Kerion: cauze, factori de risc, diagnostic, tratament

Kerionul (kerion celsi) este o forma severa de tinea capitis de tip inflamator, caracterizata prin reactia inflamatorie exagerata la nivelul scalpului. Este cauzata de infectia cu dermatofiti, adica specii de fungi care se hranesc cu piele. Aceasta infectie afecteaza foliculii pilosi de la nivelul scalpului si se manifesta prin placi inflamatorii, edematoase, cu supuratie si caderea firului de par. Persoanele cu kerion netratat prezinta un risc crescut de cicatrizare permanenta si progresiv de alopecie definitiva. Diagnosticul de kerion este foarte frecvent la copii (in special la baieti), infectia poate aparea in cazuri mai rare si la nou-nascuti si sporadic la persoanele in varsta.

Ce este kerionul si cum apare?

Kerionul este o forma inflamatorie de tinea capitis, care apare pe fondul invaziei foliculilor de par cu dermatofiti. Totusi, s-a observat ca nu este indeajuns doar ca infectia sa aiba loc, pentru a se ajunge la kerion. Prin urmare, la persoanele cu aceasta afectiune exista si un raspuns imun exagerat la antigenii fungici. In mod obisnuit, infectia este cauzata de dermatofiti zoofili, de la animale, cum ar fi Microsporum canis, Trichophyton verrucosum, Trichophyton verrucosum si, in cazuri izolate, de dermatofiti geofili sau antropofili (Trichophyton tonsurans si Trichophyton rubrum, Microsporum gypseum), in functie de riscul de expunere la astfel de specii.

Aparitia leziunilor implica penetrarea stratului cornos al pielii de catre dermatofitii implicati si eliberarea enzimelor proteolitice care degradeaza cheratina. Invadarea foliculului pilos si unitatii pilosebacee declanseaza raspunsul inflamator intens tipic in kerion, cu recrutarea masiva a mai multor tipuri de celule imunitare (neutrofile si macrofage). Astfel, se formeaza infiltratul de tip inflamator in profunzimea scalpului, ceea ce duce la edem si, progresiv, la necroza foliculara si supuratie. Eliberarea de citokine proinflamatorii, precum IL-1 si TNF-α, agraveaza procesul de inflamatie. Astfel, in caz de kerion netratat, se ajunge progresiv la pustule si abcese.

Kerion – cauze si factori de risc

La baza cazurilor de kerion stau infectiile cu dermatofiti zoofili, care se transmit de la animalele infectate (caini, pisici, bovine) la om. Principalele specii fungice implicate in kerion sunt:

• Microsporum canis (contact cu caini, pisici infectate);
• Trichophyton verrucosum (contact cu bovine infectate);
• Trichophyton mentagrophytes (contact cu rozatoare infectate).

Exista si forme de kerion care au la baza infectia cu dermatofiti antropofili care in mod exclusiv infecteaza doar oamenii, cum ar fi Trichophyton tonsurans si Trichophyton rubrum. Mai rar, o astfel de infectie poate fi contractata prin contactul cu pamant infectat, in acest caz fiind vorba de infectia cu dermatofiti geofili, cum ar fi Microsporum gypseum. Factorii care cresc riscul de a dezvolta kerion sunt:

• contactul cu animale infectate (copiii care traiesc in mediul rural sunt mai frecvent infectati, precum si cei care au ferme);
• deficitul imunitar (anemie, diabet, cancer, HIV, tratament imunosupresor);
• igiena deficitara;
• microtraumatismele la nivelul scalpului, zgarieturile, taieturile, arsurile, eczemele, care tind sa favorizeze penetrarea fungica a dermului.

In general tinea capitis, in forma kerion sau alte forme clinice, afecteaza preponderent copiii.

Kerion – simptome si manifestari

Pacientul cu kerion prezinta adesea placi inflamatorii, edematoase, cu margini neregulate, care supureaza eliminand un lichid purulent, la nivelul scalpului. Aceste placi sunt deseori acoperite cu pustule dispersate sau cu cruste seroase, groase. Se poate observa fie o leziune unica (uzual), fie se pot observa leziuni multiple, dar mai mici. De cele mai multe ori, pacientul cu kerion va prezenta si umflarea ganglionilor limfatici cervicali sau suboccipitali si stari febrile. Kerion se insoteste de cele mai multe ori si de caderea parului (initial reversibila) in zonele afectate. Daca tratamentul este intarziat, infectia fungica sustinuta creste riscul de alopecie cicatriciala.

