Oamenii se nasc cu o afinitate pentru gustul dulce. Este mostenirea stramosilor culegatori de fructe, care stiau ca un produs dulce este copt, nutritiv si neotravitor. Si astazi se poate observa ca nou-nascutul manifesta placere daca i se picura un lichid dulce in gura, pe cand un lichid acru sau sarat ii provoaca repulsie.
Din pacate insa, aceasta preferinta nu este un element pozitiv in epoca abundentei pe care o traim. Ea nu face altceva decat sa ne indemne sa ingeram prajituri, produse de cofetarie si patiserie – cu alte cuvinte, alimente dense caloric si sarace nutritional. Afinitatea pentru dulce se manifesta la toti oamenii, deci si la persoanele cu diabet, care au probleme in managementul glucozei in sange. Tocmai pentru ei s-au cautat solutii alternative, indulcitori care sa nu aiba acelasi metabolism precum glucoza, alternative care sunt astazi folosite si de publicul larg care vrea dulciuri fara calorii.
Ani de studii pentru descoperirea indulcitorului perfect
De la inceputul secolului XX si pana in prezent, descoperirea de indulcitori perfecti a fost o preocupare importanta. Zaharina s-a dovedit buna, doar ca, la incalzire, capata un gust amar. Ciclamatul, ceva mai putin dulce decat zaharina, dar mult mai dulce decat zaharul, lasa un gust rezidual neplacut. Un criteriu important a fost intotdeauna siguranta indulcitorului, dorinta ca el sa nu fie toxic si sa nu faca mai mult rau decat bine celui care il consuma. In consecinta, cercetatorii ultimilor ani au pus la punct indulcitori moderni, foarte puternici, care nu lasa gust rezidual si care deriva din componente foarte sigure. Cei mai multi sunt de origine naturala, chiar daca interventia muncii de laborator este extrem de importanta.
Distribuie pe WhatsApp
Distribuie pe Facebook
