Ce reprezinta funiculita si cum se trateaza

Funiculita este o inflamatie a cordonului spermatic, care apare deseori in urma unei infectii a organelor adiacente, cum ar fi a epididimului, testiculelor sau uretrei. Desi infectiile sunt cele mai frecvente cauze ale funiculitei, traumatismele survenite la nivelul zonei afectate si alte tulburari pot afecta, de asemenea, cordonul spermatic. Aceasta afectiune apare de obicei in asociere cu epididimita si provoaca durere si umflarea zonei inghinale. In cazuri rare, funiculita poate duce la aparitia puroiului in cordonul spermatic sau formarea unui abces. In unele cazuri, poate fi necesara o interventie chirurgicala pentru a drena puroiul. In plus, funiculita poate afecta fertilitatea masculina.

Prin urmare, depistarea precoce si gestionarea adecvata a funiculitei sunt foarte importante, deoarece astfel se poate limita afectarea calitatii vietii pacientilor.

Ce este funiculita

Funiculita reprezenta o inflamatie relativ rara a cordonului spermatic, dar cu care se poate confrunta orice barbat la un moment dat, in viata. Cordonul spermatic este cel care alimenteaza cu sange testiculele. De obicei, aceasta problema medicala apare alaturi de inflamatia altor zone invecinate ale corpului, cum ar fi:

• epididimul (in acest caz funiculita coexistand cu epididimita);
• testiculele (orhita);
• uretra (uretrita).

Funiculita influenteaza in principal sanatatea reproductiva, putand afecta fertilitatea barbatilor.

In cazuri severe, aceasta afectiune poate duce la complicatii care pot provoca un disconfort suficient de intens incat sa afecteze activitatile zilnice. Mai exact, inflamatia cordonului spermatic provoaca umflare si durere la nivelul scrotului si in jurul acestuia. Cand simptomele afecteaza zonele mai sensibile ale corpului, acestea pot fi ingrijoratoare pentru pacienti. Inflamatia constituie insa modul in care corpul ii transmite persoanei ca este cazul sa se adreseze medicului.

Tipuri de funiculita

Desi in principiu funiculita consta in inflamatia cordonului spermatic, aceasta afectiune se poate manifesta in diverse forme, fiecare cu caracteristicile si cauzele sale distincte. Intelegerea diferitelor tipuri de funiculita este esentiala pentru un diagnostic si un tratament corect.

In cele ce urmeaza, va vom oferi cateva detalii despre diferitele forme de funiculita, astfel incat sa va formati o imagine de ansamblu asupra acestei afectiuni.

• Funiculita acuta (aparuta brusc) – aceasta apare cand simptomele funiculitei apar brusc si se agraveaza. Funiculita acuta este de obicei rezultatul unei infectii bacteriene sau virale ori se declanseaza ca urmare a unui traumatism.
• Funiculita cronica (de lunga durata) – daca simptomele persista timp de cel putin 6 saptamani, atunci pacientul se confrunta cu forma cronica a bolii. Durerea sau disconfortul pot fluctua, uneori disparand si apoi revenind. Simptomele sunt de obicei mai putin severe decat cele ale funiculitei acute. In general, funiculita se cronicizeaza ca urmare a unor infectii recurente sau anomalii ale cordonului spermatic.
• Funiculita granulomatoasa – apare cand se formeaza granuloame in cordonul spermatic. De obicei, aceasta se declanseaza pe fondul unei boli autoimune sau in asociere cu anumite tipuri de infectii bacteriene.
• Funiculita idiopatica – aceasta forma a bolii se dezvolta fara sa se poata identifica exact factorul declansator sau vreo afectiune subiacenta.
• Funiculita postoperatorie – in acest caz, simptomele se dezvolta in urma unor proceduri chirurgicale efectuate in zona inghinala, adesea din cauza complicatiilor postoperatorii sau a infectiilor.

Funiculita – semne si simptome

Simptomele pacientilor care sufera de funiculita pot varia in intensitate. In general, funiculita se manifesta prin:

• durere in partea inferioara a abdomenului;
• umflarea scrotului sau sensibilitate la nivelul acestuia;
• febra;
• greata si varsaturi;
• secretii peniene;
• urinare dureroasa (disurie);
• durere in timpul actului sexual.

Pentru un diagnostic si un tratament prompt, este ideal ca aceste semne si simptome sa fie recunoscute inca din stadiile incipiente ale afectiunii.

Funiculita – cauze si factori de risc

Infectiile bacteriene (cum ar fi Escherichia coli, sau mai pe scurt E. coli) sau infectiile virale (cum ar fi cea provocata de virusul oreionului) constituie o cauza frecventa a funiculitei. In aceasta categorie se incadreaza, de exemplu, o infectie a tractului urinar sau infectiile cu transmitere sexuala. Printre cele mai frecvente infectii cu transmitere sexuala care cauzeaza funiculita se numara chlamydia si gonoreea.

Alte cauze care pot provoca funiculita sunt:

• hernia;
• traumatismele, cum ar fi o lovitura in zona inghinala sau o interventie chirurgicala;
• aparitia unei tumori in zona respectiva.

