Ce este sindromul Bazex (acrocheratoza paraneoplazica)?

Sindromul Bazex, cunoscut si ca acrocheratoza paraneoplazica sau sindromul acrocheratozei paraneoplazice, este o afectiune dermatologica relativ putin studiata, asociata cu tumori maligne, predominant cu carcinomul scuamos al tractului respirator superior si al tractului gastrointestinal, cu posibile metastaze la nivelul ganglionilor limfatici cervicali. Este important sa stiti ca aceasta boala poate fi insa asociata cu aproape orice tumora maligna cu celule scuamoase.

Un sindrom Bazex apare mai des la barbatii trecuti de varsta de 40 de ani, pana in prezent fiind raportate doar vreo 12 cazuri la femei. Pacientii cu sindrom Bazex prezinta eruptii simetrice similare psoriazisului. Caracterizat prin pete si placi dureroase, rosiatice, care prezinta hipercheratoza si descuamare, un sindrom Bazex afecteaza in principal palmele, talpile, degetele de la maini si de la picioare, cu modificari ale aspectului unghiilor si manifestari cutanate suplimentare, ceea ce complica si mai mult stabilirea diagnosticului si prescrierea tratamentului. Avand in vedere distributia atipica a eruptiilor, care se extind dincolo de extremitati, afectand obrajii, nasul si urechile, cazurile de sindrom Bazex au un caracter distinctiv, comparativ cu alte afectiuni dermatologice.

Pentru stabilirea diagnosticului pot fi necesare o hemoleucograma completa, analiza ratei de sedimentare a eritrocitelor, radiografie toracica, profil biochimic si markeri tumorali, endoscopie, bronhoscopie, dar si investigatii imagistice. Pentru mai multe detalii despre aceasta afectiune, va invitam sa parcurgeti continutul acestui material.

Sindrom Bazex – generalitati

Sindromul Bazex este un sindrom paraneoplazic descris pentru prima data de Bazex si colaboratorii sai in 1965. Sindroamele paraneoplazice sunt definite ca afectiuni clinice, biochimice, hormonale, hematologice, neurologice sau dermatologice, asociate cu un neoplasm, dar necauzate direct de invazia tumorii primare sau de metastazele acesteia, si apar in 1 pana la 7% din totalul cancerelor.

Sindromul se asociaza mai ales cu carcinoamele scuamoase ale tractului respirator superior si al tractului gastrointestinal, cel mai frecvent cu neoplazie a buzei inferioare, limbii, esofagului, regiunii faringolaringiene, treimii superioare a plamanului, dar si in cazul carcinomului stomacului, cu metastaze in regiunea cervicala.

Un sindrom Bazex afecteaza in principal barbatii caucazieni cu varsta peste 40 de ani si este caracterizat printr-o eruptie similara psoriazisului, cheratoza a palmelor si talpilor si prin afectare simetrica a unghiilor. In plus, nasul si urechile sunt afectate la peste 60% dintre pacienti.

Un sindrom Bazex este foarte important deoarece, in majoritatea cazurilor, manifestarile cutanate apar cu cateva luni inaintea simptomelor atribuibile neoplasmului subiacent, constituind astfel un indiciu clinic si diagnostic esential pentru depistarea la timp a unui neoplasm.

Sindrom Bazex – cauze si factori de risc

Pana in prezent, in literatura de specialitate au fost descrise 145 de cazuri, dintre care doar 12 au fost depistate la persoane de sex feminin (adica < 10% din numarul total al cazurilor de sindrom Bazex). Boala apare cel mai frecvent la barbatii cu varsta cuprinsa intre 40 si 70 de ani, varsta medie de debut fiind 61 de ani.

Inca nu se cunosc suficiente detalii despre modul in care se declanseaza un sindrom Bazex. Se suspecteaza ca citokinele sau hormonii produsi de tumora asociata pot declansa anomaliile cutanate observate la pacientii care sufera de aceasta afectiune.

