Incidenta cazurilor de cancer pleural, in special mezoteliom pleural malign, se coreleaza direct cu expunerea la azbest, cu un varf de cazuri inregistrat la decenii de la inceputul expunerii.
Este estimat ca, in Europa si America de Nord, varful incidentei de cancer pleural va fi atins in urmatorii ani, ca urmare a expunerii profesionale cronice intre anii 1960-1980.
Cancerul pleural este un tip relativ rar de cancer, dar cu un prognostic foarte rezervat. Apare in special in zonele unde expunerea profesionala la agenti carcinogeni, precum azbestul, este mai ridicata.
Pleura, membrana subtire ce inveleste plamanii si cavitatea toracica, poate fi sediul nu doar unor procese maligne primare (cu origine efectiva la nivelul pleurei), ci si secundare (caz in care vorbim despre metastaze pleurale de la cancere cu origine la nivelul altor organe).
Prognosticul ramane foarte nefavorabil, cu o supravietuire mediana de doar cateva luni fara tratament si rareori peste 2 ani chiar si cand se initiaza tratament agresiv.
Cancerul pleural este o afectiune maligna ce intereseaza pleura, formata din doua straturi subtiri de tesut, care inveleste plamanii. Pleura poate fi sediul primar al procesului malign, caz in care vorbim despre mezoteliom pleural malign, sau secundar, ca urmare a metastazelor pleurale din alte tumori solide.
Afectarea pleurala determina acumulare de lichid (revarsat pleural malign), ingrosarea difuza sau nodulara a pleurei si, frecvent, afectarea functiei pulmonare, ca urmare a restrictiei de expansiune a plamanului in timpul inspirului.
Din punct de vedere histologic, mezoteliomul pleural malign este cel mai cunoscut, frecvent si studiat tip de cancer pleural primar. Alte tumori primare la nivelul pleurei sunt foarte rare. Insa, metastazele pleurale sunt mai frecvente si pot proveni dintr-o gama variata de tumori solide.
Practic, mezoteliomul pleural este un tip de cancer pleural. Mezoteliomul pleural este o tumora primara ce deriva din celulele mezoteliale ale pleurei, in stransa legatura cu expunerea cronica, profesionala, la azbest. Cancerul pleural, pe de alta parte, include si forme secundare de cancere prin metastazare (care sunt mai frecvente decat mezoteliomul pleural malign).
Astfel, orice afectare maligna a pleurei (inclusiv prin diseminare metastatica) se poate incadra in categoria de „cancer pleural”, insa mezoteliomul este un tip particular, rar, dar foarte agresiv.
Cauzele care duc la cancer pleural sunt foarte variate. Cea mai bine documentata este expunerea la azbest. Metastazarea la nivelul pleurei, prin diseminare de celule canceroase de la alte tipuri de tumori solide, este o alta cauza frecvent intalnita.
Cea mai importanta cauza a mezoteliomului pleural malign este expunerea la azbest. Pe de alta parte, aceasta expunere are o perioada lunga de latenta, de obicei intre 20-50 de ani. Un aspect poate important de stiut este ca fumatul nu este direct corelat cu aparitia acestui mezoteliomului pleural malign. Totusi, asocierea fumatului cu expunerea la azbest creste considerabil riscul de cancer pulmonar. Profesiile cu risc crescut de expunere la azbest includ:
Minerii, in special, prezinta cel mai mare risc.
Majoritatea cazurilor de cancer pleural secundar apar in urma metastazarii. Cele mai frecvente cancere care metastazeaza la nivel pleural sunt:
Limfoamele, de asemenea, prezinta risc de metastazare pleurala.
Exista si o predispozitie genetica. Una dintre cele mai relevante este mutatia liniei germinale a genei BAP1 (BRCA1-associated protein 1). Persoanele cu astfel de mutatii au un risc mai mare de a dezvolta nu doar mezoteliom pleural, ci si alte tipuri de cancere.
Anumiti pacienti supusi radioterapiei, in special pentru limfomul Hodgkin au un risc mai mare de a dezvolta cancer pleural, chiar dupa decenii de la momentul radioterapiei.
Manifestarile clinice ale cancerului pleural sunt nespecifice si adesea apar tardiv, explicand, in cele din urma, intarzierea diagnosticului si diagnosticarea frecventa in stadii deja avansate.
Dificultatile de respiratie si respiratia ingreunata sunt principalele simptome, chiar daca foarte nespecifice. Dispneea apare din cauza acumularii de lichid pleural si ingrosarii pleurei. In egala masura, tusea persistenta si respiratia suieratoare (wheezing-ul) pot completa tabloul clinic.
Un alt simptom al pacientului cu cancer pleural este durerea toracica, adesea surda, constanta, care apare prin invazia tumorala a peretelui toracic sau a structurilor invecinate.
Astenia generalizata, asociata cu inflamatia cronica si cu consumul energetic (secundar tumorii in crestere), este deseori intalnita la pacientul cu cancer pleural.
Pacientii cu cancer pleural prezinta pierderi progresive si nedorite in greutate, fenomen asociat cu anorexia, consumul metabolic crescut si efectele sistemice ale tumorii.
In stadiile avansate, poate fi palpata o masa dura la nivelul peretelui toracic.
Diagnosticul necesita o abordare complexa, combinand examenul clinic si anamneza, corelate cu investigatiile imagistice si, in cele din urma, confirmarea histopatologica.
