Epicantus: ce este si de ce apare?

Epicantus: ce este si de ce apare?
Farmacia Catena

Epicantus

Desi reprezinta o trasatura fiziologica normala la populatia asiatica, spre exemplu, epicantusul poate crea la copii impresia de deviatie oculara – fenomenul fiind cunoscut sub denumirea de „pseudostrabism”.

Epicantusul este un pliu cutanat situat la nivelul pleoapei superioare care se intinde de la nivelul radacinii nasului catre unghiul intern al ochiului, acoperind partial curuncula lacrimala (nodulul micut, rozaliu, din coltul ochiului).

De obicei, multi parinti se prezinta la oftalmolog cu copilul, suspectand o problema de aliniere oculara, dar copilul nu are nicio problema de acest gen. Aspectul caracteristic al epicantusului poate varia in intensitate: de la un pliu discret, vizibil doar la sugari, ce dispare pe masura ce el va creste, pana la un pliu evident si persistent, asociat cu sindroame genetice.

In absenta altor anomalii, epicantusul nu afecteaza vederea si nu necesita tratament. Importanta sa rezida, in principal, in diagnosticul diferential cu strabismul si in evaluarea contextului clinic mai larg, specific pacientului.


Ce este epicantusul?

Epicantusul este definit ca o cuta suplimentara a pielii pleoapei superioare, care se localizeaza in zona unghiului intern (dinspre nas) a ochiului. Acest pliu poate masca partial sau, in anumite cazuri, chiar complet coltul intern palpebral, facand ca ochii sa para mai apropiati, mai ingusti, in mod asemanator cu ochii populatiei asiatice.

Din punct de vedere medical, epicantusul este considerat o „variatie a normalului”, insa exista si situatii in care poate fi semnul unei conditii genetice sau al unei particularitati de dezvoltare craniofaciala. El poate fi izolat, aparand la indivizi sanatosi, sau poate fi insotit de alte trasaturi dismorfice, in contextul anumitor sindroame.

Epicantus: cum arata si unde se observa cel mai des?

Epicantusul are aspectul unui pliu cutanat ce porneste de la baza nasului (partea superioara) si se arcuieste spre pleoapa, acoperind unghiul intern al ochiului. Intensitatea lui difera: la anumiti copii poate fi subtil, dificil de observat, in timp ce la altii este evident si modifica semnificativ expresia faciala.

Este intalnit frecvent la populatiile asiatice, unde constituie o trasatura etnica normala si stabila pe intreg parcursul vietii. In schimb, la copiii caucazieni, epicantusul apare de obicei in primii ani de viata, insa se estompeaza odata cu cresterea puntii nazale si dezvoltarea fetei, pe la 4-5 ani. Exista si adulti care au epicantus constitutional, adica persistent, fara probleme de vedere.

Cauze epicantus. De ce apare epicantusul?

Epicantusul poate aparea din mai multe motive, care variaza de particularitati fiziologice si de natura anatomica normale, pana la cauze genetice complexe. Structura fetei, gradul specific de dezvoltare al puntii nazale si grosimea pielii din jurul pleoapelor contribuie la aparitia pliului.

La sugari si copiii mici, pielea fetei este mai laxa, iar radacina nasului este relativ plata, aspecte care favorizeaza formarea pliului epicantic. Pe masura ce copilul creste, puntea nazala devine mai proeminenta si epicantusul tinde sa se reduca si, deseori, sa dispara complet. In alte situatii, epicantusul persista din cauza unor caracteristici pur etnice (populatia asiatica), dar persistenta se poate datora unor anomalii congenitale, putand fi parte din tabloul unor sindroame genetice.

Epicantus: factori genetici si etnici

Epicantusul este considerat o trasatura fiziologica stabila la populatiile asiatice, cele inuite sau amerindiene, unde este prezent la majoritatea indivizilor si nu indica o patologie. La populatiile europene, epicantusul este mai rar si de cele mai multe ori tranzitoriu, aparand la copiii mici si reducandu-se odata cu cresterea si dezvoltarea fetei.

Persistenta epicantusului la adolescenti sau adulti ridica suspiciunea unui factor genetic specific sau asocierea cu alte afectiuni – dar, de obicei, acele afectiuni au simptome caracteristice mult mai importante.

Asocierea cu anumite sindroame sau afectiuni

Epicantusul paote fi prezent ca semn clinic intr-o serie de sindroame genetice. Un exemplu mai cunoscut este sindromul Down (trisomia 21), unde acest pliu, alaturi de fanta palpebrala oblica si alte caracteristici dismorfice constituie un element de diagnostic.

