Pepsina – rol, mecanism de actiune si importanta pentru sanatatea digestiva

Procesul digestiei reprezinta una dintre functiile esentiale ale organismului, asigurand transformarea alimentelor in substante simple, usor de absorbit si utilizat de catre celule. Intre numeroasele enzime care contribuie la acest proces, pepsina ocupa un loc central, fiind una dintre primele enzime digestive descoperite si studiate. Aceasta este produsa in stomac si are rolul principal de a descompune proteinele, nutrienti fundamentali pentru dezvoltarea si functionarea optima a corpului uman. Intelegerea modului in care pepsina actioneaza, a factorilor care ii pot influenta activitatea si a situatiilor in care nivelul ei este modificat va ajuta sa intelegeti mai bine sanatatea digestiva si sa identificati solutiile necesare atunci cand apar tulburari.

Ce este pepsina si cum se formeaza?

Pepsina este o enzima proteolitica, ceea ce inseamna ca are capacitatea de a fragmenta proteinele din alimente in lanturi mai scurte de aminoacizi, numite peptide. Ea se secreta in stomac sub forma inactiva, denumita pepsinogen, de catre celulele principale ale mucoasei gastrice. Transformarea pepsinogenului in pepsina activa are loc in prezenta acidului clorhidric (HCl) din sucul gastric. Aceasta asociere dintre acid si pepsina asigura conditiile optime pentru digestia proteinelor, inca din primele etape ale tranzitului alimentar.

Activitatea pepsinei depinde de pH-ul din stomac, fiind maxima intr-un mediu acid (pH de aproximativ 1,5 – 2). Odata ce alimentele trec mai departe in intestinul subtire, mediul devine mai putin acid, iar pepsina isi reduce treptat activitatea, predand rolul altor enzime digestive, precum tripsina sau chimotripsina.

Rolul pepsinei in digestie

Digestia proteinelor este un proces complex, iar pepsina reprezinta enzima initiala care da startul acestui mecanism. Rolul sau principal este acela de a descompune proteinele complexe din carne, oua, lactate, leguminoase si alte alimente in fragmente mai mici. Aceste fragmente vor fi ulterior transformate in aminoacizi esentiali, substante indispensabile pentru formarea tesuturilor, sinteza enzimelor, hormonilor si anticorpilor.

Un nivel adecvat de pepsina este, asadar, esential pentru ca organismul sa poata utiliza eficient proteinele ingerate. Fara o digestie corespunzatoare la nivel gastric, proteinele ar ajunge partial nedigerate in intestin, ceea ce ar afecta nu doar absorbtia, ci si sanatatea microbiotei si a intregului sistem digestiv.

De asemenea, digestia incompleta a proteinelor poate favoriza proliferarea bacteriilor daunatoare in intestin, ceea ce poate duce la balonare, gaze si dezechilibre digestive. Pepsina, in combinatie cu acidul gastric, contribuie astfel si la protectia impotriva agentilor patogeni care pot fi prezenti in alimente.

Factori care influenteaza activitatea pepsinei

Functionarea optima a pepsinei este dependenta de mai multi factori:

• nivelul de aciditate gastrica – pH-ul scazut activeaza pepsina si permite functionarea sa eficienta. Utilizarea frecventa a medicamentelor antiacide sau a inhibitorilor pompei de protoni poate reduce aciditatea si, implicit, activitatea pepsinei.
• alimentatia – mesele bogate in proteine stimuleaza secretia de pepsinogen si acid gastric. In schimb, o dieta dezechilibrata, saraca in nutrienti, poate afecta indirect productia de enzime.
• varsta – odata cu inaintarea in varsta, secretia acidului gastric poate scadea, ceea ce reduce activarea pepsinei si poate afecta digestia proteinelor.
• stresul si stilul de viata – stresul cronic, consumul de alcool si fumatul pot influenta secretia gastrica si activitatea enzimatica.
• afectiunile gastrice – gastrita, ulcerul sau alte boli digestive pot modifica echilibrul dintre acid si enzime, afectand implicit si pepsina.

Este important sa intelegeti ca interactiunea dintre acesti factori poate fi complexa. De exemplu, stresul nu afecteaza doar secretia de acid, ci poate influenta si motilitatea stomacului si sensibilitatea mucoasei gastrice, modificand indirect eficienta digestiva a pepsinei.

