Hantavirus: ce este, cum se transmite si cum poate fi prevenit

Sindromul pulmonar cu hantavirus este o boala virala care se raspandeste prin intermediul soarecilor si sobolanilor infectati. Mai exact, virusul poate fi contractat prin contactul cu rozatoarele infectate sau cu excrementele acestora. Infectia cu hantavirus afecteaza organele, putand fi fatala. Cand hantavirusurile ajung in plamani, acestea invadeaza capilarele (vase de sange minuscule) si plamanii se umplu cu lichid (edem pulmonar), ceea ce provoaca disfunctii severe ale plamanilor si inimii.

Printre simptomele precoce ale unei infectii cu hantavirus se numara febra, oboseala si durerile. Persoanele infectate se pot simti mai bine pentru o perioada foarte scurta, dar in decurs de 1-2 zile, respiratia devine dificila, boala agravandu-se rapid. Simptomele ulterioare constau in dificultati respiratorii si batai rapide ale inimii. Pana la 50% dintre pacienti decedeaza din cauza acestei afectiuni. Pentru a preveni complicatiile si decesul, tratamentul poate consta in oxigenoterapie, medicatie, ventilatie mecanica si dializa.

Infectia cu hantavirus – generalitati

Infectia pulmonara cu acest virus, cunoscuta si ca sindromul cardiopulmonar cu hantavirus, este o boala virala rara care poate afecta inima, plamanii si alte organe. Dupa cum am mentionat si in introducerea acestui material, afectiunea se agraveaza rapid si poate fi fatala.

Hantavirusurile infecteaza diverse specii de rozatoare din intreaga lume, virusul fiind prezent in urina si fecalele acestor vietati. Infectia se raspandeste cand oamenii intra in contact cu rozatoarele sau cu excrementele ori urina acestora sau, eventual, atunci cand inhaleaza particule virale din locuri in care exista cantitati mari de excremente de rozatoare.

Majoritatea hantavirusurilor nu se raspandesc de la o persoana la alta. In cazuri rare, hantavirusul Andes din sudul Americii de Sud se raspandeste direct in randul persoanelor aflate in contact fizic strans. Din pacate, in ultimii ani infectiile cu hantavirus au devenit din ce in ce mai frecvente.

Exista mai multe tulpini de hantavirus. In functie de specie, virusul afecteaza diferite organe, si anume:

• plamanii, situatie in care provoaca sindromul cardiopulmonar cu hantavirus;
• rinichii, caz in care induce febra hemoragica cu sindrom renal.

Multe simptome ale celor doua infectii sunt similare.

• Sindromul cardiopulmonar a fost recunoscut pentru prima data in sud-vestul Statelor Unite, in 1993. Incepand cu 2017, au aparut aproximativ 697 de cazuri in Statele Unite, majoritatea in statele vestice. Cazuri au aparut si in Canada si in mai multe tari din America Centrala si de Sud, deci se recomanda ca persoanele care calatoresc in astfel de regiuni sa fie precaute.
• Sindromul renal apare in principal in anumite parti ale Europei, Coreei, Chinei si Rusiei. Hantavirusul Seul, de exemplu, provoaca sindromul renal. Acest virus este transmis de sobolanii bruni norvegieni si a fost raspandit in intreaga lume de sobolanii de pe nave. In Europa, Canada si Statele Unite au existat inclusiv cateva cazuri de infectie cu hantavirus raspandita de sobolani de companie sau de laborator.

Infectia cu hantavirus – cauze

Hantavirusul este transmis de rozatoare, in special de soareci. Virusul este prezent in urina, fecalele sau saliva rozatoarelor, dar nu imbolnaveste animalele. Puteti intra in contact cu virusul prin:

• inhalare (cea mai probabila forma de transmitere) – daca inhalati praf contaminat din cuiburi sau excremente de soareci, cand curatati case, soproane sau alte zone inchise;
• consumul alimentelor contaminate;
• atingerea obiectelor contaminate, cum ar fi un cuib, si apoi atingerea gurii, ochilor sau a nasului;
• muscatura sau zgarietura provocata de un rozator infectat.

Dupa cum spunea, doar virusul Andes (o tulpina intalnita in America de Sud) se poate transmite de la o persoana la alta.