Unii cercetatori cred ca reactia organismului apare pe fondul anticorpilor cu reactie incrucisata impotriva cancerului, care se leaga de keratinocite sau de membrana bazala a pielii, deteriorand-o. O alta teorie este ca pielea acestor pacienti contine antigene asemanatoare celor din tumora, care stimuleaza sistemul imunitar. Altii sugereaza ca procesul maling produce factori de crestere, molecule care stimuleaza cresterea keratinocitelor, cum ar fi factorul de crestere transformant-1 sau factorul de crestere al insulinei-1, care determina ingrosarea si descuamarea pielii.

S-a observat ca in 67% din cazurile de sindrom Bazex, eruptiile cutanate au tradat diagnosticul unei malignitati subiacente, in timp ce la 15% dintre pacienti, leziunile cutanate s-au dezvoltat dupa diagnosticarea neoplasmului. Printre factorii de risc pentru sindrom Bazex se numara totusi si consumul de tutun si alcool sau expunerea la substante toxice.

Sindrom Bazex – simptome

In cazul pacientilor diagnosticati cu sindrom Bazex, cel mai frecvent afectate sunt urechile, unghiile, nasul, degetele, mainile si picioarele. Debutul acrocheratozei paraneoplazice este uneori destul de gradual. Mai exact, un sindrom Bazex debuteaza de obicei sub forma unei dermatoze, cu descuamarea partii distale a varfurilor degetelor de la maini (in 61% din cazurile de sindrom Bazex) si de la picioare (39% din cazuri), care se poate raspandi rapid la unghii.

La persoanele care sufera de sindrom Bazex, unghiile sunt aproape intotdeauna afectate si simptomatologia acestora nu poate fi deosebita de modificarile unghiale asociate psoriazisului. Astfel, unghiile capata un aspect sever anormal, cu pliuri unghiale rosii si umflate, fara semne de infectie bacteriana sau fungica.

Pacientii pot prezenta inclusiv ingrosare si descuamare difuza a palmelor si talpilor (cheratodermie), pielea capatand un aspect specific, similar unui fagure de miere.

Spre deosebire de psoriazis, in care nu sunt afectate marginea helicoidala a urechilor si varful nasului, descuamarea partiala a pavilioanelor urechilor (observata la 79% dintre pacientii cu sindrom Bazex) si afectarea treptata a obrajilor si varfului nasului (in 63% din cazuri) sunt tipice in stadiile incipiente ale acrocheratozei paraneoplazice.

Eruptiile pot fi asimptomatice, dar in aproximativ 20% din cazuri pot aparea durerea si mancarimile (pruritul paraneoplazic). Unii pacienti pot prezenta eritem violaceu intens, eroziuni si cruste galbui. Rareori, pot fi prezente si leziuni buloase. Pacientii se confrunta si cu pierdere in greutate, oboseala, stare generala de rau si alte simptome nespecifice care indica o malignitate interna.

Daca neoplasmul subiacent nu este depistat si tratat, s-a observat ca eruptia specifica sindromului Bazex se extinde. Pe masura ce procesul malign evolueaza, eruptiile acrocheratozei paraneoplazice se pot raspandi pe obraji, coate, genunchi si trunchi.

In 60-70% din cazurile de sindrom Bazex, eruptiile cutanate preced simptomele sau diagnosticul malignitatii cu aproximativ un an. Cea mai frecventa localizare a neoplasmului este zona gatului si a capului. Aproximativ 39% dintre neoplasmele subiacente depistate sunt carcinoame scuamoase ale faringelui, esofagului si laringelui. Celelalte tumori maligne asociate unui sindrom Bazex sunt carcinomul pulmonar cu celule scuamoase (11%), adenocarcinomul pulmonar (4%), adenocarcinomul gastrointestinal (8%), tumorile genito-urinare (5%) si limfoamele.

Alte tipuri de cancer care au fost descoperite in acrocheratoza neoplastica includ carcinomul scuamos al timusului si vulvei, carcinomul anaplazic cu celule mici al plamanului si adenocarcinomul uterin.