Orice barbat poate ajunge sa dezvolte funiculita, dar riscul de aparitie a acestei probleme medicale creste daca persoana:

• are o varsta inaintata;
• nu mentine o igiena intima adecvata;
• prezinta inflamatii la nivelul epididimului, testiculelor si/sau uretrei;
• a trecut printr-o interventie chirurgicala in zona inghinala;
• intretine relatii sexuale neprotejate cu mai multi parteneri;
• este nevoita la un moment dat sa foloseasca un cateter Foley;
• utilizeaza produse care pot contine substante iritante, cum ar fi spermicidele sau lubrifiantii.

Funiculita – diagnostic

Funiculita este de obicei diagnosticata in urma examinarii clinice si a analizei istoricului medical al pacientului. De asemenea, specialistul din domeniul sanatatii poate recomanda anumite investigatii medicale pentru a confirma diagnosticul. Aceste teste pot ajuta la identificarea cauzei care sta la baza funiculitei, dar si la determinarea unui plan optim de tratament.

Asadar, medicul poate recomanda urmatoarele investigatii suplimentare:

• analize de sange – pot ajuta la depistarea unei infectii;
• investigatii imagistice –  se recomanda proceduri neinvazive, cum ar fi ecografia pelviana sau tomografia computerizata, pentru a se obtine imagini detaliate ale cordonului spermatic si ale tesuturilor invecinate acestuia;
• analiza urinei (test de urina) – prin care se poate observa eventuala prezenta a bacteriilor in proba de urina;
• cultura de urina – procedura implica recoltarea unei probe de urina, de data aceasta pentru a evalua modul in care prolifereaza bacteriile.

Funiculita – optiuni de tratament

Funiculita poate fi tratata prin diverse abordari. In general, optiunile de tratament au ca obiectiv abordarea cauzei subiacente, reducerea inflamatiei si ameliorarea simptomelor.

Tratamentele frecvent recomandate pot include medicamente, modificari ale stilului de viata si, in unele cazuri, o interventie chirurgicala. In continuare, vom descrie pe scurt optiunile terapeutice disponibile pentru aceasta problema medicala:

• antibiotice – sunt prescrise pentru a trata infectia bacteriana care cauzeaza funiculita. Daca funiculita a aparut pe fondul unei afectiuni cu transmitere sexuala, partenerul sexual al pacientului ar trebui, de asemenea, sa urmeze tratament prescris de medic.
• medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) – acestea ajuta la reducerea disconfortului, inflamatiei si durerii asociate cu funiculita. Inainte de a lua astfel de antiinflamatoare ar fi totusi indicat sa discutati in prealabil cu medicul.
• comprese calde – aplicarea unei comprese calde poate ajuta la reducerea inflamatiei si la favorizarea vindecarii;
• gheata – la polul opus, o optiune ar fi aceea de a infasura gheata intr-un prosop sau de a folosi o compresa rece, aplicata pe zona afectata, pentru a reduce umflatura. Gheata sau compresa respectiva trebuie mentinuta timp de cel putin 20 de minute.
• odihna – este bine ca pacientul sa stea intins cat mai des posibil. Medicii recomanda ca persoana sa tina zona pelvina ridicata, asezand niste perne sub solduri si fese. Repausul zonei afectate si inaltarea zonei scrotului pot ajuta la reducerea umflaturii si a disconfortului.
• suport scrotal – lenjeria intima stramta sau un suspensor poate ajuta la sustinerea zonei scrotului, deci inclusiv a testiculelor si a cordonului spermatic. Acest lucru reduce durerea care poate aparea pe fondul miscarii tesuturilor din zona afectata.
• drenaj chirurgical – in cazuri rare, cand simptomele sunt severe, poate fi necesar drenajul chirurgical, pentru a indeparta puroiul care se dezvolta in urma funiculitei. Pentru aceasta procedura, chirurgul efectueaza o mica incizie in zona inghinala, pentru a avea acces la cordonul spermatic. Specialistul dreneaza apoi puroiul si curata abcesul folosind solutie salina. In unele situatii, chirurgul poate preleva o mostra de puroi, care poate fi ulterior trimisa la un laborator pentru a se identifica bacteriile care au cauzat infectia. In functie de rezultatele testului, medicul poate prescrie un tratament cu antibiotice, pentru a se asigura ca infectia nu reapare.

Durata recuperarii variaza in functie de cauza care a declansat funiculita. In general, pacientii se pot astepta la urmatorul prognostic:

• o infectie bacteriana ar trebui sa se amelioreze la cateva zile dupa inceperea tratamentului cu antibiotice. Se recomanda ca pacientii sa urmeze integral tratamentul cu antibiotice, chiar daca incep sa va simta mai bine. In caz contrar, infectia ar putea recidiva, existand riscul ca aceasta sa devina mai dificil de tratat.
• dupa un traumatism fizic pacientul poate observa o ameliorare a starii de sanatate dupa cateva zile sau chiar saptamani;
• in cazul infectiilor virale, recuperarea poate dura cateva saptamani.

Surse:

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/funiculitis

https://www.medicoverhospitals.in/diseases/funiculitis/