Sindromul intestinului scurt – ce este si cum poate fi gestionat

Intestinul subtire este locul in care majoritatea nutrientilor din alimente sunt absorbiti in organism, in timpul digestiei. Sindromul intestinului scurt apare cand organismul nu poate absorbi corect nutrientii din cauza unor probleme aparute la nivelul intestinului subtire. Problema apare daca o parte a intestinului subtire se deterioreaza din cauza unei boli severe sau daca persoana a fost supusa unei interventii chirurgicale pentru indepartarea unei sectiuni semnificative a intestinului.

Cele mai frecvente cauze pentru sindrom de intestin scurt la sugari sunt anomaliile modului in care s-a dezvoltat intestinul in perioada prenatala sau enterolita necrozanta. La adulti, fenomenul apare frecvent din cauza bolii Crohn sau a leziunilor traumatice.

Indiferent de cauza, sindromul intestinului scurt se manifesta printr-o serie de simptome neplacute. Iata ce puteti face daca va confruntati cu aceasta problema medicala.

Ce este sindromul intestinului scurt

Intestinul subtire absoarbe fluidele, proteinele, carbohidratii, fierul, grasimile, vitaminele si mineralele (cum ar fi calciu, sodiu si potasiu) din alimentele pe care le consumati. Odata ajunse in intestinul subtire, alimentele se descompun intr-un lichid, reziduurile rezultate in urma acestui proces ajungand apoi in intestinul gros.

Intestinul subtire este format din trei sectiuni:

1. duoden – cea mai scurta sectiune, situata chiar langa stomac;
2. jejun – sectiunea de la mijloc, situata intre cea mai scurta sectiune (duodenul) si cea mai lunga sectiune (ileonul);
3. ileon – cea mai lunga sectiune, care se uneste cu intestinul gros (colonul).

Din stomac, alimentele trec printr-un sfincter si ajung in prima parte a intestinului subtire (duoden), unde sunt combinate cu enzimele digestive. Apoi, contractiile musculare (peristaltismul intestinal) maseaza alimentele pe masura ce ajung in sectiunile inferioare ale intestinului subtire (jejunul si ileonul).

Nutrientii sunt absorbiti de-a lungul intestinului subtire deoarece acesta este captusit cu milioane de protuberante microscopice numite vilozitati. Fiecare vilozitate este conectata la o retea de capilare, prin intermediul carora nutrientii ajung in fluxul sanguin.

Cand survin modificari la nivelul intestinului subtire, acestea pot afecta cantitatea de nutrienti pe care corpul o absoarbe din alimentele pe care le consumati.

Pentru tratarea unor afectiuni, se poate efectua rezectia chirurgicala a anumitor sectiuni ale intestinului subtire. Daca interventia chirurgicala indeparteaza duodenul si o portiune din jejun, ileonul le poate prelua rolul in absorbtia nutrientilor. Dar daca interventia chirurgicala a indepartat o sectiune substantiala a jejunulului sau ileonului, organismului ii este dificil sa-si asigure o nutritie adecvata, deoarece traseul pe care alimentele il strabat pentru a se descompune si absorbi in organism este mai scurt.

Sindromul intestinului scurt – cauze

Persoanele cu sindrom de intestin scurt fie au avut nevoie de o operatie pentru indepartarea unei parti din intestinul subtire pentru a trata o afectiune grava, fie s-au nascut cu un intestin anormal de scurt.

• Sindromul intestinului scurt la sugari

Sindromul intestinului scurt poate fi un defect congenital. In acest caz, intestinul subtire nu s-a dezvoltat corect cand bebelusul era in uter. Drept urmare, intestinul subtire poate fi prea scurt, neformat complet sau ii poate lipsi o sectiune.

In unele cazuri de sindrom de intestin scurt, este posibil ca bebelusul sa fi mostenit o gena care a cauzat anomalia intestinala. Exista doua gene care pot cauza acest lucru: CLMP si FLNA.

