecvente afectiuni ale cailor respiratorii superioare la nou-nascuti si sugari. Pentru multi parinti, primele saptamani de viata ale copilului pot aduce o ingrijorare neasteptata: respiratia zgomotoasa sau suieratoare in timpul inspirului. Acesta este adesea primul semn de laringomalacie. Desi numele poate parea alarmant, in realitate, laringomalacia este o conditie de obicei benigna si autolimitata, care rareori necesita tratament invaziv.

Acest articol reprezinta un ghid complet pentru parinti si raspunde la cele mai frecvente intrebari despre laringomalacie sau stridorul respirator la sugari: ce este, cum se manifesta, cum se diagnosticheaza, ce implicatii are si cand este nevoie de interventie medicala.

Ce este laringomalacia si cum se manifesta

Laringomalacia este o afectiune caracterizata prin colapsul partial al tesuturilor laringelui (cutia vocala) in timpul inspirului. Mai exact, cartilajele moi ale laringelui, in special epiglota si tesuturile supraglotice, sunt prea flexibile si se prabusesc usor spre interior atunci cand copilul respira. Acest lucru restrictioneaza fluxul de aer si produce un zgomot caracteristic numit „stridor inspirator”.

Laringomalacia apare de obicei in primele doua–patru saptamani de viata si este mai evidenta cand copilul este culcat pe spate, cand plange sau cand se agita. De cele mai multe ori, bebelusul nu prezinta alte simptome severe si se dezvolta normal. Sunetele produse pot fi inspaimantatoare pentru parinti, dar nu inseamna neaparat ca micutul se sufoca.

De retinut este faptul ca laringomalacia nu este o boala contagioasa si nu este cauzata de o infectie. Este o problema de dezvoltare, frecventa in perioada de crestere rapida si, in majoritatea cazurilor, se amelioreaza odata cu intarirea cartilajelor, pana la varsta de 18–24 luni.

Care sunt cauzele laringomalaciei

Laringomalacia este cauzata de o imaturitate a cartilajului laringian, care nu este suficient de rigid pentru a mentine deschisa calea respiratorie in timpul inspirului. Aceasta flexibilitate excesiva duce la colapsul partial al structurilor implicate in respiratie. Nu este considerata o malformatie grava, ci mai degraba o variatie in dezvoltarea normala a anatomiei laringelui.

Afectiunea este mai frecventa la bebelusii nascuti prematur, deoarece acestia nu au avut suficient timp pentru maturizarea completa a sistemului respirator. De asemenea, poate aparea mai des la copiii cu afectiuni neurologice sau musculare, unde controlul nervos al laringelui este redus.

In unele cazuri, laringomalacia este asociata cu refluxul gastroesofagian, care poate agrava inflamatia si sensibilitatea cailor respiratorii superioare. Acest reflux poate duce la iritatii locale care amplifica colapsul laringelui in timpul inspirului.

Este important de mentionat ca laringomalacia nu este provocata de erori parentale, alimentatie sau expunere la factori externi. Este o conditie cu origine interna, ce tine de dezvoltarea copilului in perioada neonatala.

Simptome frecvente la copiii cu laringomalacie

Cel mai comun simptom al laringomalaciei este stridorul inspirator – un sunet suierator, uneori similar cu un fluier sau cu respiratia unui copil racit. Acest sunet apare atunci cand bebelusul inspira si poate varia in intensitate pe parcursul zilei. Este mai pronuntat in pozitie culcata si dispare partial cand copilul este tinut in brate sau in pozitie verticala.

Pe langa sunetul caracteristic, laringomalacia poate fi insotita si de:

• Dificultati la hranire, copilul oprindu-se frecvent pentru a respira.
• Sughit repetitiv si regurgitari frecvente, adesea corelate cu refluxul.
• Somn agitat, mai ales cand copilul este culcat pe spate.
• In cazuri mai rare: episoade de apnee, cianoza (coloratie albastruie a buzelor) sau crestere ponderala nesatisfacatoare.

Este esential sa observati contextul in care apar aceste simptome si sa discutati cu un medic daca aveti suspiciuni. Laringomalacia poate fi usoara, moderata sau severa, iar intensitatea simptomelor ajuta medicul sa stabileasca gradul afectiunii.

Cum se diagnosticheaza laringomalacia

Diagnosticul de laringomalacie este pus in general de un medic ORL pediatru, pe baza simptomelor si a unei investigatii numite laringoscopie flexibila. Aceasta procedura presupune introducerea unei camere subtiri prin nas, care permite vizualizarea directa a laringelui in timpul respiratiei.

Laringomalacia are un aspect caracteristic la examinare: tesuturile supraglotice se prabusesc in timpul inspirului, iar epiglota poate avea o forma atipica (ca o frunza rasucita). Aceasta imagine este suficienta pentru confirmarea diagnosticului.