De asemenea, se poate intalni in sindromul Turner, sindromul Williams, sindromul Noonan sau alte conditii genetice rare, in asociere cu diferite malformatii craniofaciale. Totusi, in astfel de situatii pliul nu are importanta functionala directa.

Cand este nevoie de un consult medical?

Desi epicantusul nu afecteaza in sine vederea, consultul oftalmologic este important, in special la copii. Motivul principal este necesitatea de diferentiere intre pseudostrabism (impresia falsa de ochi deviati cauzata de pliul existent) si strabismul real, care necesita tratament rapid pentru a preveni ambliopia („ochiul lenes”).

Parintii adesea observa ca ochii copilului par „sa fuga” spre interior, in special in fotografii sau atunci cand pliul cutanat acopera complet unghiul intern al ochiului. Medicul oftalmolog, prin consultul de specialitate, stabileste daca este vorba despre epicantus izolat sau daca exista, intr-adevar, o deviatie oculara veritabila.

Epicantus-ul

Epicantus fiziologic la copii

Epicantusul fiziologic este foarte frecvent la sugari si copiii mici, mai ales la cei care au ajuns la varsta prescolara. El apare datorita particularitatii anatomice ale fetei la aceasta varsta: punte nazala joasa, radacina nasului plata si excesul de piele la nivelul pleoapelor. Insa, pe masura ce copilul creste, structurile faciale se dezvolta, iar puntea nazala devine mai proeminenta. Treptat, epicantusul se rezolva de la sine sau devine atat de discret incat nu mai are relevanta estetica.

Acest lucru se intampla de obicei in jurul varstei de 4-6 ani. Regresia naturala a epicantusului, de altfel, este motivul pentru care majoritatea copiilor nu necesita niciun fel de interventie.

Cum se pune diagnosticul de epicantus?

Diagnosticul epicantusului se bazeaza in primul rand pe examinarea clinica.Oftalmologul poate observa prezenta pliului cutanat si va stabili daca acesta da impresia de pseudostrabism (un fals strabism). Pentru a exclude strabismul real, se utilizeaza teste precum reflexul corneean (testul Hirschberg). De obicei, nu sunt necesare investigatii suplimentare.

Optiuni de tratament

In cele mai multe cazuri, nu va fi necesar niciun fel de tratament, epicantusul rezolvandu-se de la sine. Totusi, pot exista si situatii exceptionale.

Cazuri de epicantus in care nu este nevoie de tratament

In marea majoritate a cazurilor, epicantusul este fiziologic si nu necesita tratament special. La copii, se recomanda monitorizarea evolutiei, intrucat pliul tinde sa se reduca odata cu inaintarea in varsta si dezvoltarea faciala. In aceste situatii, medicul are mai degraba un rol de consiliere, de a linisti parintii, explicand natura benigna a epicantusului.

Corectia chirurgicala (blefaroplastia)

In cazurile in care epicantusul este persistent, foarte pronuntat si reprezinta o problema estetica semnificativa – intrucat nu are impact functional –, poate fi luata in considerare blefaroplastia. Blefaroplastia implica indepartarea sau remodelarea pliului cutanat pentru a se obtine un aspect cat mai armonios al zonei oculare.

Aceasta interventie, insa, este foarte rar indicata si se realizeaza doar daca este absolut necesara, de obicei dupa incheierea dezvoltari faciale – in adolescenta sau la varsta adulta. Chirurgia, de altfel, nu este necesara din punct de vedere medical, interventia fiind solicitata din considerente estetice.

Epicantus: evolutie si prognostic

Evolutia depinde de context, dar la majoritatea copiilor sanatosi, este tranzitoriu si dispare, pe masura ce copilul creste, fara a necesita tratament. In randul populatiilor la care reprezinta, asa cum s-a mentionat, o trasatura etnica normala, acest pliu persista pe intreg parcursul vietii, dar nu are implicatii patologice.

Prognosticul este excelent in cazurile izolate, fara alte afectiuni asociate. Insa, atunci cand este in asociere cu sindroame genetice, prognosticul bineinteles ca va depinde de boala de baza, ca urmare a faptului ca pseudostrabismul este doar un semn al bolii de baza, chiar daca unul care nu are nicio implicatie clinica.

Metode de preventie

Epicantusul nu poate fi prevenit, deoarece are determinanti anatomici si genetici. Preventia, pe de alta parte, deriva din diagnosticarea corecta si precoce. Este esential ca parintii sa se adreseze oftalmologului pentru a exclude strabismul si a preveni ambliopia. De multe ori, este o usurare ca acestia sa afle faptul ca, in cele din urma, copilul nu prezinta o problema de aliniere oculara.