• Rezectia intestinului subtire

Mai des, sindromul intestinului scurt apare dupa ce o sectiune a intestinului subtire a fost indepartata chirurgical pentru a trata o alta problema de sanatate. Fenomenul este valabil atat la adulti, cat si la sugari sau copii. Totusi, doar pentru ca treceti printr-o astfel de operatie nu inseamna neaparat ca veti dezvolta sindromul intestinului scurt. Depinde de urmatorii factori:

• ce portiune a intestinului subtire este indepartata;
• cat de mare este zona intestinala eliminata;
• lungimea si starea intestinului ramas;
• varsta si starea generala de sanatate;
• daca intestinul ramas este capabil sa se adapteze si sa creasca absorbtia nutrientilor de care are nevoie organismul.

Cele mai frecvente probleme de sanatate care impun interventii chirurgicale la nivelul intestinului subtire si care au potentialul de a cauza sindromul intestinului scurt sunt:

• enterocolita necrozanta – aceasta este o afectiune grava, care pune viata in pericol, ce poate aparea la bebelusii nascuti prematur sau subponderali. Este cel mai frecvent motiv pentru care un bebelus poate avea nevoie de o interventie chirurgicala pentru indepartarea unei parti a intestinului subtire. Inflamatia severa de la nivelul intestinului permite patrunderea bacteriilor si afecteaza fluxul sanguin catre intestin. Acest lucru provoaca moartea (necrozarea) tesutului respectiv.
• gastroschizis – este o afectiune congenitala. La acesti bebelusi, intestinele au crescut in afara corpului.
• artezia intestinului subtire – un defect congenital in care mai multe parti ale intestinului subtire sunt prea inguste, fiind nefunctionale si ducand la sindrom de intestin scurt;
• volvulus – in acest caz, o sectiune a intestinului este rasucita. Fenomenul poate fi un defect congenital sau poate aparea la adulti din cauza altei probleme de sanatate;
• boala Crohn – o afectiune autoimuna in care sistemul imunitar ataca tractul digestiv si deterioreaza grav o parte a intestinului;
• intususceptie – este cea mai frecventa la bebelusi. O bucata de intestin aluneca inspre interior, ca un telescop pliabil, si blocheaza fluxul sanguin si trecerea alimentelor. Boala poate aparea si la adulti.

Alte afectiuni din cauza carora poate fi necesara rezectia chirurgicala a unor portiuni mari din intestinul subtire sunt cancerul, leziunile traumatice si cheagurile de sange din arterele care furnizeaza sange intestinelor, in oricare dintre aceste cazuri putandu-se ajunge ulterior la sindrom de intestin scurt.

Sindromul intestinului scurt – semne si simptome

Simptomele pacientilor care sufera de sindromul intestinului scurt variaza foarte mult de la o persoana la alta, in functie de lungimea intestinului ramas, de sectiunea care a fost indepartata, de cat de bine isi indeplineste functiile intestinul ramas si de cat de mult poate acesta sa compenseze absenta sectiunii care a fost eliminata.

La pacientii cu sindromul intestinului scurt, diareea este frecventa, adesea severa si poate provoca deshidratare, care poate chiar pune viata in pericol.

Simptome precoce

Pe langa diaree, semnele precoce ale persoanelor cu sindromul de intestin scurt constau in:

• scaune palide, cu miros respingator;
• crampe abdominale;
• arsuri la stomac;
• oboseala si slabiciune;
• slabire involuntara.

Simptome grave

Sindromul intestinului scurt duce la malnutritie si deshidratare grava, organismul neputand asimila suficienti nutrienti sau lichide.

Daca deshidratarea nu este tratata prompt, reprezinta o urgenta medicala care poate cauza leziuni ale organelor si soc. Iata care sunt semnele grave de deshidratare care pot aparea la pacientii cu sindromul intestinului scurt:

• urinare neobisnuit de rara (la bebelusi, scutecele pot ramane uscate timp de cel putin 3 ore);
• urina de culoare inchisa;
• piele rigida, neelastica;
• sete extrema si gura uscata;
• senzatie de ameteala sau pierderea constientei;
• plans fara lacrimi (in cazul bebelusilor).

