Boala lanturilor grele (Heavy Chain Disease – HCD) este o afectiune hematologica foarte rara, care se incadreaza in categoria gamapatiilor monoclonale. Se caracterizeaza printr-o producere anormala a lanturilor grele de imunoglobuline, in absenta lanturilor usoare corespunzatoare. O astfel de afectiune este rezultatul unui proces neoplazic clonal al limfocitelor B, cu dereglarea sintezei imunoglobulinelor si acumularea proteinelor anormale in sange sau alte compartimente ale organismului. Desi incidenta este foarte scazuta, boala reprezinta o provocare clinica foarte importanta – din cauza heterogenitatii manifestarilor, dificultatii diagnosticului si a aparitiei complicatiilor.
Boala lanturilor grele este o forma particulara de neoplazie limfoida, diferita, spre exemplu, de mielomul multiplu si macroglobulinemia Waldenstrom prin faptul ca fragmentul anormal care se secreta exclusiv este lantul greu (α, γ sau μ), fara asocierea lanturilor usoare (κ sau λ). Aceste lanturi usoare sunt necesare in mod normal pentru asamblarea imunoglobulinei functionale. La pacientii cu aceasta afectiune, lanturile grele aberante prezinta mutatii, deletii si diferite tipuri de structuri trunchiate, care le fac incapabile sa se lege de lanturile usoare si, astfel, sa formeze imunoglobulinele complete, care sa isi poata indeplini functia fiziologica (apararea imuna).
Boala lanturilor grele apare printr-o anomalie clonogenica a celulelor B sau plasmocitelor, care se soldeaza cu sinteza dereglata de lanturi grele incomplete sau aberante, care nu sunt insotite, insa, de lanturile usoare care intra in structura imunoglobulinei functionale. Aceste lanturi grele anormale pot fi de tip α, γ sau μ, in functie de clasa imunoglobulinei afectate (IgA, IgG sau IgM). Proteinele sunt secretate in circulatia sanguina sau se pot gasi si in urina, dar in anumite cazuri se pot acumula la nivelul tesuturilor, unde produc inflamatie, disfunctie imunologica sau leziuni. Boala apare din cauza mutatiilor (deletii, insertii) genei care codifica lanturile grele.
Clasificarea bolii se realizeaza in functie de tipul de lant greu afectat, ceea ce determina, pe de alta parte, si profilul clinic si histopatologic distinct al fiecarei forme clinice. Principalele tipuri ale bolii sunt:
Este cea mai frecventa dintre cele trei forme si mai este cunoscuta si sub denumirea de „boala mediteraneeana”, din cauza incidentei crescute in regiunea Mediteranei – indeosebi in Orientul Mijlociu si Africa de Nord. Apare cu precadere la adultii tineri si este considerata varianta unui limfom de tip MALT, localizat predominant in tractul gastrointestinal. Clinic, se manifesta mai ales prin diaree cronica, pierdere ponderala, dureri abdominale si malabsorbtie, deoarece boala lanturilor grele de tip alfa duce la infiltratii limfoplasmocitare ale mucoasei intestinale.
Forma gamma este mai rara si apare frecvent la adultii de varsta mijlocie si la varstnici. Aceasta este considerata o varianta de limfom limfoplasmocitic sau limfom cu celule B mari. Din punct de vedere clinic, boala lanturilor grele gamma se prezinta cu limfadenopatie generalizata, febra, splenomegalie, fatigabilitate si pierdere in greutate. Poate fi insotita de afectare medulara si, de asemenea, de infiltratii tisulare extinse.
Este cea mai rara forma de HCD, asociata frecvent cu leucemia limfocitara cronica (LLC) sau cu alte limfoame de tip B. Clinic, se manifesta prin limfocitoza periferica, limfadenopatie si splenomegalie, iar afectarea medulara este frecventa. In unele cazuri poate mima fidel si tabloul mielomului multiplu, insa fara prezenta proteinelor Bence Jones si cu profil imunologic diferit.
Boala lanturilor grele este, in esenta, o afectiune limfoproliferativa clonala. Cu alte cuvinte, la baza aparitiei sta transformarea maligna a unei clone de celule B, cu pierderea controlului asupra procesului normal de diferentiere si de sinteza a imunoglobulinelor. Insa, spre deosebire de alte tipuri de gamapatii monoclonale mai frecvente, cauzele exacte ale bolii nu sunt cunoscute exact, mai ales din cauza raritatii cazurilor si heterogenitatii clinice. Totusi, au fost identificati factori care par sa contribuie la aparitia bolii, fie drept factori declansatori, fie drept factori de risc, mai ales in contextul genetic si imunologic specific al pacientului.
Cauza fundamentala a aparitiei bolii este reprezentata de anomalii la nivelul genei care are rol in sinteza lantului greu al imunoglobulinei. Cele mai frecvente anomalii implica deletii CH1 (o asa-zisa „regiune constanta” a genei), mutatii care abolesc secventa de legare a lantului usor ce este necesar functionarii imunoglobulinei.
