Poikilodermia este o afectiune dermatologica cronica definita prin combinarea distinctiva intre hiperpigmentare, hipopigmentare, telangiectazii (dilatatii ale vaselor superficiale de sange), cu atrofie cutanata asociata.
Poikilodermia are un aspect clinic inconfundabil, intrucat pielea afectata are nuanta rosiatic-bruna, este uscata, solzoasa, cu textura foarte fragila. Cel mai des, leziunile se dezvolta in zone expuse la soare, in special pe lateralele gatului si pe partea superioara a pieptului. Mai rar, se dezvolta pe fata sau pe maini.
Desi nu este considerata o boala grava sau cu risc vital, este o afectiune cu impact estetic foarte mare, iar asocierea frecventa cu alte boli sistemice sau dermatologice, inclusiv rozacee, lupusul sau bolile endocrine ridica necesitatea unui tratament. Prevalenta exacta nu este bine stabilita, dar se observa ca femeile de varsta mijlocie si varstnice, in contextul modificarilor hormonale si expunerii cumulative la soare, au un risc mai mare de a dezvolta poikilodermie.
Termenul de „poikilodermie” provine din grecescul „poikilos” (variat) si „derma” (piele). Este descris, astfel, aspectul heterogen al pielii afectate, unde coexista modificari variate: zone rosii, maronii, deschise la culoare, inchise la culoare, cu vase de sange usor vizibile (telangiectazii), sub forma de punctulete. Leziunile apar cel mai frecvent pe zonele de piele descoperite: pe gat si la nivelul decolteului, in special.
Clasificarea poikilodermiei se face pe baza predominantei anumitor manifestari cutanate. Desi se pot distinge numeroase tipuri, cele mai importante sunt urmatoarele:
Se caracterizeaza printr-un eritem difuz si prin prezenta telangiectaziilor. Vasele de sange care se localizeaza superficial devin vizibile, oferind pielii o nuanta rosiatica persistenta. Pacientul cu acest tip acuza frecvent senzatia de arsura si sensibilitate crescuta a pielii la soare.
Formele pigmentare se caracterizeaza prin pete hiperpigmentare sau hipopigmentare, pete care confera pielii un aspect „patat”, neuniform. Acest tip este mai des intalnit la persoanele care au fototip mai deschis si antecedente de arsuri solare repetate.
Este cel mai frecvent tip, unde coexista atat modificari vasculare, cat si pigmentare, insotite de atrofie cutanata. Aceasta combinatie face ca diagnosticul clinic sa fie relativ usor, aspectul fiind tipic pentru poikilodermia Civatte – varianta cea mai comuna.
Manifestarile cutanate sunt destul de caracteristice. Pielea afectata prezinta este colorata destul de neuniform, alternand zone hiperpigmentate, hipopigmentate si eritematoasa. Textura pielii, de asemenea, devine mai subtire, mai fragila, uscata, uneori solzoasa, mata. Leziunile sunt, de obicei, distribuite tipic in zonele expuse la soare: decolteu, partile laterale ale gatului (zona de sub barbie este crutata), partea laterala a obrajilor si tamplele.
Pe langa aspectul vizibil caracteristic, pacientii se confrunta cu senzatia de arsura (accentuata de expunerea la soare sau de aplicarea unor produse cosmetice iritante, parfumuri) si o roseata a fetei, tranzitorie, declansata de caldura, alcool, emotii. Senzatia de mancarime este destul de rara, dar apare mai ales in stadiile inflamatorii ale bolii.
Cauzele care duc la poikilodermie nu sunt pe complet cunoscute, dar este documentata o clara asociere cu mai multi factori de risc.
Cauza cea mai importanta este expunerea cronica la radiatiile ultraviolete, care induc leziuni la nivelul pielii si afecteaza functia keratinocitelor si fibroblastelor, cu hiperpigmentare (sau hipo) si afectarea microvascularizatiei, cu aparitia telangiectaziilor.
Exista forme congenitale de poikilodermie, cum ar fi sindromul Rothmund-Thomson. In acest caz, leziunile cutanate par inca din copilarie si se asociaza cu multe alte anomalii sistemice. Se poate observa si o agregare familiala a cazurilor de poikilodermie Civatte, ceea ce explica intr-o oarecare masura predispozitia genetica.
Poikilodermia se asociaza deseori cu diferite boli autoimune sau metabolice. Principalele sunt:
Alti factori de risc asociati sunt:
De asemenea, poikilodermia este o afectiune care are o incidenta mai crescuta la femeile aflate la menopauza.