Malnutritia poate provoca:

• umflarea sau balonarea burtii;
• pierderea masei musculare;
• piele uscata si descuamata;
• umflarea talpilor si picioarelor;
• intarzieri de crestere la bebelusi.

Pe langa simptomele generale ale malnutritiei, pacientii cu sindromul intestinului scurt pot prezenta semne ale deficitului de electroliti, vitamine si minerale precum magneziul, fierul si zincul. La unele persoane, sindromul de intestin scurt poate duce la complicatii severe, invalidante si care pun viata in pericol.

Sindromul intestinului scurt – diagnostic

Diagnosticul persoanelor suspecte de sindromul intestinului scurt se pune pe baza istoricul medical, a unei evaluari clinice amanuntite si a unei varietati de investigatii medicale specializate.

• Analize de sange

Intrucat sindromul intestinului scurt duce la malnutritie, medicul va poate recomanda analize de sange pentru a masura nivelurile de vitamine, minerale si alti nutrienti din sange. Rezultatele anormale ar putea indica sindromul intestinului scurt.

• Analize ale scaunului

In sindromul intestinului scurt, intestinul nu poate absorbi corespunzator grasimile. Asadar, vi se poate recomanda o analiza prin care se poate depista eliminarea in exces a grasimilor prin fecale. Un nivel anormal de ridicat al grasimilor eliminate ar putea ajuta la confirmarea suspiciunii ca aveti sindromul intestinului scurt.

De obicei, acest test se efectueaza cu un kit de testare la domiciliu. Poate fi nevoie sa colectati toate scaunele timp de 24 de ore sau pana la 3 zile. Acestea trebuie puse intr-un recipient si trimise la laborator. Pentru bebelusi, se poate captusi scutecul cu folie de plastic ca sa colectati scaunele pentru o anumita perioada, apoi trimiteti probele la laborator.

De asemenea, se poate efectua o coprocultura pentru a verifica daca in intestine sunt prezente bacterii, paraziti sau virusuri. Tot astfel se pot depista cantitati microscopice de sange, leucocite si dovezi ale unor posibile intolerante alimentare.

• Investigatii imagistice

Daca medicul banuieste ca aveti sindromul intestinului scurt, va poate recomanda:

• radiografie – presupune obtinerea imaginilor prin expunerea la un aparat care utilizeaza o cantitate mica de radiatii;
• examen radiologic al tractului gastrointestinal superior – prin inghitirea unei substante de contrast, se pot evidentia pe radiografie eventualele anormalii ale tractului gastrointestinal superior, inclusiv problemele de la nivelul intestinului subtire, in cazul pacientilor suspecti de sindromul intestinului scurt;
• colonoscopie sau sigmoidoscopie – in acest caz vi se efectueaza o anestezie generala, apoi specialistul va introduce in rect un tub lung si flexibil, care are in capat o camera video, pentru a examina interiorul instestinului;
• scanare cu computer tomograf – acest dispozitiv realizeaza imagini ale intestinului prin radiografii si tehnologie computerizata;
• imagistica prin rezonanta magnetica (RMN) – acest dispozitiv foloseste unde radio si un magnet de mari dimensiuni pentru realiza imagini ale interiorului corpului;
• enterografie CT sau RMN – este tot o procedura care implica o substanta de contrast, fie inghitita, fie administrata intravenos, astfel incat tomografia computerizata sau RMN-ul sa poata evidentia mai bine anomaliile intestinale.

In unele cazuri, se pot recomanda si alte teste pentru a detecta sau evalua potentialele complicatii cu care se confrunta persoanele care sufera de sindromul intestinului scurt. De exemplu, se poate efectua o biopsie hepatica pentru a evalua functia ficatului. La pacientii cu sindromul intestinului scurt, endoscopia poate ajuta si la evaluarea functiei intestinului ramas.