In forma alfa a bolii, un rol important pare sa fie jucat de infectiile gastrointestinale cronice. In acest sens, s-a documentat asocierea cu Campylobacter jejuni, agent patogen bacterian care are potentialul de a induce activarea policlonala persistenta a celulelor B intestinale. Acelasi lucru este valabil si pentru limfoamele de tip MALT, unde infectiile cronice – cum ar fi Helicobacter pylori – induc limfoproliferari persistente cu potential de transformare maligna. Aceasta teorie este sustinuta si de remisiunile observate la pacientii cu boala lanturilor grele alfa care urmeaza tratament exclusiv cu antibiotice (efect observat doar in stadiile precoce ale bolii, nu si in cele tardive).
Pacientul cu boala lanturilor grele prezinta simptome extrem de variabile, dependente in foarte mare masura de tipul bolii si de gradul de extensie al acesteia. Spre exemplu, in forma alfa, un pacient poate acuza in special simptome gastrointestinale cronice, cu sindrom de malabsorbtie:
In boala lanturilor grele de tip gamma sau mu, predomina manifestarile sistemice precum febra, astenia (starea generalizata de oboseala), scaderea in greutate, umflarea ganglionilor limfatici, in special a celor de la periferie, hepato- si splenomegalie (cresterea in dimensiuni a organelor). De foarte multe ori, boala lanturilor grele este asimptomatica in stadii initiale si este descoperita intamplator, prin analizele de rutina – se poate observa cresterea disproportionata a imunoglobulinelor sau prezenta unei benzi monoclonale deficitar conturate. Uneori, pacientii au semne de insuficienta medulara, sindrom inflamator sistemic sau sindrom de compresie.
Boala lanturilor grele este diagnosticata prin teste specifice – electroforeza si imunofixarea care detecteaza lanturile grele monoclonale aberante, chiar daca uneori acestea pot fi in concentratii foarte reduse in ser. Din acest motiv, se poate recomanda si imunofixarea din probele de urina. Biopsiile tesutului infiltrat – in special din mucoasa gastrointestinala sau ganglionii limfatici – se dovedesc utile in identificarea infiltratelor limfoproliferative specifice bolii. Alte teste, cum ar fi cele de imunohistochimie, evidentiaza expresia exclusiva a lanturilor grele, fara a exista si asocierea celor usoare. Analizele genetice moleculare stabilesc diagnosticul de certitudine.
Boala lanturilor grele dispune de tratament individualizat in functie de tipul histologic si stadiu. In boala lanturilor grele alfa, tratamentul cu antibiotice de tip tetracicline induce remisiuni, mai ales in stadiile incipiente, ceea ce sugereaza o componenta infectioasa in patogeneza. In forme avansate sau refractare, se recurge la chimioterapie cu regimuri utilizate pentru limfomul non-Hodgkin. Boala lanturilor grele gamma sau mu, avand evolutie mai agresiva, necesita tratament chimioterapic sistemic, cel mai adesea pe baza de alchilanti (spre exemplu, CHOP), combinatii specifice (cu rituximab; daca se confirma expresia CD20). Raspunsul la tratament poate varia de la un pacient la altul.
Boala lanturilor grele are un prognostic variabil. Spre exemplu, boala lanturilor grele, in forma alfa, are in general un prognostic favorabil in stadiile precoce, cu raspuns bun la tratamentul pe baza de antibiotice. In formele avansate sau in cele refractare la tratament, prognosticul devine unul rezervat, dependent de mai multe variabile. Boala lanturilor grele gamma si mu au, in mod obisnuit, o evolutie mai agresiva si mai rapida, iar rata de supravietuire este redusa, mai ales in situatia in care nu se intervine in timp util cu tratament specific. Pe de alta parte, boala lanturilor grele poate duce la o serie de complicatii precum:
De asemenea, raspunsul pacientului cu boala lanturilor grele la tratament este deseori incomplet si, din pacate, recidivele sunt frecvente, in ciuda unei aparente insanatosiri. Identificarea rapida a bolii si stadializarea corecta sunt importante pentru a stabili conduita terapeutica ulterioara si pentru a imbunatati prognosticul general la pacientului. Intrucat boala lanturilor grele este, asa cum s-a mentionat, o afectiune rara, fiecare caz trebuie abordat individualizat, ideal in centrele specializate, cu experienta clinica in patologiile limfoproliferative rare.
Bibliografie:
https://link.springer.com/article/10.1007/s11864-002-0014-3
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3715127/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/16026747/
DESCOPERA PRODUSE
CONTACT
CELE MAI NOI ARTICOLE
www.catena.ro - copyright 2025,
Toate drepturile rezervate
CATENA PHARMA SRL
Nr. Registrul Comerţului: J03/2710/2023
CUI: RO 3008793
Adresă sediu social: judetul Argeş, municipiul Piteşti, strada Banat nr.2
Distribuie pe WhatsApp
Distribuie pe Facebook