Ciuperca scalpului, numita medical tinea capitis sau micoza scalpului, este o infectie fungica ce afecteaza pielea capului si firele de par. Afectiunea apare mai ales la copii, insa poate afecta persoane de orice varsta. Micoza scalpului este contagioasa si se transmite prin contact direct cu persoane, animale sau obiecte contaminate.
Boala poate provoca mancarime, roseata, descuamare si caderea parului in anumite zone ale scalpului. In unele cazuri, inflamatia devine severa si poate duce la pierderea permanenta a parului daca tratamentul este intarziat.
Ce este micoza scalpului si cum apare?
Micoza scalpului este o infectie provocata de fungi dermatofiti, microorganisme care au capacitatea de a invada structurile bogate in keratina, precum pielea, unghiile si parul. Afectiunea este cunoscuta si sub denumirile de tinea capitis, pecinginea scalpului sau herpes tonsurans. Cele mai frecvente genuri implicate sunt:
- Microsporum;
- Trichophyton.
Aceste ciuperci patrund in stratul superficial al pielii scalpului si apoi invadeaza foliculii pilosi si firul de par. Odata infectat, firul de par devine fragil, se rupe usor si poate cadea. Din punct de vedere clinic, micoza scalpului poate fi:
- non-inflamatorie – forma mai usoara, care produce descuamare si zone de alopecie fara cicatrici;
- inflamatorie – forma severa, care poate duce la aparitia unui kerion si la cicatrici permanente.
Kerionul reprezinta o reactie inflamatorie intensa, caracterizata prin noduli durerosi, secretii purulente si inflamatie importanta a scalpului. Daca nu este tratat la timp, poate distruge foliculii de par si poate provoca alopecie cicatriciala permanenta.
Infectia apare cel mai frecvent la copiii cu varste intre 3 si 14 ani, insa poate afecta si adolescenti sau adulti, mai ales in contextul sistemului imunitar slabit. Uneori, infectia poate implica si sprancenele sau genele.
Dermatofitii cresc in stratul cornos al pielii si utilizeaza keratina ca sursa de nutrienti. Pe masura ce infectia se extinde, firele de par devin casante si se rup aproape de scalp, ceea ce explica aparitia zonelor fara par.
Care sunt cauzele si factorii de risc pentru micoza scalpului?
Micoza scalpului este provocata de dermatofiti, fungi specializati in infectarea tesuturilor bogate in keratina. Cele mai frecvente specii implicate sunt:
- Trichophyton tonsurans;
- Trichophyton soudanense;
- Trichophyton verrucosum;
- Trichophyton rubrum;
- Microsporum canis;
- Trichophyton schoenleinii.
Transmiterea infectiei se poate face in mai multe moduri.
Contact direct cu persoane infectate
Aceasta este una dintre cele mai frecvente cai de transmitere, mai ales in colectivitati precum:
- scoli;
- gradinite;
- sali de sport;
- cluburi sportive.
Copiii sunt deosebit de vulnerabili deoarece folosesc frecvent obiecte la comun si intra in contact apropiat unii cu altii.
Contactul cu animale infectate
Anumite animale, in special pisicile si cainii, pot transmite fungi dermatofiti oamenilor. Microsporum canis este frecvent asociat cu transmiterea de la animale domestice.
Contactul indirect prin obiecte contaminate
Ciuperca poate supravietui pe diverse obiecte si suprafete pentru perioade lungi de timp. Infectia se poate transmite prin:
- piepteni;
- perii de par;
- prosoape;
- caciuli;
- lenjerie de pat;
- aparate de tuns.
Contactul cu solul
Mai rar, anumite specii geofile pot fi contractate prin contact cu sol contaminat.
Factori de risc
Exista mai multi factori care cresc riscul aparitiei micozei scalpului. Igiena deficitara si transpiratia excesiva favorizeaza dezvoltarea fungilor, deoarece mediul umed si cald este ideal pentru multiplicarea acestora.
Sporturile de contact, precum luptele, judo sau alte activitati sportive care implica apropiere fizica, cresc riscul de transmitere. De asemenea, spalarea zilnica a parului si lasarea acestuia sa se usuce „in voie” creste riscul infectiei fungice.
Alti factori de risc importanti pentru micoza scalpului includ:
- sistemul imunitar slabit;
- diabetul zaharat;
- anemia;
- tratamentele imunosupresoare;
- utilizarea prelungita de corticosteroizi;
- afectiunile oncologice.
La persoanele imunocompromise, firele de par sunt mai fragile si mai usor de colonizat de fungi.
Tipurile de infectare ale firului de par
Micoza scalpului poate afecta firul de par in moduri diferite.
Endothrix
In acest tip, fungii invadeaza interiorul firului de par. Firele se rup aproape de scalp, lasand aspectul de „puncte negre”. Un exemplu este infectia cu Trichophyton tonsurans.
Ectothrix
Fungii afecteaza stratul extern al firului de par si al radacinii. Specia frecvent implicata este Microsporum canis.
Favus
Este forma inflamatorie severa, caracterizata prin cruste groase, inflamatie si pierdere importanta a parului. Agentul clasic asociat este Trichophyton schoenleinii.
Care sunt simptomele in micoza scalpului?