Diagnosticul de kerion

Diagnosticul de kerion este clinic, pe baza simptomelor prezentate si anamnezei. Totusi, pentru a-l confirma sunt necesare si investigatii paraclinice. Examinarea cu lampa Wood este eficienta in infectiile cu Microsporum canis, care au fluorescenta verde. Testul cu hidroxidul de potasiu (KOH 10%) evidentiaza hifele miceliene in firul de par infectat. Cultura fungica este standardul de aur in vederea identificarii speciei de dermatofit care cauzeaza kerion. Biopsia cutanata este rareori necesara, dar indicata in cazurile atipice, pentru a exclude alte dermatoze inflamatorii si infectioase. Kerion poate fi confundat cu abcesul bacterian, foliculita, celulita disecanta s.a.

Mai trebuie evidentiat un aspect important in ceea ce priveste diagnosticul. Diferitele specii de dermatofiti pot afecta parul dupa modele specifice, cum ar fi:

• modelul endotrix: specific speciei Trichophyton tonsurans, cu prezenta artroconidiilor (care sunt forme de inmultire ale speciei) in interiorul firului de par, in astfel de cazuri examinarea cu lampa Wood nu produce fluorescenta, dar testul cu KOH 10% este pozitiv;
• modelul ectotrix: specific speciei Microsporum canis, cu aparitia hifelor in jurul firului de par si fluorescenta verde stralucitoare la examinarea cu lampa Wood.

Favusul (in latina „fagure”) sau tinea favosa este o forma foarte severa de tinea capitis, cauzata de ciuperca dermatofita Trichophyton schoenleinii. Se prezinta cu noduli, abcese, cruste adanci de culoare galbuie. In unele cazuri, diferenta dintre kerion si favus este dificil de facut.

Kerion versus favus

Favusul este o alta forma severa de tinea capitis, determinata de infectia cu specia de dermatofit Trichophyton schoenleinii. Pentru ca se poate face usor confuzie intre aceste doua afectiuni, ar trebui cunoscute urmatoarele:

Tratament kerion

Tratamentul kerionului este sistemic, deoarece terapia topica nu are rezultate benefice in infectia inflamatorie profunda. Ghidurile actuale de tratament pentru kerion indica:

Antifungice orale

• Griseofulvina: 15-20 mg/kg corp/zi, timp de 6-8 saptamani (prima linie de tratament);
• Terbinafina: dozaj variabil in functie de greutatea pacientului, timp de 2-4 saptamani;
• Itraconazol: 50-100 mg/z, timp de 2-4 saptamani.

Corticosteroizi orali si antibiotice

In cazurile severe si extinse de kerion, se poate recomanda si regim cu corticosteroizi orali (de obicei prednsion 0,5 mg/kg corp/zi), pentru a ameliora inflamatia si a preveni cicatricile. Daca se confirma si suprainfectia bacteriana (abcese, impetiginizare), se recomanda si tratamentul cu antibiotice.

Ingrijirea scalpului

Igiena scalpului, folosind sampoane antifungice pe baza de ketoconazol sau ciclopirox, prezinta eficienta in reducerea incarcaturii fungice.

Sfaturi pentru preventie

Este foarte important de stiut ca kerionul este o infectie fungica contagioasa. Asadar, in vederea reducerii riscului de infectie, se recomanda urmatoarele:

• identificarea si tratarea surselor de infectie (animale domestice, animale de companie);
• spalarea frecventa a mainilor si evitarea folosirii in comun a pieptenilor, palariilor, sepcilor;
• evitarea contactului cu leziunile persoanei afectate;
• evitarea traumatismelor scalpului (zgarieturile si leziunile minore favorizeaza infectia).

O cauza comuna a esecului tratamentului este reprezentata de lipsa compliantei pacientului la tratamentul care, intr-adevar, poate fi de lunga durata. Tinea capitis are de obicei un prognostic foarte bun – fara risc de a evolua spre aceasta forma inflamatorie – daca este tratata precoce si in mod adecvat, conform indicatiilor medicului dermatolog. Daca nu este tratat, kerionul poate evolua spre alopecie cicatriciala ireversibila.

Surse:

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6031098/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK536909/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5436964/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK559024/

https://dermnetnz.org/topics/kerion