Medicul rezident de medicina de familie, Dr. Diana Nichitoiu, explica detaliat care sunt cauzele si solutiile atunci cand nivelul de pepsina este scazut:

„Un nivel scazut de pepsina apare, de regula, atunci cand stomacul nu mai produce suficient acid gastric. Aceasta situatie poarta numele de hipoclorhidrie sau aclorhidrie. Fara acid, pepsinogenul nu mai poate fi transformat in pepsina, iar digestia proteinelor are de suferit. Printre cauzele principale se numara afectiunile gastrice cronice, cum este gastrita atrofica. Infectia cu Helicobacter pylori joaca aici un rol important: la inceput poate creste aciditatea, dar inflamatia de lunga durata duce la distrugerea celulelor parietale si la gastrita atrofica, reducand astfel secretia de acid si implicit activarea pepsinei. O alta cauza frecventa o reprezinta tratamentele de lunga durata cu inhibitori de pompa de protoni (omeprazol, esomeprazol, pantoprazol etc.). Acestea sunt adesea prescrise ca „protectie gastrica” in schemele complexe de medicatie, insa reduc prea mult aciditatea si pot impiedica digestia normala a proteinelor. Si interventiile chirurgicale gastrice pot contribui, prin micsorarea suprafetei de secretie. De asemenea, inaintarea in varsta este asociata cu o reducere fiziologica a secretiei gastrice. La acestea se adauga si unele deficite nutritionale, in special cel de zinc, care este necesar pentru productia de acid clorhidric. Corectarea se face in primul rand prin tratarea cauzei de baza. De exemplu, eradicarea infectiei cu H. pylori sau reevaluarea tratamentului cu inhibitori de pompa de protoni. In unele cazuri se pot folosi suplimente, cum ar fi betaina HCl pentru cresterea aciditatii sau enzime digestive care contin pepsina. Alimentatia are si ea un rol important. Sunt recomandate mese mici, regulate si bine mestecate, care usureaza digestia. Anumite alimente, precum ghimbirul, varza murata, kefirul sau otetul de mere diluat, pot stimula secretia gastrica. Astfel, printr-o combinatie de tratament corect si obiceiuri alimentare sanatoase, digestia proteica poate fi sustinuta eficient.”

Probleme asociate cu dezechilibrul pepsinei

Atunci cand nivelul de pepsina este modificat, fie prin scadere, fie prin crestere, pot aparea diverse manifestari clinice.

Deficitul de pepsina poate conduce la digestie incompleta a proteinelor, balonare, senzatie de plenitudine dupa mese, lipsa de energie si deficiente nutritionale, in special de aminoacizi esentiali.

Excesul de pepsina, asociat de regula cu refluxul gastroesofagian, poate afecta mucoasa esofagului sau chiar pe cea a gatului. Pepsina regurgitata odata cu acidul gastric poate determina inflamatii, arsuri si leziuni la nivelul esofagului sau laringelui, fenomen cunoscut sub denumirea de reflux laringofaringian.

Pepsina are, de asemenea, un rol in exacerbarea simptomelor in cazul infectiilor cu Helicobacter pylori, bacterie asociata cu gastrita cronica si ulcerul gastric. Interactiunea dintre pepsina si H. pylori poate favoriza inflamatia mucoasei si aparitia disconfortului digestiv persistent.

Referindu-se la legatura dintre pepsina si reflux, Dr. Diana Nichitoiu subliniaza:

„Pepsina este o enzima digestiva care, in mod normal, actioneaza doar in stomac, unde exista un mediu foarte acid. Atunci cand apare reflux gastroesofagian sau reflux laringofaringian, o parte din continutul gastric – care include acidul si pepsina – urca in esofag sau chiar mai sus, spre gat. Problema este ca mucoasa esofagului si a laringelui nu este adaptata sa suporte actiunea pepsinei. Odata ajunsa aici, pepsina se fixeaza pe mucoasa si ramane activa atata timp cat exista acid. Acest lucru duce la iritatie, inflamatie si simptome precum arsuri retrosternale, tuse seaca, raguseala sau senzatie de nod in gat. In cazul refluxului laringofaringian, pepsina joaca un rol deosebit de important, deoarece chiar si mici cantitati pot afecta corzile vocale si mucoasa gatului. Pentru prevenirea simptomelor sunt utile cateva masuri simple: evitarea meselor bogate si a alimentelor care relaxeaza sfincterul esofagian inferior (alimente grase, prajeli, ciocolata, cafea, alcool); nu se recomanda culcarea imediat dupa masa; este bine ca ultima masa sa fie cu cel putin 3 ore inainte de somn. Ridicarea capului patului cu cativa centimetri poate reduce episoadele de reflux nocturn. Mentinerea unei greutati corporale normale, reducerea stresului si a fumatului ajuta, de asemenea. In cazurile persistente, este necesar consult medical pentru evaluare si tratament medicamentos sau, mai rar, chirurgical.”

Diagnostic si metode de evaluare

Pentru a determina daca exista un dezechilibru la nivelul secretiei de pepsina, medicul poate recomanda o serie de investigatii:

• endoscopia digestiva – ofera o imagine clara a mucoasei gastrice si permite observarea eventualelor inflamatii sau leziuni;
• teste de pH-metrie esofagiana – utile pentru pacientii cu suspiciune de reflux;
• teste de laborator – in anumite cazuri se poate masura activitatea enzimatica din lichidul gastric.