Micoza scalpului debuteaza de obicei prin aparitia unor mici zone rosii sau descuamate pe scalp. In timp, acestea cresc si pot afecta portiuni mai mari ale pielii capului. Cele mai frecvente simptome sunt:
- mancarime;
- roseata;
- descuamare;
- iritatie;
- caderea parului in anumite zone;
- fire de par rupte;
- sensibilitate locala.
Uneori, ciuperca scalpului seamana cu matreata severa si poate fi confundata initial cu dermatita seboreica. Aspectul clinic difera in functie de fungul implicat si de raspunsul imun al organismului.
Tinea capitis cu „puncte negre”
Aceasta este forma clasica. Firele de par se rup foarte aproape de scalp, iar radacinile ramase dau aspectul unor puncte negre.
Kerionul
Kerionul reprezinta forma inflamatorie severa. Scalpului devine dureros, umflat si acoperit de noduli inflamatori cu secretii purulente. Pacientii pot prezenta:
- febra;
- durere;
- puroi;
- ganglioni inflamati la nivelul gatului;
- cadere importanta a parului.
Aceasta forma necesita tratament rapid pentru a reduce riscul de alopecie permanenta.
Favus
Favusul este o forma mai rara, caracterizata prin cruste groase galbui numite scutule. Pot aparea:
- noduli inflamatori;
- abcese;
- secretii;
- miros neplacut;
- alopecie severa.
Reactia „id” (autoeczematizarea)
Uneori, organismul dezvolta o reactie imunologica secundara numita „autoeczematizare”. Aceasta apare la distanta ciuperca scalpului si poate provoca:
- vezicule;
- mancarime intensa;
- eritem;
- leziuni pe maini sau picioare.
Cum se stabileste diagnosticul de micoza scalpului?
Diagnosticul de ciuperca scalpului este stabilit de medic pe baza aspectului clinic si a investigatiilor specifice. In multe cazuri, medicul poate suspecta micoza scalpului inca de la examinarea leziunilor si a zonelor de alopecie. Pentru confirmare, se pot efectua:
- examen microscopic cu hidroxid de potasiu;
- cultura fungica;
- raclaj cutanat;
- biopsie, in cazuri atipice.
Cum se trateaza ciuperca scalpului?
Micoza scalpului necesita tratament antifungic sistemic deoarece fungii invadeaza foliculii si firul de par. Cremele aplicate local nu sunt suficiente pentru a vindeca ciuperca scalpului. Tratamentul standard dureaza de obicei intre 4 si 8 saptamani.
Antifungice orale
Cel mai utilizat tratament este griseofulvina, considerata mult timp terapia standard pentru micoza scalpului. Alte optiuni eficiente includ:
- terbinafina;
- itraconazolul;
- fluconazolul.
Tratamentul kerionului
In formele inflamatorii severe, precum kerionul, medicul poate recomanda si corticosteroizi sistemici pentru cateva zile. Acestia reduc inflamatia si scad riscul de alopecie permanenta.
Sampon pentru ciuperca scalpului
Sampoanele antifungice pot fi utile ca tratament complementar si pentru reducerea transmiterii infectiei. Sunt recomandate de obicei sampoane care contin:
- ketoconazol;
- sulfura de seleniu;
- piritionat de zinc.
Acestea se folosesc de regula timp de 2–4 saptamani, insa nu vindeca singure infectia. Cremele antifungice pot ajuta la limitarea raspandirii fungilor, dar nu sunt suficiente pentru tratamentul complet al micozei scalpului.
Care sunt complicatiile si riscurile asociate cu ciuperca scalpului?
In majoritatea cazurilor, prognosticul este foarte bun daca tratamentul este inceput rapid si urmat corect. Totusi, netratata, micoza scalpului poate provoca complicatii importante.
Principala complicatie este pierderea permanenta a parului. Inflamatia severa poate distruge foliculii de par si poate duce la alopecie cicatriciala ireversibila. Alte complicatii includ:
- kerionul;
- abcesele;
- raspandirea infectiei;
- infectiile bacteriene secundare.
Fungii pot elimina spori luni intregi, ceea ce favorizeaza transmiterea infectiei catre alte persoane. O cauza frecventa a esecului terapeutic este intreruperea prematura a tratamentului pentru ciuperca scalpului sau administrarea incorecta a medicatiei.
Cand se recomanda consultul medical?
Consultul medical este recomandat intotdeauna atunci cand exista simptome sugestive pentru ciuperca scalpului. Cu cat tratamentul este inceput mai devreme, cu atat riscul de complicatii si pierdere permanenta a parului este mai mic.
Sfaturi pentru a preveni ciuperca scalpului la copii
Pentru a reduce riscul de a contracta ciuperca scalpului la copii, dar si la adulti, se recomanda:
- evitarea folosirii in comun a pieptenilor, periilor sau caciulilor;
- spalarea regulata a parului si mentinerea unei igiene corecte;
- verificarea animalelor de companie pentru eventuale leziuni cutanate;
- spalarea frecventa a lenjeriei si prosoapelor;
- evitarea contactului apropiat cu persoane infectate;
- curatarea si dezinfectarea obiectelor personale;
- uscarea corecta a scalpului dupa baie;
- spalarea capului in cazul in care copilul a transpirat dupa ce a facut miscare;
- consult medical rapid daca apar simptome sugestive pentru micoza scalpului.
Bibliografie:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK536909/
https://dermnetnz.org/topics/tinea-capitis
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11122068/
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12729380/
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5283510/
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3047946/