Pofta de mancare, stresul si varsta

2016-09-09 16:26:45 2021-06-23 09:59:18 Pofta de mancare, stresul si varsta

Catena

Ultima actualizare: 23 iunie 2021

Omul primitiv a mancat intotdeauna atunci cand a avut ocazia sa intre in posesia a ceva comestibil. Ca era vorba despre radacini, fructe, frunze sau, foarte rar, vanat, mancarea era o binefacere si era consumata complet. Dat fiind ca se dobandea greu, omul nu se gandea niciodata daca nu cumva este prea multa. Daca nu cumva il ingrasa.

Metabolismul uman a fost adaptat mai ales pentru conditii de lipsa a alimentelor, de foame. De aceea, alimentele dense caloric, adica bogate in carbohidrati si grasimi, erau cele mai agreate. In prezent, desi stilul nostru de viata nu are nimic in comun cu cel al primelor hominide, schimbari majore in preferintele alimentare nu exista. Foamea si ruda ei moderna, apetitul, sunt prezente, la fel si inclinatia pentru alimentul gras si dulce. Nu e vorba despre dependente, ci doar de vocea speciei, care ne sopteste ca zaharul si grasimea sunt fix ceea ce ne trebuie, pentru ca au calorii. Organismul nu s-a lamurit inca de faptul ca mancarea este disponibila oricand, oricum. Si nici ca traiul sedentar ne face sa ne ferim de mancarea densa caloric.

Apetitul compenseaza frustrarile

La tot acest tablou oarecum descurajant, se adauga faptul ca prea putin mai mancam astazi de foame. Mancam mai ales din cauza apetitului, al poftelor care, de cele mai multe ori, au alta motivatie decat pur si simplu necesitatea de a aduce corpului calorii cu care sa functioneze. Apetitul este ruda psihologica a foamei si ne face deservicii. Ati observat ca va puteti reduce mult aportul alimentar daca mancati numai de foame? A critica, insa, pofta de mancare, a incerca sa ne punem de-a curmezisul unor comportamente cu radacini metabolice adanci este nu numai inutil, dar si ineficient.

Cu foamea nu te poti juca. Tocmai de aceea, singurele diete care au succes sunt cele care reusesc sa tina sub control aceasta forta. Pe de alta parte, mancarea este o recompensa la indemana tuturor. De la omul primitiv incoace, un pranz satisfacator, cu multe lipide si zaharuri, este urmat de o senzatie de bunastare mediata de opioide endogene, care compenseaza frustrarile din viata personala sau profesionala.

Citeste mai departe pe Farmaciata.ro