Boala pneumococica este o infectie cauzata de bacteria Streptococcus pneumoniae (cunoscuta mai bine sub denumirea de pneumococ). Este contagioasa si poate provoca afectiuni severe, motiv pentru care diagnosticarea si tratarea precoce sunt importante.
Boala pneumococica poate afecta multe sisteme ale organismului. Poate provoca boli cu semne si simptome usoare, cum ar fi sinuzita, dar si afectiuni mai grave, precum pneumonie sau meningita bacteriana - si poate pune viata in pericol, indiferent de varsta pacientului.
Tratamentul implica de obicei administrarea de antibiotice. In plus, vaccinul poate reduce riscul de infectie, in special la copiii mici si la adultii in varsta.
Boala pneumococica include toate infectiile cauzate de pneumococ. Una dintre afectiunile pneumococice este pneumonia pneumococica, cel mai frecvent si sever tip de boala pneumococica.
Cu toate acestea, pneumonia poate fi provocata si de alti patogeni, nu doar de pneumococ. Pneumonia poate avea drept cauza alte bacterii, virusuri sau chiar fungi. De aceea, nu toate tipurile de pneumonie sunt provocate de pneumococ.
Streptococcus pneumoniae sau pneumococul este o bacterie localizata in tractul respirator superior si a fost descoperita pentru prima data in anul 1881 de catre cercetatorul Louis Pasteur. Pneumococul se gaseste in flora orofaringiana a multor oameni, fara a provoca simptome, acestia fiind doar purtatori, insa poate deveni un agent patogen responsabil de diverse infectii, unele foarte grave.
Infectiile cu pneumococ sunt responsabile la nivel mondial de aproximativ 1,6 milioane de decese anual, fiind principala cauza de mortalitate infantila. Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii, 28% din totalul deceselor la categoria de varsta 0 - 1 an sunt cauzate de infectiile pneumococice, pe locul doi aflandu-se decesele cauzate de rujeola, cu un procent de 21%.
Pneumococul este cea mai frecventa cauza de pneumonie si meningita, fiind principalul agent patogen responsabil pentru infectia sangvina, denumita bacteriemie. De asemenea, poate provoca otita sau sinuzita.
Streptococcus pneumoniae este una dintre cele mai frecvente cauze bacteriene de pneumonie, dar nu toate pneumoniile sunt provocate de acest agent.
Meningita reprezinta infectia membranelor care acopera creierul si maduva spinarii. Meningita pneumococica necesita spitalizare si tratament de urgenta, deoarece poate duce la deces sau la complicatii grave.
Otita medie este o infectie a urechii cauzata frecvent de Streptococcus pneumoniae. Daca nu este tratata corespunzator, poate recidiva sau deveni cronica si, in unele cazuri, poate afecta auzul.
Sinuzita reprezinta infectia sinusurilor, care poate fi determinata de Streptococcus pneumoniae si se poate croniciza daca nu este tratata corespunzator, afectand calitatea vietii.
Bacteriemia reprezinta prezenta Streptococcus pneumoniae in sange si este cea mai grava forma de infectie cu pneumococ, putand duce la sepsis si chiar la deces.
Infectiile pneumococice se transmit mai ales pe cale aeriana, prin picaturi respiratorii (stranut, tuse) sau, mai rar, prin contactul cu secretiile unei persoane infectate. Persoanele care sunt doar purtatoare, chiar daca nu au dezvoltat infectia, pot contribui la raspandirea bacteriei.
Infectiile pneumococice au caracter sezonier, fiind mult mai frecvente iarna si primavara, implicit gradul de contagiozitate fiind mult mai mare.
Copiii mici si batranii sunt cei mai expusi infectiei cu pneumococ. De asemenea, persoanele care au un sistem imunitar deficitar (indiferent de varsta), cei care sufera de boli autoimune (precum lupusul sau artrita reumatoida) sau de boli cronice (precum diabetul zaharat) sunt mai vulnerabili la infectiile pneumococice. Alti factori de risc includ conditiile de viata defavorabile (precum aglomeratia si igiena precara) si problemele legate de functionarea splinei, organ important in apsrarea impotriva infectiilor. Mediul poluat si expunerea la fumul de tigara reprezinta si ele factori de risc semnificativi, deoarece pot slabi sistemul imunitar si pot favoriza dezvoltarea infectiilor respiratorii.
Simptomele infectiilor pneumococice pot varia in functie de tipul infectiei, iar manifestarile pot fi diferite de la un caz la altul. Iata cum se prezinta simptomele pentru fiecare tip de infectie.
Pneumonia pneumococica se manifesta prin febra si frisoane, tuse persistenta, respiratie rapida sau dificultate la respiratie, durere in piept si, deseori, stare de confuzie sau ameteala.
Meningita pneumococica se caracterizeaza prin rigiditate la nivelul gatului, febra, durere de cap intensa, sensibilitate la lumina si confuzie. Sugarii pot prezenta semne si simptome precum iritabilitate, lipsa poftei de mancare, varsaturi si fontanele bombate.
Bacteriemia pneumococica se manifesta prin febra, frisoane, confuzie, dificultati de respiratie si ritm cardiac crescut.