Sindromul intestinului scurt – tratament

Pentru multe persoane cu sindrom de intestin scurt, sectiunile intestinului ramas se adapteaza treptat, recapatandu-si pe deplin functiile. Pana atunci, tratamentul are drept scopul de a ajuta organismul sa beneficieze de nutritie adecvata si de a preveni aparitia complicatiilor.

In cazurile usoare de sindromul intestinului scurt, poate fi suficient sa cresteti treptat cantitatea de alimente si lichide si sa faceti niste ajustari dietetice, cat timp intestinul se adapteaza. Medicul va poate recomanda si suplimente alimentare sau antidiareice, astfel incat sa evitati deficitul de nutrienti.

Pentru cazurile moderate pana la severe, poate fi nevoie de nutritie parenterala, caz in care toata nutritia se asigura prin fluide administrate intravenos. Cazurile severe pot necesita, de asemenea, un transplant de intestin.

• Suport nutritional

Principalul tratament pentru sindromul intestinului scurt este suportul nutritional, care depinde de stadiul in care se afla sindromul intestinului scurt si de cat de severe sunt simptomele.

1. Stadiul acut

La pacientii cu sindromul intestinului scurt, primul stadiu al bolii este stadiul acut. In general, acesta dureaza 3-4 saptamani, dar durata poate varia de la un pacient la altul.

In stadiul acut, majoritatea pacientilor au insuficienta intestinala, adica intestinul subtire nu poate absorbi suficienti nutrienti pentru a mentine sanatatea organismului sau, in cazul copiilor, pentru a sustine cresterea. In aceasta etapa, medicul poate recomanda:

• nutritie parenterala, in care nutrientii se administreaza prin perfuzie intravenoasa;
• nutritie enterala, in care alimentele in forma lichida se administreaza printr-un tub introdus in stomac sau intestinul subtire (sonda poate fi introdusa prin nas sau printr-o incizie in peretele abdominal);
• consumul alimentelor in cantitati mici.

Ori de cate ori este posibil, se recomanda sa renuntati la nutritia parenterala, deoarece utilizata pe termen lung creste riscul de complicatii grave. Pe masura ce renuntati la nutritia intravenoasa, puteti trece la nutritie enterala. Cresterea treptata a aportului de alimente si lichide stimuleaza intestinul, ajutandu-l sa se adapteze si sa inceapa sa absoarba corect nutrientii.

2. Etapa de adaptare

Treptat, pacientii cu sindromul intestinului scurt intra in a doua etapa, si anume etapa de adaptare. In aceasta perioada, intestinul ramas se adapteaza la schimbare, incepand sa functioneze mai bine. La adultii cu sindrom de intestin scurt, etapa de adaptare dureaza aproximativ 2 ani. In cazul copiilor, aceasta etapa poate dura mai mult.

Pe masura ce intestinul se adapteaza si absoarbe mai multi nutrienti, medicul sau nutritionistul va poate recomanda:

• cresterea cantitatii de nutritie enterala;
• cresterea cantitatii de alimente si bauturi;
• scaderea cantitatii de nutritie parenterala sau, daca intestinul se adapteaza suficient, renuntarea la aceasta.

In cazul renuntarii la nutritia parenterala, pacientii cu sindrom de intestin scurt pot avea nevoie de suplimente cu vitamine sau minerale.

3. Etapa persistentei

Ultima etapa a acestui sindrom este cea de persistenta. Daca intestinul inceteaza sa se mai adapteze, pacientul cu sindrom de intestin scurt intra in etapa de persistenta a bolii. Cand intestinul inca nu poate absorbi suficienti nutrienti, fenomenul se numeste insuficienta intestinala cronica. In astfel de cazuri, medicul poate recomanda nutritie parenterala pe termen lung sau interventie chirurgicala, pentru a trata insuficienta intestinala cronica.

Starea unora dintre pacientii cu sindrom de intestin scurt se imbunatateste, dar nu se remediaza pe deplin, acestia avand nevoie de nutritie intravenoasa pe viata.