Trebui sa aveti totusi in vedere ca nu toti soarecii si sobolanii sunt purtatori de hantavirusuri. Vom preciza mai jos care sunt speciile de rozatoare de care este indicat sa va feriti.

• Soarecele-cerb este cel mai frecvent purtator al virusului in America de Nord si America Centrala. In Statele Unite, majoritatea infectiilor apar in statele de la vest de raul Mississippi. Alti purtatori de hantavirus din America de Nord sunt sobolanul de orez si sobolanul de bumbac in sud-estul tarii, precum si soarecele cu picioare albe in nord-estul tarii.
• Printre rozatoarele purtatoare de hantavirus din America de Sud se numara sobolanul de orez si soarecele vesper.

Intrucat nu puteti sti daca un soarece sau sobolan este purtator de hantavirus, se recomanda sa fiti precauti. Evitati soarecii si sobolanii salbatici cand calatoriti undeva sau daca exista vreun risc ca locuinta sa fie infestata cu rozatoare, trebuie sa curatati si sa dezinfectati cu grija incaperile, indepartand urina, excrementele sau cuiburile.

Infectia cu hantavirus – factori de risc

Pe lista locurilor care prezinta risc de expunere la cuiburi de rozatoare, urina si excremente se numara:

• cladirile agricole;
• cladirile utilizate rar, cum ar fi soproanele;
• rulotele sau cabanele sezoniere;
• locurile de campare sau adaposturile pentru drumetii;
• mansardele sau subsolurile;
• santierele de constructii.

Printre activitatile care pot creste riscul de expunere la hantavirus se numara:

• deschiderea si curatarea cladirilor neutilizate de mult timp;
• curatarea cuiburilor sau a excrementelor de rozatoare, fara a va lua masuri de precautie adecvate;
• domeniile de activitate care cresc potentialul de expunere la rozatoare, cum ar fi constructiile, lucrarile de utilitati, combaterea daunatorilor si agricultura.

Infectia cu hantavirus – simptome

Pe masura ce infectia evolueaza, hantavirusul provoaca 3 stadii de simptome.

Primul stadiu al infectiei este faza de incubatie. Aceasta etapa poate dura pana la 8 saptamani, perioada in care pacientul are hantavirusul, dar nu prezinta semne de infectie.

Al doilea stadiu al afectiunii dureaza intre 2 si 8 zile, cand boala evolueaza rapid, aparand primele semne si simptome. Printre acestea se numara:

• febra (38,33 °C);
• frisoane;
• oboseala intensa;
• dureri musculare, in special la nivelul muschilor mari, cum ar fi coapsele, soldurile, spatele si umerii;
• dureri de stomac;
• greata si varsaturi;
• diaree;
• eruptie cutanata;
• tuse seaca si dificultati de respiratie;
• dureri de cap;
• ameteli.

Din pacate, simptomele precoce cum ar fi febra, tusea seaca, durerile musculare, durerile de cap, diareea si durerile abdominale sunt similare cu multe alte boli virale. Acest lucru poate intarzia diagnosticul, motiv pentru care boala se poate agrava.

Dupa aproximativ 4 pana la 10 zile de la aparitia simptomelor precoce ale infectiei cu hantavirus, incepe al treilea stadiu al afectiunii, care poate fi sever, constand in:

• sangerare interna;
• umplerea cu lichid a plamanilor.

Astfel apar problemele respiratorii si ale organelor, care pot pune viata in pericol. Simptomele constau:

• tuse seaca;
• dificultati respiratorii;
• batai rapide ale inimii;
• senzatie de presiune in piept.

In continuare vom particulariza si cele doua tipuri de sindroame provocate de hantavirusuri.

1. Sindromul cardiopulmonar cu hantavirus

Persoanele cu sindrom cardiopulmonar dezvolta tuse si dificultati respiratorii, care in doar cateva ore pot deveni severe. Lichidul se acumuleaza la nivelul plamanilor, iar tensiunea arteriala scade.

Sindromul cardiopulmonar provoaca decesul in aproximativ 50% din cazuri. Starea pacientilor care supravietuiesc primelor zile de boala se amelioreaza rapid, acestia revenindu-si complet in aproximativ 2-3 saptamani.

