Disfagie sau dificultate la inghitire

Deglutitia pare un proces simplu, dar de fapt nu este asa. La inghitirea corespunzatoare a alimentelor sau lichidelor, participa creierul, numerosi nervi si muschi, doua valve musculare si un esofag deschis, necontractat.

Tractul digestiv strabate distanta de la gura la stomac. In mod normal, actul deglutitiei se desfasoara in trei etape. In timpul primei etape, alimentele sunt mentinute in gura folosind limba si cavitatea bucala. Aceasta este singura etapa asupra careia detinem controlul.

A doua etapa incepe in momentul in care creierul decide efectuarea inghitirii. Atunci, se declanseaza o serie de reflexe. Mancarea ajunge din cavitatea bucala in gat (faringe). Simultan, se mai intampla doua lucruri: o valva musculara din partea inferioara a faringelui se deschide, permitand alimentelor sa intre in esofag, iar alti muschi inchid caile respiratorii (traheea), pentru a preveni patrunderea accidentala a alimentelor in caile respective. Aceasta a doua etapa dureaza mai putin de o jumatate de secunda.

A treia etapa se declanseaza cand mancarea ajunge in esofag. Acesta este un tub muscular, care produce valuri de contractii coordonate (peristaltism). In timp ce esofagul se contracta, o valva musculara de la capatul acestuia se deschide, alimentele fiind propulsate in stomac. A treia etapa a procesului de deglutitie dureaza 6 – 8 secunde.

Exista o varietate de afectiuni care provoaca probleme la inghitire, fenomen pe care medicii il numesc „disfagie”.

Disfagie (durere si greutate la inghitire) – ce este si cum se manifesta?

Aceasta tulburare implica dificultati la initierea procesului de deglutitie, ceea ce poate fi dureros, in unele cazuri inghitirea fiind imposibila. In general, dificultatile ocazionale, aparute in procesul de inghitire (precum situatiile in care mancati prea repede sau nu mestecati suficient de bine), nu constituie un motiv de ingrijorare. In schimb, disfagia persistenta poate fi o tulburare medicala grava, care necesita tratament.

Puteti sa va confruntati cu disfagie la orice varsta, dar problema este mai comuna in cazul varstnicilor. Cauzele tulburarilor de deglutitie variaza, iar tratamentul depinde de motivul aparitiei acestora.

Pentru a stabili daca suferiti de disfagie, trebuie sa aveti grija la urmatoarele simptome:

• va inecati frecvent cand mancati;
• timp de cateva secunde, alimentele raman blocate in esofag;
• simtiti durere in momentul inghitirii;
• va confruntati frecvent cu pneumonii (un semn ca alimentele ar putea ajunge in plamani in loc sa traverseze esofagul).

Naturalis Septocalmin forte este un supliment alimentar fara zahar, sub forma de drajeuri de supt, care contribuie la calmarea gatului iritat. Eucaliptul, mentolul si extractul din radacini de nalba-mare au efect benefic asupra gatului, corzilor vocale si faringelui.

Naturalis Septocalmin forte X 24 pastile

Vezi detalii

Daca mancarea ramane intepenita in esofag si nu este inghitita spontan sau cu ajutorul lichidelor, atunci este nevoie imediat de ingrijiri medicale.

Unele persoane nu stiu ca au probleme la deglutitie deoarece compenseaza in mod inconstient, consumand alimente usor de mestecat sau mancand mai incet. Totusi, daca o potentiala disfagie nu este tratata, creste riscul ca pacientul sa se inece sau ca bucati mari de alimente sa obstructioneze esofagul.

Tipuri de disfagie

Procesul deglutitiei este complex, implicand numerosi muschi si nervi. Orice tulburare care slabeste sau deterioreaza muschii si nervii folositi la inghitire sau care determina o ingustare a partii inferioare a esofagului poate cauza disfagie.

In general, cazurile de disfagie se incadreaza intr-una dintre cele doua categorii mentionate mai jos.

Disfagie esofagiana

Acest fenomen face referire la senzatia ca alimentele raman prinse ori intepenite in gat sau piept, dupa ce ati initiat procesul de deglutitie.

Disfagie orofaringiana

Anumite afectiuni pot slabi musculatura gatului, ingreunand deplasarea alimentelor dinspre cavitatea bucala spre esofag, in momentul in care incercati sa le inghititi. Puteti sa va inecati ori sa tusiti sau s-ar putea sa aveti senzatia ca mancarea ori lichidele ajung in trahee sau urca spre nas. Astfel, un caz de disfagie orofaringiana poate duce la aparitia pneumoniei.