Simptome precum arsurile frecvente, durerile abdominale, senzatia de digestie dificila sau regurgitatiile acide ar trebui sa va determine sa solicitati un consult medical, pentru a evita complicatiile pe termen lung.

Cum puteti sprijini activitatea pepsinei?

Pentru a mentine functionarea normala a pepsinei si o digestie eficienta, este recomandat sa adoptati cateva masuri simple:

• respectarea unei alimentatii echilibrate – mese regulate, bogate in nutrienti, evitand excesele alimentare;
• evitarea consumului excesiv de antiacide – folosite fara recomandarea medicului, acestea pot reduce aciditatea gastrica si implicit eficienta pepsinei;
• limitarea factorilor iritanti – alcool, cafea in exces, alimente ultraprocesate sau picante;
• gestionarea stresului – tehnici de relaxare, miscare regulata si somn adecvat;
• consultatii medicale regulate – mai ales daca apar simptome digestive persistente.

De asemenea, adoptarea unui stil de viata care sprijina microbiota intestinala poate sustine indirect functia pepsinei. Bacteriile benefice contribuie la echilibrul digestiv si la metabolizarea corecta a nutrientilor, iar pepsina, prin digestia initiala a proteinelor, faciliteaza aceasta interactiune.

In ceea ce priveste stimularea activitatii naturale a pepsinei, Dr. Diana Nichitoiu atrage atentia ca abordarea difera in functie de context:

„Pepsina are un rol esential in digestia proteinelor, dar contextul in care discutam despre ea este diferit, in functie de problema de baza. Cand pepsina este insuficienta (hipoclorhidrie, aclorhidrie): in acest caz, stomacul nu produce suficient acid clorhidric, ceea ce impiedica transformarea pepsinogenului in pepsina activa. Rezultatul este digestia deficitara a proteinelor, balonare si senzatie de greutate dupa mese. Corectarea se face prin tratarea cauzei de baza (ex. gastrita atrofica, infectie cu Helicobacter pylori, tratamente cronice cu inhibitori ai pompei de protoni), iar sprijinul digestiei se poate face prin mese mici si bine mestecate, evitarea alimentelor greu digerabile si, la nevoie, suplimente cu enzime digestive sau betaina HCl – dar doar la recomandarea medicului. Cand pepsina ajunge unde nu trebuie (reflux gastroesofagian sau laringofaringian): in stomac, pepsina este utila. Problema apare cand, odata cu refluxul, ea urca in esofag sau gat, unde mucoasa nu este protejata, si devine agresiva. In aceasta situatie nu dorim stimularea pepsinei, ci dimpotriva, limitarea efectelor ei, prin reducerea refluxului si scaderea aciditatii. Recomandarile includ evitarea meselor foarte abundente si a alimentelor care favorizeaza refluxul (grase, picante, alcool, cafea), mentinerea unei greutati normale, ridicarea capului patului si, la nevoie, tratament medicamentos cu antiacide sau inhibitori ai pompei de protoni, sub supraveghere medicala.”

Pepsina si perspectivele terapeutice

Studiile moderne investigheaza tot mai mult rolul pepsinei in aparitia si agravarea refluxului gastroesofagian si a refluxului laringofaringian. Se considera ca neutralizarea pepsinei la nivelul esofagului si al cailor respiratorii superioare ar putea fi o strategie terapeutica utila. In prezent, tratamentele disponibile se concentreaza pe reducerea aciditatii gastrice, dar viitorul ar putea aduce terapii directionate specific impotriva pepsinei.

De asemenea, cercetarile analizeaza posibilitatea utilizarii inhibitorilor selectivi ai pepsinei in afectiuni precum ulcerul gastric sau esofagita de reflux, ceea ce ar putea reprezenta o evolutie semnificativa in practica medicala.

Concluzie

Pepsina este o enzima esentiala pentru sanatatea digestiva, avand rolul principal in descompunerea proteinelor inca din stomac. Echilibrul dintre secretia de acid gastric si pepsina este vital pentru o digestie eficienta si pentru prevenirea unor afectiuni precum refluxul gastroesofagian sau deficientele nutritionale. Intelegand modul in care functioneaza aceasta enzima si adoptand un stil de viata echilibrat, puteti sprijini sanatatea sistemului digestiv si puteti preveni numeroase probleme pe termen lung.

Mentinerea unui nivel optim de pepsina nu tine doar de nutritie si stil de viata, ci si de monitorizarea periodica a starii generale a stomacului si a sistemului digestiv. In acest fel, organismul poate beneficia de o digestie completa, de o absorbtie eficienta a nutrientilor si de protectie impotriva complicatiilor digestive.

Surse:

https://www.britannica.com/science/pepsin

https://mydiagnostics.in/blogs/health-markers/