2. Febra hemoragica cu sindrom renal

La unele persoane care dezvolta febra hemoragica cu sindrom renal, infectia este usoara si nu provoaca simptome. La alti pacienti apar brusc simptome vagi (cum ar fi febra mare, dureri musculare, dureri de cap si greata). Persoanele cu simptome usoare se recupereaza complet.

In unele cazuri insa simptomele devin severe. La cateva persoane apare socul (tensiune arteriala foarte scazuta). Se dezvolta insuficienta renala, incetand productia de urina (fenomen numit anurie). Pacientii pot avea sange in urina si/sau scaun si vanatai pe piele. Decesul survine in cazul a 6-15% dintre aceste persoane. Dintre cei care supravietuiesc, majoritatea se recupereaza in 3-6 saptamani, dar la unii pacienti recuperarea poate dura si pana la 6 luni.

Infectia cu hantavirus – diagnostic

Diagnosticarea infectiei cu hantavirus poate fi dificila deoarece simptomele precoce sunt similare gripei. Boala poate fi insa diagnosticata printr-o analiza de sange, in urma careia se pot depista leucocite mai mari decat in ​​mod normal (parte a sistemului imunitar al organismului care ajuta la combaterea infectiilor) si o cantitate anormal de mica de trombocite (substanta care ajuta la coagularea sangelui). De asemenea, analiza de sange poate permite verificarea nivelurilor de oxigen din sange.

Infectia cu hantavirus – tratament

Tratamentul infectiei cu hantavirus este in mare parte de sustinere. Este important ca infectia sa fie depistata si tratata cat mai curand posibil. Daca aveti simptome similare gripei dupa ce v-ati aflat in preajma excrementelor de soarece sau sobolan, trebuie sa va adresati imediat medicului.

Tratamentul pentru aceste infectii implica de obicei terapie intensiva, putand consta in:

• terapie cu oxigen;
• substitutie de fluide;
• medicamente pentru cresterea tensiunii arteriale;
• medicatie antivirala (ribavirina);
• ventilatie mecanica;
• dializa.

In cazul sindromului cardiopulmonar, oxigenul si medicamentele pentru stabilizarea tensiunii arteriale par a fi cele mai utile. Uneori pacientii au nevoie de ventilatie mecanica pentru a putea respira sau, in cazuri foarte severe, poate fi necesar un dispozitiv de oxigenare a sangelui (oxigenare cu membrana extracorporala).

In cazul sindromului renal poate fi necesara dializa, iar ribavirina administrata intravenos poate ajuta la reducerea severitatii simptomelor si a riscului de deces.

Infectia cu hantavirus – preventie

Nu exista vaccin impotriva acestui virus, dar puteti lua masuri prin care sa reduceti riscul de imbolnavire:

• evitati soarecii si sobolanii salbatici, precum si zonele in care acestia lasa excremente;
• purtati manusi de cauciuc si o masca peste nas si gura cand va expuneti la excremente de soarece sau sobolan;
• folositi dezinfectanti pentru a igieniza zonele in care gasiti excremente de rozatoare;
• evitati sa maturati excrementele, deoarece particulele infectate pot sa ajunga in praful din aer;
• sigilati gaurile din locuinta si din jurul casei, astfel incat sa impiedicati accesul rozatoarelor;
• amplasati capcane pentru soareci sau sobolani in locuinta si/sau in jurul casei, pentru a starpi daunatorii;
• evitati sa lasati alimentele la indemana rozatoarelor, acasa sau cand campati;
• aerisiti zonele in care stiti ca s-au aflat soareci sau sobolani.

Surse:

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/hantavirus-pulmonary-syndrome/symptoms-causes/syc-20351838

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/17897-hantavirus-pulmonary-syndrome

https://www.lung.org/lung-health-diseases/lung-disease-lookup/hantavirus-pulmonary-syndrome/symptoms-diagnosis

https://www.mountsinai.org/health-library/diseases-conditions/hantavirus

https://www.msdmanuals.com/home/infections/arboviruses-arenaviruses-filoviruses/hantavirus-infection

https://netec.org/2024/03/11/understanding-hantavirus-pulmonary-syndrome-risks-symptoms-and-prevention/