Sindrom Bazex – diagnostic

In cazul suspiciunii de sindrom Bazex, oncologul se intereseaza despre istoricul medical detaliat si efectueaza o examinare clinica a pacientului. Se pot avea in vedere si urmatoarele optiuni: examen otorinolaringologic, radiografie toracica, hemoleucograma completa, electroforeza a proteinelor serice si urinare, analiza pentru rata de sedimentare a eritrocitelor, profil biochimic, markeri tumorali si test pentru depistarea sangelui in scaun.

In ce priveste investigatiile imagistice si endoscopice, in functie de caz, specialistul poate recomanda:

• imagistica gastrointestinala cu bariu;
• radiografie toracica (trebuie efectuata la toti pacientii suspectati de acrocheratoza paraneoplazica);
• ecografie abdominala si pelviana;
• tomografie computerizata (CT) a toracelui, capului/gatului si abdomenului;
• imagistica prin rezonanta magnetica (RMN) a toracelui, capului/gatului si pelvisului;
• mamografie;
• tomografie cu emisie de pozitroni (PET).

Tot in baza tabloului clinic si a rezultatelor de la investigatiile de mai sus se pot lua in considerare si alte teste, cum ar fi:

• endoscopie superioara si inferioara;
• cistoscopie;
• bronhoscopie;
• biopsie a maduvei osoase;
• biopsie a ganglionilor limfatici.

Diagnosticele diferentiale includ psoriazisul, dermatita alergica de contact, fotosensibilitatea, dermatomiozita, reactia alergica la medicamente, lupusul eritematos cutanat si micoza.

Sindrom Bazex – tratament

Gestionarea pacientilor cu sindrom Bazex reprezinta un proces complex. Cand neoplasmul subiacent este complet indepartat, acrocheratoza neoplazica se poate vindeca, dar reaparitia acestui sindrom indica o recidiva a cancerului. Prin urmare, se recomanda in primul rand tratamentul eficient al neoplasmului subiacent.

Corticosteroizii topici si cremele emoliente care contin uree, acid lactic sau acid salicilic pot reduce grosimea si iritatia eruptiilor cutanate descuamate. De asemenea, au fost raportate ameliorari dupa tratamentul cu vitamina D3, acid salicilic, crema cu calcipotriol si steroizi topici sau sistemici. Tratamentele topice constau in corticosteroizi topici, cum ar fi clobetasol 0,05% sau betametazona 0,01%, acid salicilic 10% in vaselina, itraconazol, dinitrat de izosorbid, fluconazol, cefalexina, keratolitic, neomicina, nistatina, unguente cu zinc, antibiotice si emolienti. Exista inclusiv rapoarte conform carora suplimentarea cu zinc poate ajuta la ameliorarea eruptiilor cutanate. Unii specialisti recomanda si tratamentul cu dexametazona orala 10 mg/zi, pentru ameliorarea aspectului pielii pacientilor care sufera de sindrom Bazex.

In ultimul deceniu, rapoartele sugereaza ca atat utilizarea retinoizilor sistemici, cat si a celor topici poate ajuta la ameliorarea eruptiilor asociate cu sindrom Bazex. Initierea timpurie a tratamentului cu acitretina s-a aratat eficienta in ameliorarea acrocheratozei paraneoplazice la un pacient cu malignitate primara incurabila. Acesti derivati de vitamina A pot fi combinati cu corticosteroizi orali sau cu administrare topica.

Unele rapoarte indica faptul ca utilizarea psoralenului plus terapia cu lumina ultravioleta poate fi utila la anumiti pacienti care au eruptii cutanate localizate. Fototerapia (PUVA) pare a fi un tratament promitator pentru anumite afectiuni ale pielii, in special la pacientii cu sindrom Bazex.

Simptomele de la nivelul pielii regreseaza odata cu tratamentul afectiunii maligne subiacente, dar leziunile unghiale pot persista.

Surse:

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3876009/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK459391/

https://dermnetnz.org/topics/acrokeratosis-neoplastica

https://www.news-medical.net/health/What-is-Acrokeratosis-Paraneoplastica.aspx