La auscultatie, medicul poate detecta murmur vezicular diminuat, matitate la percutie si, pe de alta parte, reducerea expansibilitatii toracice la inspir. Anamneza ar trebui sa documenteze mai ales riscul de expunere profesionala la azbest si cazurile de cancer in familie (nu doar pleural).
Radiografia toracica poate evidentia revarsat pleural sau ingrosari pleurale. CT-ul toracic este investigatia standard, oferind informatii detaliate despre extinderea tumorii, invazia structurilor vecine, prezenta metastazelor. RMN-ul poate fi util pentru evaluarea invaziei in diafragma sau perete toracic. PET-CT-ul are rol in stadializare si identificarea metastazelor la distanta.
Confirmarea diagnosticului de cancer pleural se face prin biopsie pleurala (abord toracoscopic, punctie ghidata imagistic). Histopatologic, mezoteliomul poate:
Analizele imunohisochimice sunt esentiale pentru diferentierea de alte tumori (adenocarcinom pulmonar, spre exemplu). Markerii pozitivi pentru mezoteliom sunt citokeratina 5/6, calretinina si WT-1, D2-40.
Stadializarea cazurilor de cancer pleural, in special mezoteliom malign, a fost foarte dificila in special din cauza raritatii cazurilor si a ratei reduse de supravietuire. Sistemul actual se bazeaza pe un registru extins de cazuri si a fost revizuit in 2016.
Prezenta unei mase rezecate, limitata la pleura parietala, fara limfadenopatie.
Include caracteristicile stadiului I, dar cu margini pozitive dupa rezectie, poate fi prezenta, insa, si limfadenopatia intrapleurala.
Invazie locala in mediastin, pericard, perete toracic sau peritoneu, adesea cu limfadenopatie.
Caracterizat prin prezenta bolii metastatice, la distanta.
In caz de cancer pleural, tratamentul este foarte agresiv, complex si multimodal.
In cazuri selectate, chirurgia poate asigura controlul local al bolii:
Tratamentul, pe de alta parte, se alege in functie de stadiul bolii.
Schema standard de chimioterapie este pemetrexed plus cisplatin/carboplatin, in asociere si cu suplimentare de acid folic si vitamina B12 pentru reducerea toxicitatii. Bevacizumab ar putea fi adaugat, de asemenea, la pacientii eligibili.
Radioterapia este adjuvanta (radioterapie cu intensitate modulata, IMRT) postoperator, mai ales dupa pneumonectomia extrapleurala, pentru reducerea riscului de recurenta. In unele cazuri are doar rol paliativ, pentru ameliorarea durerii toracice si dispneei.
Imunoterapia pentru cancer pleural presupune protocolul nivolumab (anti-PD-1) + ipilimumab (anti-CTLA-4), aprobat pentru mezoteliomul nerezecabil, demonstrandu-se cresteri insemnate ale ratei de supravietuire. Terapiile tintite pentru cancer pleural sunt inca in studiu, dar prezinta rezultate promitatoare: agenti care tintesc mesotelina, mutatiile BAP1 si alte cai moleculare ce stau la baza aparitiei si progresiei tumorii.
Pacientul cu cancer pleural are un prognostic foarte rezervat. Fara tratament, speranta de viata medie este de 4-6 luni de la stabilirea diagnosticului. Chiar si cu tratament multimodal, agresiv, speranta de viata este redusa, de 15-18 luni, in cazuri exceptionale ajungandu-se la 4-5 ani. De altfel, recidivele tind sa fie frecvente, chiar si dupa extirparea chirurgicala.
Procedurile chirurgicale pot intr-adevar prelungi speranta de viata, dar au riscuri considerabile: aritmii, infectii miocardice, tromboze, hemoragii, insuficienta respiratorie.
Factorii de prognostic negativ includ: histologie non-epitelioida, status de performanta scazut, varsta >75 ani, prezenta dispneei si durerii toracice la diagnostic, LDH-ul crescut, hemoglobina scazuta si scaderea ponderala marcata.
Diagnosticul precoce este rar, deoarece simptomele apar tardiv si sunt nespecifice. Screening-ul pentru cancer pleural este implementat pe scara larga, dar este discutat pentru persoanele cu expunere profesionala la azbest sau cu mutatii genetice de risc. In practica clinica, majoritatea cazurilor de cancer pleural sunt diagnosticate tarziu, ceea ce limiteaza optiunile curative si, fara doar si poate, are implicatii negative asupra prognosticului.
Preventia cancerului pleural este in primul rand primara, vizand limitarea expunerii la particule de azbest si protectia adecvata a celor care lucreaza in mediile cu risc. Se recomanda ca mediul de lucru sa asigure ventilatie corespunzatoare si sa se monitorizeze nivelurile de fibre de azbest din aer. Fostii lucratori expusi la azbest ar trebui sa isi faca periodic controale imagistice. Daca acuza simptome de afectare respiratorie, oricat de nespecifice, se recomanda controlul medical.
DESCOPERA PRODUSE
CONTACT
CELE MAI NOI ARTICOLE
www.catena.ro - copyright 2025,
Toate drepturile rezervate
CATENA PHARMA SRL
Nr. Registrul Comerţului: J03/2710/2023
CUI: RO 3008793
Adresă sediu social: judetul Argeş, municipiul Piteşti, strada Banat nr.2
Distribuie pe WhatsApp
Distribuie pe Facebook