Otita peumococica este o otita medie manifestata prin durere la nivelul urechii, timpan rosu si tumefiat, deseori febra, stare de somnolenta si iritabilitate. Sinuzita pneumococica se prezinta cu nas infundat, secretii nazale abundente, respiratie greoaie, durere de cap cu senzatie de presiune la nivelul sinusurilor, uneori si cu febra. Sinuzita se intalneste mai frecvent la adulti, in timp ce otita medie afecteaza mai mult copiii.
Diagnosticarea si identificarea infectiilor pneumococice sunt pasi esentiali pentru instituirea tratamentului corect, avand in vedere ca alegerea terapiei poate varia in functie de localizarea si severitatea infectiei. Diagnosticul porneste de la tabloul clinic, dar este confirmat prin investigatii de laborator si imagistice.
In cazul pneumoniei pneumococice, daca pacientul prezinta semne si simptome sugestive, radiografia toracica poate arata modificari specifice pneumoniei, iar confirmarea etiologiei se poate face prin analiza sputei sau prin detectarea antigenului pneumococic in urina.
In cazul otitei si sinuzitei, diagnosticul se bazeaza in principal pe examenul fizic. Daca medicul suspecteaza meningita sau bacteriemie, acesta poate decide recoltarea unei probe de lichid cefalorahidian sau de sange pentru hemoculturi sau poate indica efectuarea unui CT cranian daca exista suspiciune de complicatii intracraniene.
Tratamentul de baza, etiologic al infectiilor pneumococice consta in administrarea de antibiotice, initial cu spectru larg, pana la obtinerea rezultatelor microbiologice. Un aspect important este faptul ca, in ultimii ani, multe tulpini de Streptococcus pneumoniae au dezvoltat rezistenta la antibiotice. De aceea, alegerea terapiei se face pe baza antibiogramei, un test de sensibilitate la antibiotice care indica la care dintre antibiotice bacteria este sensibila sau rezistenta. Acest lucru permite adaptarea tratamentului pentru eficienta maxima.
Daca nu este tratata, infectia cu pneumococ poate provoca diverse complicatii, in special la copiii mici, varstnici si la pacientii imunocompromisi, cum ar fi:
Complicatiile pneumoniei pneumococice sunt revarsatul pleural, insuficienta respiratorie acuta, abcesul pulmonar, sepsisul si pericardita. Conform datelor clinice, in 5-7% dintre cazurile de pneumonie pneumococica apare decesul, la adultii tineri, iar in cazul varstnicilor rata de mortalitate este mult mai mare.
Mortalitatea este foarte mare, iar persoanele care se vindeca raman cu sechele importante: hipoacuzie/surditate neurosenzoriala, convulsii, deficit neurologic permanent (hemipareza, tulburari cognitive), hidrocefalie si retard mintal la copii. Aproximativ 1 din 10 copii cu varsta sub 5 ani care dezvolta meningita pneumococica decedeaza.
Bacteriemia apare ca o complicatie la aproximativ 25-30% dintre persoanele cu pneumonie pneumococica si la 70-80% dintre cei cu meningita pneumococica. Aceasta poate conduce la soc septic, disfunctie multiorganica, artrita septica sau osteomielita la copil.
Dintre toate infectiile cu pneumococ, otita si sinuzita sunt cele mai usoare forme. In cazul otitei, cea mai comuna complicatie este pierderea temporara a auzului.
Data fiind rezistenta unor tulpini la antibiotice, dar si usurinta cu care se pot raspandi bacteriile, vaccinarea ramane singura metoda sigura de prevenire a infectiilor pneumococice. Vaccinurile pneumococice au rolul de a proteja in fata a mai mult de 90 de tipuri de bacterii pneumococice, iar eficienta lor se intinde pe o perioada de aproximativ cinci ani. Este important de punctat ca o infectie pneumococica anterioara nu protejeaza de o viitoare infectie.
Exista doua tipuri de vaccinuri pneumococice:
Acesta se adreseaza in principal sugarilor si se administreaza in trei doze incepand cu varsta de doua luni pana la 11 luni, fiind inclus in schema de vaccinare obligatorie propusa de Ministerul Sanatatii. Protejeaza impotriva a 13 serotipuri de Streptococcus pneumoniae, considerate cele mai periculoase. De asemenea, se recomanda si adultilor peste 19 ani cu anumite afectiuni medicale si tuturor persoanelor cu varsta peste 65 de ani.
Acesta protejeaza impotriva a 23 de serotipuri de Streptococcus pneumoniae, fiind mai eficient la adulti, insa se poate administra tuturor persoanelor cu varsta mai mare de 2 ani. Se recomanda in special persoanelor peste 65 de ani si celor cu boli cronici si imunodepresie.
Referinte:
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/24231-pneumococcal-disease
DESCOPERA PRODUSE
CONTACT
CELE MAI NOI ARTICOLE
www.catena.ro - copyright 2025,
Toate drepturile rezervate
CATENA PHARMA SRL
Nr. Registrul Comerţului: J03/2710/2023
CUI: RO 3008793
Adresă sediu social: judetul Argeş, municipiul Piteşti, strada Banat nr.2
Distribuie pe WhatsApp
Distribuie pe Facebook