Sigmoidita: ce este, cauze si simptome principale ale inflamatiei colonului sigmoid

Incidenta bolilor inflamatorii intestinale este in crestere in ultimele decenii, ceea ce reflecta in esenta modificari ale stilului de viata, ale alimentatiei si impactul negativ – deseori subestimat – pe care factorii de mediu il au asupra sanatatii gastrointestinale.

Una dintre aceste afectiuni, frecvent subdiagnosticate in formele sale incipiente, este sigmoidita, adica inflamatia colonului sigmoid. Aceasta conditie poate varia de la forme usoare, autolimitate, pana la forme severe ce pot evolua spre complicatii, precum perforatia sau abcesul. O problema o reprezinta faptul ca, in faze incipiente, sigmoidita este greu de recunoscut, ceea ce intarzie foarte mult diagnosticul.

Ce este sigmoidita si cum apare?

Sigmoidita reprezinta inflamatia segmentului sigmoid al colonului, ultima portiune a colonului descendent, localizata inainte de rect. Colonul sigmoid are forma literei „S” si functioneaza ca o zona de stocare a materiilor fecale, inainte de evacuarea acestora prin rect. Aceasta portiune a colonului are o anatomie particulara, caracterizata printr-o curbura accentuata si o motilitate crescuta, ceea ce il face predispus la stagnarea continutului intestinal si la cresterea presiunii la nivelul lumenului. Prin urmare, este favorizata dezvoltarea inflamatiei si a altor complicatii.

Sigmoidita poate avea mai multe cauze, dar cea mai frecventa este diverticulita sigmoidiana – inflamatia diverticulilor, adica a acelor mici „pungi” care se formeaza prin protruzia mucoasei colonice la nivelul punctelor slabite ale peretelui muscular. Alte cauze includ infectii intestinale (bacteriene, cel mai adesea), bolile inflamatorii intestinale (boala Crohn, colita ulcerativa). Mai rar, sigmoidita este cauzata de ischemia intestinala sau de patologii tumorale. In cazuri izolate, sigmoidita poate fi un efect advers al radioterapiei abdominale.

Sigmoidita – cauze si factori de risc

Cauzele care duc la sigmoidita sunt multifactoriale. Cel mai frecvent, insa, inflamatia colonului sigmoid se datoreaza diverticulitei. Diverticulii se formeaza in conditiile unei presiuni crescute la nivelul lumenului intestinal – determinate de factori precum dieta saraca in fibre vegetale si constipatia cronica, alterarile motilitatii colonice. Materialul fecal si bacteriile pot patrunde in diverticuli, determinand inflamatia, infectia si, in cazuri severe, perforarea peretelui intestinal. Alte cauze importante care duc la sigmoidita includ ischemia colonului sigmoid, mai ales daca pacientul sufera de ateroscleroza avansata sau are episoade frecvente de hipotensiune severa.

In ischemia cronica, deficitul aportului sanguin (incarcat cu oxigen si nutrienti) va favoriza, in cele din urma, inflamatia segmentara a colonului, cu afectare predominanta la nivelul colonului sigmoid. Infectiile intestinale bacteriene – precum cele cauzate de Clostridium difficile, specii de Salmonella, Shigella, Escherichia coli sau Campylobacter jejuni – pot induce inflamatie la nivelul colonului sigmoid. Bolile inflamatorii intestinale, in special boala Crohn cu afectare la nivelul colonului, poate mima clinic si imagistic sigmoidita, ceea ce complica diagnosticul. Se pot diferentia mai multi factori care cresc riscul de sigmoidita, cei mai importanti fiind:

• dieta saraca in fibre vegetale si bogata in grasimi de origine animala;
• varsta inaintata (peste 60 de ani);
• obiceiurile alimentare nesanatoase;
• administrarea prelungita de antiinflamatoare nesteroidiene;
• consumul de alcool, fumatul.

De asemenea, nu ar trebui subestimat impactul negativ al stresului asupra sanatatii sistemului digestiv si tractului gastrointestinal. Persoanele care sunt stresate si nu adopta masuri eficiente de gestionare a stresului au un risc mult mai mare de a dezvolta afectiuni gastrointestinale, nu doar sigmoidita.

Sigmoidita – simptome si manifestari

Pacientul cu sigmoidita poate fi chiar asimptomatic, inflamatia fiind descoperita incidental prin teste de rutina. Daca apar, simptomele cele mai frecvente includ durerea abdominala localizata in cadranul inferior stang, care poate fi constanta sau colicativa (apare si dispare). De asemenea, durerea poate iradia spre regiunea lombara sau catre pelvis si se poate exacerba dupa masa sau in timpul defecatiei. Pacientii cu sigmoidita poate acuza balonare, senzatie de plenitudine, insa si tulburari de tranzit intestinal, cel mai adesea constipatie, uneori si diaree. In caz de sigmoidita infectioasa sau inflamatorie severa, pot aparea scaune diareice cu sange sau cu mucus.