Disfagie – cauze si factori de risc

Cauze disfagie esofagiana

Printre cauzele aparitiei acestui tip de disfagie, se numara:

• acalazia – cand muschiul inferior al esofagului nu se relaxeaza corespunzator, pentru a permite alimentelor sa patrunda in stomac, poate determina intoarcerea acestora in gat. Este posibil ca si peretii esofagului sa fie slabiti, problema care cu timpul tinde sa se agraveze.
• spasmul difuz – cauzeaza contractii necoordonate ale esofagului, de obicei dupa inghitire. Fenomenul afecteaza musculatura involuntara de la nivelul peretilor esofagului inferior.
• strictura esofagiana – esofagul ingustat (strictura) poate duce la blocarea bucatilor mari de alimente. Tumorile si tesutul cicatricial, aparute deseori din cauza bolii de reflux gastroesofagian, pot provoca ingustarea esofagului.
• tumorile esofagiene – in prezenta acestora, dificultatile la deglutitie tind sa se agraveze.
• corpurile straine – varstnicii cu proteze dentare si cei carora le este greu sa mestece mancarea au risc mai mare de a li se bloca bucati de alimente in gat sau esofag.
• inelul esofagian – o zona in care esofagul inferior se ingusteaza poate provoca disfagie cand se incearca inghitirea alimentelor.
• boala de reflux gastroesofagian – daunele aparute la nivelul esofagului, din cauza acidului din stomac, care urca spre esofag, pot sa produca spasme sau cicatrici si ingustarea esofagului inferior.
• esofagita eozinofila – este o tulburare care ar putea fi asociata cu alergia alimentara. Aceasta apare din cauza acumularii excesive a celulelor eozinofile in esofag.
• sclerodermie – formarea cicatricilor, care determina rigidizarea si intarirea tesutului, poate slabi sfincterul esofagului inferior. Drept urmare, acidul urca in esofag, provocand frecvent arsuri.
• radioterapie – acest tip de tratament anticancerigen poate duce la inflamatii si aparitia cicatricilor la nivelul esofagului.

Cauze disfagie orofaringiana

Cauzele disfagiei orofaringiene includ:

• tulburari neurologice – anumite afectiuni, cum ar fi scleroza multipla, distrofia musculara si boala Parkinson, pot provoca disfagie;
• disfunctii neurologice – daunele neurologice aparute subit, cum ar fi un accident vascular cerebral sau leziuni ale maduvei spinarii, pot sa afecteze capacitatea de deglutitie;
• diverticul faringo-esofagian (diverticul Zenker) – formarea unui mic saculet in care se acumuleaza particule alimentare, chiar deasupra esofagului, determina dificultati la inghitire, sunete similare unui galgait, respiratie urat mirositoare si tuse repetata sau persoana afectata are frecvent senzatia ca trebuie sa-si dreaga vocea inainte de a putea vorbi;
• cancer – anumite tipuri de cancer si unele tratamente antitumorale, precum radiatia, pot afecta deglutitia.

Disfagie – posibile complicatii

Dificultatile la inghitire pot duce la:

• malnutritie, reducerea greutatii corporale si deshidratare – disfagia poate ingreuna ingerarea unei cantitati suficiente de nutrienti si fluide;
• pneumonie de aspiratie – alimentele si lichidele care patrund in caile respiratorii, in timpul incercarilor de a inghiti mancarea, pot cauza pneumonie de aspiratie, deoarece produsele ingerate sunt insotite de bacterii, care ajung accidental in plamani;
• inecare – alimentele blocate in gat pot provoca inecare. Daca mancarea blocheaza complet caile respiratorii si nimeni nu intervine aplicand corect manevra Heimlich, persoana afectata poate deceda.

Pentru calmarea iritatiei gatului si faringelui sau ameliorarea tusei, farmacistii Catena va recomanda Naturalis Septocalmin Islandica. Produsul formeaza o pelicula antibacteriana la nivelul cavitatii bucale si are efect calmant asupra gatului, faringelui si corzilor vocale.

Naturalis Septocalmin Islandica X 24 drajeuri

Vezi detalii

Diagnosticul de disfagie (analize si investigatii necesare)

Daca suspectati ca aveti disfagie, trebuie sa va adresati medicului. Acesta va poate recomanda urmatoarele investigatii:

• cineradiografie – este o procedura imagistica ce presupune utilizarea unei camere video pentru a filma structurile interne ale organismului. Pe parcursul investigatiei, va trebui sa inghititi un preparat pe baza de bariu, care va fi luminiscent la raze X. Un dispozitiv cu raze X si functie de inregistrare video va fi folosit pentru a urmari deplasarea bariului prin esofag. Procedura se desfasoara deseori sub indrumarea unui logoped (un expert in deglutitie si vorbire).
• endoscopie superioara – un tub ingust si flexibil (endoscop) va patrunde in esofag, oferind imagini ale interiorului faringelui si esofagului, imagini care vor fi apoi examinate pe un ecran pentru a se stabili potentialul diagnostic de disfagie.
• manometrie – aceasta investigatie masoara intervalul si forta contractiilor esofagului si nivelul de relaxare al valvei musculare.
• test de impedanță și pH – procedura poate ajuta medicul sa determine daca refluxul acidului gastric cauzeaza disfagie.

Tratament disfagie

Tratament disfagie esofagiana

Pentru disfagie esofagiana, provocata de probleme ale esofagului, exista 5 optiuni de tratament.