Diagnosticul este in primul rand clinic, bazat pe aspectul caracteristic al leziunilor si pe faptul ca au o distributie relativ specifica. Dermatoscopia evidentiaza modificarile vasculare asociate si pe cele pigmentare. In cazurile in care se suspecteaza asocierea cu anumite boli sistemice, se pot recomanda analize suplimentare (teste imunologice, hormoni tiroidieni sau chiar o biopsie cutanata, in formele atipice ale bolii).
Tratamentul poikilodermiei este complex si presupune atat masuri de preventie a agravarii, cat si de ameliorare a aspectului estetic.
Protectia solara zilnica este esentiala. Cremele cu factor de protectie solara ridicat (SPF 30-50, de preferat 50+), cu protectie UVA si UVB, trebuie aplicate pe zonele expuse constant la soare, chiar si in sezonul rece. Purtarea de palarii cu boruri largi si evitarea expunerii la soare in orele de varf (10:00-16:00) ajuta la prevenirea impactului nociv al radiatiilor ultraviolete.
Se pot folosi creme cu antioxidanti (vitamina C, vitamina E, acid ferulic), retinoizi topici sau, la recomandarea medicului, substante depigmentate (hidrochinona, acid kojic, alfa-hidroxiacizi si altele). Acestea contribuie la reducerea petelor si la imbunatatirea texturii pielii, insa trebuie sa fie prescrise de medicul dermatolog, dupa un consult amanuntit.
Procedurile laser s-au dovedit eficiente in reducerea atat a telangiectaziilor, cat si petelor (hipo- sau hiperpigmentare) asociate cu poikilodermia. Printre optiunile des folosite se numara:
Alte metode includ terapia fotodinamica si peeling-urile chimice superficiale, cu rezultate care variaza de la un pacient la altul. Inca o data, trebuie mentionat ca tratamentul se urmeaza doar la recomandarile medicului dermatolog, fiindca acesta trebuie individualizat in functie de care sunt particularitatile pacientului (spre exemplu, data fiind asocierea frecventa cu rozaceea, este posibil ca unele tratamente pentru poikilodermie sa nu se potriveasca pacientilor cu rozacee).
In prezenta comorbiditatilor (rozacee, lupus, afectiuni tiroidiene), nu exista prea multe date ce ar sugera ca gestionarea acestora duce la tratarea leziunilor cutanate. Insa, s-a putut observa ca o mai buna gestionare a afectiunilor de baza poate reduce progresia leziunilor si ar putea duce, intr-o oarecare masura, la ameliorarea sau stabilizarea acestora.
Pentru a preveni poikilodermia, foarte importanta este aplicarea in fiecare zi a cremei cu factor de protectie solara cel putin 30+, pentru UVA si UVB. De asemenea, se recomanda purtarea de palarii care sa tina umbra si fetei, chiar a unei umbrele in zilele insorite, mai ales daca iesiti din casa in intervalul orar 10:00-16:000. Crema cu SPF se aplica la fiecare doua ore. Hidratarea in zilele de vara este foarte importanta.
De asemenea, se recomanda renuntarea la fumat si limitarea consumului de alcool. Pe piele nu ar trebui sa se aplice parfumuri agresive, sintetice. Verificati daca medicamentele luate va cresc riscul de fotosensibilizare. Daca da, atunci protectia solara este cu atat mai importanta. Dupa o zi in aer liber, chiar daca ati folosit protectie solara, se recomanda aplicarea unei creme care sa hidrateze in profunzime pielea.
Poikilodermia nu este o afectiune grava, cu risc vital. Totusi, consultul dermatologic este mereu binevenit, oportun, mai ales la pacientii cu fototip cutanat deschis asu istoric familial de cancere cutanate. Desi poikilodermia ca atare nu este o leziune precanceroasa, modificarile cumulative induse de radiatiile ultraviolete cresc riscul de keratoze actinice si carcinom cutanat. Exista mai multe semne de alarma in acest sens, cum ar fi aparitia unor leziuni noi, ulcerarea, sangerarea, modificarea rapida a aspectului pielii. Daca aveti multe alunite, cu atat mai mult consultul este necesar.
DESCOPERA PRODUSE
CONTACT
CELE MAI NOI ARTICOLE
www.catena.ro - copyright 2025,
Toate drepturile rezervate
CATENA PHARMA SRL
Nr. Registrul Comerţului: J03/2710/2023
CUI: RO 3008793
Adresă sediu social: judetul Argeş, municipiul Piteşti, strada Banat nr.2
Distribuie pe WhatsApp
Distribuie pe Facebook