Apofizita tibiala, numita si maladia Osgood-Schlatter, este una dintre cele mai frecvente cauze de durere anterioara de genunchi la copiii si adolescentii activi, aflati in plina crestere. Aceasta afectiune apare ca urmare a suprasolicitarii zonei unde tendonul rotulian se prinde de tibie. Din punct de vedere medical, vorbim despre o inflamatia si o iritare a apofizei tibiale, adica a zonei de crestere osoasa situata imediat sub rotula, foarte vulnerabila in perioada de creste accelerata a copiilor. Este important de subliniat, chiar daca afectiunea ridica ingrijorari pentru parinti si, de altfel, este dureroasa pentru copii, ca apofizita tibiala este benigna si, de obicei, autolimitata.
Este o afectiune tipica sportivilor tineri care practica activitati ce implica alergare, sarituri sau miscari bruste ale genunchiului. Baschetul, voleiul, fotbalul, atletismul (in special sprintul), dar si gimnastica sau dansul sunt sporturile cel mai des asociate cu aceasta apofizita tibiala. Foarte multi specialisti considera maladia Osgood-Schlatter „o boala a suprasolicitarii” care apare, de obicei, la copii si adolescenti cu varsta intre 9-15 ani, adica exact in perioada pubertatii, asadar a cresterii accelerate, cand structurile osoase si musculare nu se dezvolta in acelasi ritm.
Apofizita tibiala defineste inflamatia si iritarea la nivelul apofizei tibiale – proeminenta osoasa de sub rotula, unde se insera tendonul rotulian. In aceasta zona, in perioada copilariei si in cea a adolescentei, exista un cartilaj de crestere (apofiza) care este mai fragil decat osul matur. Daca musculatura coapsei, in special cvadricepsul, trage in mod repetat de tendonul rotulian, va face ca forta sa fie transmisa in special asupra acestei zone fragile.
Rezultatul este o inflamatie locala (apofizita), uneori insotita de microleziuni sau de fragmente osoase desprinse. Din exterior, se observa aparitia unei proeminente osoase chiar sub genunchi, sensibila la palpare. Apofizita tibiala nu este o fractura si nici o leziuni articulara sau osoasa in sine, ci o problema de suprasolicitare in contextul cresterii, specifica varstei si nivelului asociat de activitate fizica intensa.
Apofizita tibiala apare aproape exclusiv la copiii si adolescentii activi, in perioada pubertatii si de crestere accelerata. Exista cateva mecanisme si anumiti factori de risc bine documentati care stau la baza aparitiei afectiunii.
In primul rand vorbim despre suprasolicitarea mecanica. Activitatile care implica sarituri foarte frecvente, sprinturi, schimbari bruste de directie sau flexii repetate ale genunchiului genereaza o tensiune mare asupra tendonului rotulian. Acesta va trage constant de apofiza tibiala si, astfel, progresiv se ajunge la inflamatie.
Un alt doilea factor implicat in apofizita tibiala este cresterea rapida. In perioada adolescentei, oasele cresc mai repede decat muschii si tendoanele. Aceasta diferenta specifica „de ritm” face ca structurile musculare sa fie mai „rigide” si sa exercite o tensiune mai mare asupra punctelor de insertie.
Postura incorecta sustinuta si lipsa stretching-ului inainte de antrenament contribuie, de altfel, la rigidizarea cvadricepsului si muschilor ischiogambierilor accentuand tractiunea asupra genunchiului.
Apofizita tibiala apare de regula la baietii cu varsta intre 12-15 ani si la fetele cu varste intre 8-12 ani, odata cu puseele de crestere. Studiile arata incidenta mai mare la baieti a diagnosticului de apofizita tibiala, probabil ca urmare a practicarii anumitor sporturi tipice masculine, care au un risc mai crescut.
Simptomele sunt tipice si recunoscute relativ usor de catre medic. Copilul sau adolescentul va acuza durere in partea anterioara a genunchiului, imediat sub rotula. Durerea apare treptat, fara un traumatism evident, si are caracter de disconfort surd, care se accentueaza, de obicei, odata cu activitatea fizica.
La inceput, durerea poate fi usoara si trecatoare, aparand la efort intens. Pe masura ce procesul de solicitare continua, durerea se accentueaza si persista minute sau uneori chiar ore dupa ce a fost intrerupta activitatea. Un aspect relevant este caracterul bilateral al afectiunii – in 20-30% din cazuri, durerea apare la ambii genunchi, desi poate fi mai accentuata pe o parte.
Simptomele mai pot include dificultati la alergare, sarituri, urcat sau coborat scari, stat prelungit in genunchi, in pozitie ghemuita. Copilul poate prezenta o proeminenta vizibila a tuberculului tibial, sensibila la atingere.