1. Medicamente

In functie de cauza afectiunii, aceasta poate fi tratata folosind medicamente. De exemplu, inhibitorii pompei de protoni, administrati pentru tratarea indigestiei, pot ameliora si simptomele provocate de ingustarea esofagului sau aparitia tesutului cicatricial la nivelul acestuia.

2. Toxina botulinica

Uneori, poate fi folosita pentru gestionarea acalaziei, situatie in care musculatura de la nivelul esofagului devine prea rigida pentru a permite alimentelor si lichidelor sa intre in stomac. Substanta poate paraliza muschii rigidizati, care impiedica hrana sa ajunga in stomac. Din pacate, efectele dureaza doar vreo 6 luni.

3. Interventia chirurgicala

Unele cazuri de disfagie pot fi tratate prin interventii chirurgicale.

4. Dilatarea endoscopica

Procedura este utilizata pe scara larga pentru tratamentul dificultatilor la deglutitie, provocate de obstructii. Se poate utiliza si pentru largirea esofagului, cand acesta prezinta cicatrici. Dilatarea se efectueaza in timpul endoscopiei (examinare interna a esofagului). Un mic balon sau instrument medical subtire si flexibil este introdus in partea ingustata a esofagului pentru a-l largi. Daca se foloseste un balon, acesta va fi umflat treptat pentru a dilata esofagul, dupa care va fi dezumflat si indepartat.

Inaintea procedurii, vi se poate administra un sedativ bland pentru a va relaxa. Exista riscuri mici ca procedura sa cauzeze o leziune sau perforarea esofagului.

5. Introducerea unui stent

Daca ati fost diagnosticat cu cancer esofagian, care nu poate fi extirpat, de obicei vi se recomanda inserarea unui stent in locul procedurii de dilatare endoscopica, deoarece in caz de cancer, creste riscul de perforare a esofagului daca se incearca dilatarea acestuia.

Un stent (in general, sub forma unui tub din plasa metalica) este introdus in esofag in timpul endoscopiei sau sub indrumarea razelor X. Ulterior, stentul respectiv se expandeaza pentru a crea suficient spatiu, incat sa permita alimentelor sa traverseze esofagul. Pentru a mentine stentul deschis si a evita blocajele, va trebui sa respectati insa o anumita dieta.

Tratament disfagie orofaringiana

Acest tip de disfagie poate fi dificil de tratat daca este provocat de o tulburare care afecteaza sistemul nervos, deoarece in general, aceste probleme nu pot fi rezolvate prin medicamente sau interventii chirurgicale.

Exista 3 moduri principale prin care cazurile de disfagie orofaringiana pot fi gestionate.

1. Terapia pentru deglutitie

Vi se poate recomanda sa apelati la un logoped, de la care veti invata o varietate de tehnici ce pot fi adaptate situatiei dumneavoastra, cum ar fi exercitii de deglutitie.

2. Modificarea alimentatiei

Pentru a va asigura ca beneficiati de o dieta sanatoasa si echilibrata, puteti fi indrumat catre un nutritionist. Un specialist in logopedie va poate recomanda alimente mai moi si fluide mai dense, pe care sa le puteti inghiti mai usor.

3. Hranirea prin intermediul unei sonde

Cat timp va recuperati capacitatea de deglutitie, va puteti hrani folosind sonde speciale. Acestea pot fi necesare si in cazuri grave de disfagie, cand pacientul prezinta risc sporit de malnutritie si deshidratare. De asemenea, sondele sunt utile si la administrarea medicamentelor necesare pentru alte afectiuni.

Exista 2 tipuri de sonde pentru hranire:

• sonda nazogastrica – presupune introducerea unui tub prin nas, pana in stomac;
• gastrostoma endoscopica percutanata (PEG) – in acest caz, tubul este implantat direct in stomac.

Sondele nazogastrice sunt concepute pentru utilizare de scurta durata, dupa o luna, acestea fiind inlocuite sau mutate in cealalta nara. In schimb, gastrostomele sunt destinate utilizarii de lunga durata, inlocuirea acestora efectuandu-se dupa mai multe luni.

Majoritatea pacientilor diagnosticati cu disfagie prefera sa foloseasca o gastrostoma, deoarece poate fi ascunsa pe sub haine. Pe de alta parte, prin comparatie cu sondele nazogastrice, aceasta prezinta un risc sporit de aparitie a unor complicatii minore, cum ar fi infectii la nivelul pielii sau infundarea tubului.

Sfaturi pentru preventie

Desi disfagia nu poate fi prevenita, puteti reduce riscul dificultatilor ocazionale de deglutitie daca mancati incet si mestecati bine mancarea. Chiar si asa, daca suspectati o potentiala disfagie, trebuie sa va adresati medicului.

Surse:

https://www.webmd.com/digestive-disorders/swallowing-problems

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/dysphagia/symptoms-causes/syc-20372028

https://www.nhs.uk/conditions/swallowing-problems-dysphagia/treatment/