Este important ca medicul sa diferentieze laringomalacia de alte afectiuni care pot cauza stridor, cum ar fi paralizia corzilor vocale, chisturile laringiene, hemangioamele sau diverse obstructii anatomice. In unele cazuri, pot fi necesare investigatii suplimentare, precum radiografii, analize de sange sau monitorizare respiratorie.

Pentru parinti, investigatia este neplacuta de urmarit, dar nu este dureroasa pentru copil si se face rapid, fara internare prelungita. Diagnosticul corect ajuta la gestionarea eficienta a afectiunii si la evitarea tratamentelor inutile.

Evolutia laringomalaciei si cand devine un motiv de ingrijorare

In majoritatea cazurilor, laringomalacia este o afectiune care se amelioreaza de la sine, fara a necesita tratament special. Pe masura ce copilul creste si cartilajele laringelui se intaresc, simptomele se reduc treptat, disparand complet pana la varsta de 18–24 luni.

Cu toate acestea, exista si cazuri in care laringomalacia necesita monitorizare atenta sau interventie medicala. Aceste situatii includ:

• Episod frecvent de sufocare in timpul alimentatiei.
• Pierdere in greutate sau stagnare in cresterea ponderala.
• Somn fragmentat si apnee obstructiva.

Semne de efort respirator: trasaturi faciale tensionate, retragerea coastelor in timpul inspirului.

Laringomalacia severa este rara, dar poate necesita tratament chirurgical sau gestionare multidisciplinara. De aceea, este important ca parintii sa observe evolutia simptomelor si sa pastreze legatura cu medicul pediatru sau ORL-ist.

In plus, episoadele recurente de laringomalacie pot fi agravate de infectii respiratorii sau de refluxul netratat, motiv pentru care un plan de monitorizare este esential.

Ce optiuni de tratament exista pentru laringomalacie

Tratamentul laringomalaciei depinde de severitatea simptomelor. In formele usoare, nu este necesar niciun tratament medicamentos sau chirurgical. Se recomanda doar monitorizarea periodica si adaptarea pozitiei copilului (de exemplu, hranirea in pozitie semi-verticala si evitarea pozitionarii pe spate dupa masa).

In formele moderate, se pot administra medicamente pentru controlul refluxului gastroesofagian, cum ar fi inhibitori de pompa de protoni sau antiacide, daca se constata ca refluxul agraveaza simptomatologia. Aceste medicamente nu trateaza laringomalacia in sine, dar reduc iritatia care contribuie la severitate.

In formele severe, foarte rar, se poate recomanda o interventie chirurgicala numita supraglotoplastie, care consta in indepartarea tesuturilor laringiene care blocheaza fluxul de aer. Aceasta procedura este efectuata sub anestezie generala si are, in general, rezultate foarte bune.

Sfaturi suplimentare pentru parinti includ:

• Mentineti camera bine aerisita si evitati supraincalzirea.
• Hraniti copilul in pozitie inclinata si lasati-l sa eructeze frecvent.
• Evitati pozitia culcat pe spate imediat dupa masa.
• Notati frecventa si intensitatea sunetelor respiratorii pentru a oferi informatii medicului.

Concluzie – Ce trebuie sa retineti despre laringomalacie

Laringomalacia este o afectiune frecventa la nou-nascuti si sugari, care se manifesta prin sunete respiratorii suieratoare in timpul inspirului. Desi poate parea alarmanta, in majoritatea cazurilor nu reprezinta un pericol grav pentru sanatatea copilului. Evolutia este favorabila, iar simptomele se amelioreaza de la sine in primul an sau doi de viata.

Este important ca parintii sa inteleaga ca laringomalacia nu este o afectiune cauzata de o greseala si ca nu poate fi prevenita. Totusi, prin monitorizare si colaborare cu medicul pediatru sau ORL, puteti asigura copilului un parcurs sigur si sanatos.

Atentie la semnele care pot indica o agravare: dificultati de hranire, apnee, stagnare in greutate. In astfel de cazuri, laringomalacia poate necesita tratament medicamentos sau, foarte rar, interventie chirurgicala.

Laringomalacia nu trebuie sa fie o sursa constanta de anxietate. Cu informatii corecte si sprijin medical adecvat, puteti gestiona eficient aceasta afectiune si va puteti concentra pe ce este cu adevarat important: cresterea sanatoasa si armonioasa a copilului dumneavoastra.

Surse

https://www.revmed.ch/revue-medicale-suisse/2008/revue-medicale-suisse-173/evaluation-des-voies-aeriennes-chez-l-enfant

https://monadorablebebe.com/blogs/news/le-stridor-du-bebe-un-guide-complet-pour-les-parents?srsltid=

https://www.parents.fr/bebe/sante/bebe-est-malade/malformations-ou-anomalies/la-laryngomalacie-chez-le-bebe-definition-causes-symptomes-et-traitements-917107

https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0929693X14001602