Diagnosticul de apofizita tibiala este in primul rand clinic, bazat pe anamneza si examen fizic. In majoritatea cazurilor, nu este nevoie de investigatii imagistice, deoarece istoricul (adolescent sau copil activ din punct de vedere fizic) si simptomele (durerea cu localizare specifica) au un grad ridicat de sugestivitate diagnostica.
La radiografie, pot aparea modificari clasice: fragmentarea apofizei tibiale, calcificari la nivelul tendonului rotulian sau proeminenta tuberculului tibial. Este important de stiut ca unele dintre aceste constatari pot aparea si la copiii sanatosi, fara simptome, astfel incat corelarea imagisticii cu examenul clinic al pacientului cu apofizita tibiala este esentiala.
Apofizita tibiala este, in esenta, o afectiune autolimitata, ceea ce inseamna ca dispare de la sine odata cu inchiderea cartilajului de crestere, de regula in 1-2 ani. Totusi, simptomele pot fi foarte suparatoare si pot interfera cu activitatea sportiva, motiv pentru care tratamentul are rolul de a ameliora durerea si de a permite recuperarea functionala optima.
Durerea poate fi redusa prin aplicarea compreselor cu gheata, mai ales dupa activitate, si, daca este necesar, administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene. O genunchiera speciala sau chiar o protectie moale, aplicata pe tuberculul medical, previne traumatizarea suplimentara in timpul antrenamentelor.
Principala masura este modificarea activitatii fizice. Nu se recomanda repaus absolut. De fapt, este de dorit ca antrenamentul sa fie adaptat in functie de nivelul durerii. Astfel, activitatile care provoaca durere intensa trebuie reduse temporar, dar pacientul poate continua sportul in cazul in care simptomele de apofizita tibiala cedeaza la odihna.
Stretching-ul si exercitiile de flexibilizare pentru cvadriceps si ischiogambieri sunt importante, deoarece reduc gradul de tractiune asupra tendonului rotulian. Exercitiile adecvate, de intarire a muschilor coapsei, efectuate treptat, ajuta la stabilizarea genunchiului si previn recurentele.
Kinetoterapia este parte integranta a procesului terapeutic si de recuperare, mai ales in cazurile persistente de apofizita tibiala. Sub supravegherea unui specialist, pacientul invata exercitii de intindere si intarire a musculaturii, precum si tehnici corecte de antrenament, revenire la efort. De asemenea, fizioterapia ajuta la gestionarea mai eficienta a simptomelor. Pentru o recuperare cat mai rapida si sustenabila, kinetoterapia este o parte vitala a planului de tratament in cazurile de apofizita tibiala.
Pacientul cu apofizita tibiala ar trebui sa poarte incaltaminte de sport adecvata, care sa permita o buna absorbtie a socurilor mecanice, pentru a reduce impactul asupra genunchilor. Pe de alta parte, tehnica corecta de alergare si saritura, dozarea atenta a efortului, trebuie invatate inca de la inceputul antrenamentelor, in functie de sportul practicat.
Apofizita tibiala are un prognostic excelent, fiind autolimitata, dar poate dura si pana la 1-2 ani pana la fuziunea apofizei. In aproximativ 10% din cazurile de apofizita tibiala, durerea continua pana la varsta adulta, mai ales daca tratamentul nu a fost urmat complet. Pe termen lung pot sa apara doua complicatii majore: o proeminenta osoasa vizibila la nivelul tuberculului tibial, dar si dureri reziduale in timpul efortului intens. In majoritatea cazurilor, insa, aceste modificari nu vor limita functionalitatea si nu afecteaza calitatea vietii.
Pentru a reduce riscul de apofizita tibiala, trebuie respectate cateva principii simple. Activitatea sportiva a copilului trebuie atent dozata si introdusa progresiv, evitand suprasolicitarea mai ales in perioadele de crestere accelerata. Exercitiile zilnice de stretching ale cvadricepsului, precum si ale muschilor ischiogambieri, reduc riscul de apofizita tibiala.
Incalzirea inainte de antrenament si stretching-ul dupa acesta sunt obligatorii. De asemenea, se recomanda ca antrenamentele sa se faca cu echipament adecvat, in special cu incaltaminte care sa asigure o buna amortizare a socurilor mecanice. Pauzele periodice de la antrenamente nu ar trebui subestimate, iar durerea nu trebuie ignorata, mai ales daca aceasta se agraveaza in timpul activitatii fizice.
DESCOPERA PRODUSE
CONTACT
CELE MAI NOI ARTICOLE
www.catena.ro - copyright 2025,
Toate drepturile rezervate
CATENA PHARMA SRL
Nr. Registrul Comerţului: J03/2710/2023
CUI: RO 3008793
Adresă sediu social: judetul Argeş, municipiul Piteşti, strada Banat nr.2
Distribuie pe WhatsApp
Distribuie pe Facebook