Diagnosticul de sigmoidita

Imagistica are un rol foarte important in confirmarea diagnosticului de sigmoidita si, pe de alta parte, in evaluarea severitatii. Tomografia computerizata (CT) abdomino-pelvina se considera a fi investigatia de electie, pentru ca evidentiaza ingrosarea peretelui colonului sigmoid, semn al inflamatiei tesuturilor pericolice. De asemenea, poate evidentia eventualele colectii de abces sau chiar perforatii. In cazurile de microperforatie se observa prezenta aerului extraluminal. Se mai poate opta si pentru ecografie abdominala, o metoda mai rapida, insa sensibilitatea acesteia este inferioara tomografiei computerizate.

Analizele de laborator deseori indica leucocitoza cu neutrofilie, cresterea proteinei C reactive. In unele cazuri, anemia se asociaza cu sigmoidita cronica. Colonoscopia nu este recomandata, mai ales in sigmoidita acuta, din cauza riscului asociat de perforatie. Aceasta se indica ulterior pentru evaluarea diverticulozei, excluderea unei patologii neoplazice sau a altor boli intestinale de natura inflamatorie. Diagnosticul diferential ar trebui sa includa alte posibile cauze asociate cu durerea in fosa iliaca stanga, cum ar fi colita ischemica, sindromul de intestin iritabil, boala Crohn, cancerul colorectal si, mai ales in cazul pacientelor de sex feminin, infectiile pelvine.

Tratament sigmoidita

Alternativele de tratament pentru sigmoidita depind de severitatea afectiunii si de riscul asociat de complicatii. In formele necomplicate, tratamentul este conservator, standardizat, si include dieta, hidratare adecvata, activitate fizica moderata, adoptarea unor strategii eficiente pentru a reduce stresul si antibioterapie empirica. Antibioticele utilizate frecvent sunt combinatii menite sa acopere atat bacteriile gram-negative, cat si speciile anaerobe. Ciprofloxacina in asociere cu metronidazolul sau monoterapia amoxiciclina/clavulanat sunt obisnuite. De obicei, tratamentul standard pentru sigmoidita are o durata de 7-10 zile.

In cazurile severe sau complicate (prezenta unui abces, spre exemplu), drenajul percutanat prin ghidare imagistice este de preferat. Interventia chirurgicala – sigmoidectomia – este rezervata doar cazurilor de perforatie libera, evidenta, peritonita difuza, fistule sau recurente frecvente, refractare la tratamentul conservator. In caz de sigmoidita cronica sau recidivanta se recomanda in continuare modificari dietetice (in special cresterea aportului de fibre dupa remiterea fazei acute) si ale stilului de viata, controlul factorilor de risc si, eventual, interventia chirurgicala de electie pentru rezectia segmentului colonic afectat.

Sigmoidita – complicatii si riscuri asociate

Netratata adecvat, sigmoidita poate evolua spre forme care ridica riscul de complicatii. Dintre acestea, cele mai frecvent sunt:

• formarea abcesului pericolonic, o complicatie care necesita drenaj percutanat, chirurgical;
• perforatia colonului, care poate duce la peritonita, o urgenta medicala cu risc relativ ridicat de mortalitate;
• stenoza colonica, ca urmare a inflamatiei cronice sustinute si fibrozarii peretelui intestinal, responsabila de episoadele ocluzive si subocluzive;
• fistule (comunicari anatomice anormale intre colon si alte organe – vezica urinara, vagin);
• hemoragie diverticulara (desi este mai frecventa in diverticuloza, poate aparea si in cadrul sigmoiditei inflamatorii sau infectioase).

Pe termen lung, sigmoidita cronica poate creste riscul de malignizare, desi aceasta relatie este mai clar stabilita in contextul bolii inflamatorii intestinale decat in diverticulita sau sigmoidita recurenta simpla.

Sfaturi pentru preventie

Pentru a reduce riscul sigmoiditei, precum si al altor afectiuni de natura gastrointestinala, sunt recomandate urmatoarele:

• adoptarea unei diete cat mai echilibrate, bogate in special in fibre vegetale si legume;
• limitarea consumului grasimilor de origine animala, a alimentelor procesate, dulciurilor si sucurilor carbogazoase;
• limitarea aportului de alcool, renuntarea la fumat;
• hidratarea adecvata;
• solicitarea consultului medical daca apar simptome gastrointestinale deranjante si care tind sa persiste sau sa se agraveze;
• practicarea regulata de activitate fizica;
• mentinerea greutatii in limite normale, conform indicelui de masa corporala.

Asa cum s-a mentionat, este foarte important de avut in vedre si componenta psihosomatica a bolilor gastrointestinale. Cu alte cuvinte, stresul si emotiile puternice pot provoca numeroase dezechilibre care, in cele din urma, se concretizeaza in diferite afectiuni gastrointestinale. Mai mult decat atat, stresul are potentialul de a exacerba simptomele asociate. Prin urmare, desi de multe ori aceasta alternativa este subestimata, psihoterapia si terapia cognitiv comportamentala pot avea implicatii terapeutice semnificative cand vine vorba de afectiunile gastrointestinale.

Surse:

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7941864/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC1385650/?page=1

https://ontosight.ai/glossary/term/sigmoiditis-inflammation-of-the-sigmoid-colon--679d093838099fda3cf9c086

https://ontosight.ai/glossary/term/sigmoiditis-condition-overview--679ce77038099fda3cf901d3