Fluide si electroliti

Dupa cum spuneam, sindromul de intestin scurt poate duce la deshidratare, cand organismul nu-si poate asigura o cantitate suficienta de fluide si electroliti incat sa poata functiona corect. Pentru a preveni deshidratarea, specialistii pot recomanda:

• fluide si electroliti cu administrare intravenoasa – pe masura ce intestinul se adapteaza si absoarbe o cantitate mai mare de fluide si electroliti, se poate reduce doza de nutrienti administrati intravenos;
• solutii de rehidratare orala – bauturi speciale care contin glucoza si electroliti.

De asemenea, se poate recomanda:

• evitarea bauturilor zaharoase, cum ar fi sucurile carbogazoase si cele de fructe – aceste bauturi pot agrava deshidratarea;
• in unele cazuri, evitarea bauturilor care au un nivel redus de glucoza si electroliti, cum ar fi apa, ceaiul sau cafeaua – consumul excesiv al acestor lichide poate agrava deshidratarea.

Medicamente

Pentru tratamentul persoanelor cu sindrom de intestin scurt, se pot recomanda sau prescrie medicamente cum ar fi:

• inhibitori ai pompei de protoni sau blocante H2 – care reduc cantitatea de acid produsa de stomac;
• medicamente care ajuta la ameliorarea unor simptome – cum ar fi antidiareicele;
• tratamente care cresc cantitatea de nutrienti absorbiti de intestin – cum ar fi analogii peptidei-2 asemanatoare glucagonului (GLP-2) sau somatropina, o forma artificiala a hormonului de crestere uman (substanta eliberata de glanda pituitara);
• teduglutida – medicament care poate imbunatati structura si functia intestinului, pe masura ce acesta se adapteaza pentru a putea absorbi nutrientii.

Interventie chirurgicala

In unele cazuri, pentru tratarea pacientilor cu sindrom de intestin scurt, poate fi necesara o interventie chirurgicala. Chirurgul poate recurge la aceasta pentru:

• introducerea unui cateter (tub) intr-o vena, in scopul administrarii intravenoase a nutritiei parenterale si a fluidelor;
• plasarea unui tub de hranire pe care il introduce printr-o incizie in peretele abdominal, si care ajunge apoi pana in stomac sau intestinul subtire, pentru nutritia enterala;
• remedierea altor probleme intestinale;
• alungirea sau modificarea structurii intestinelor, pentru a le ajuta sa absoarba mai multi nutrienti, daca alte tratamente nu au dat rezultatele scontate;
• efectuarea unui transplant intestinal – in cazuri grave, cand intestinul nu isi reia functiile normale (insuficienta intestinala cronica), cand este necesara nutritia intravenoasa pe termen lung sau daca pacientul dezvolta complicatii grave, care ii pun viata in pericol.

Sindromul intestinului scurt – complicatii

Sindromul intestinului scurt poate cauza urmatoarele probleme grave:

Diaree

Diareea severa si persistenta poate provoca malnutritie, deshidratare extrema si chiar deces.

Esofagita

In sindromul intestinului scurt, stomacul poate produce acid gastric in exces, fenomen cunoscut sub numele de hipersecretie gastrica. Aceasta poate cauza arsuri la stomac, ulcer si, in cazuri rare, inflamatia esofagului, numita si esofagita. Inflamatia respectiva poate ingreuna deglutitia (disfagie) si hranirea, putand provoca si dureri in piept.

Steatoza hepatica

Aproximativ jumatate dintre persoanele cu sindrom de intestin scurt pot dezvolta steatoza hepatica (ficat gras). Afectiunea apare cand un exces de grasime se acumuleaza la nivelul ficatului, ceea ce afecteaza functiile hepatice. De asemenea, pacientii pot dezvolta boli hepatice asociate cu insuficienta intestinala. Persoanele care trebuie sa urmeze nutritie intravenoasa pe termen lung sunt cele mai expuse acestor riscuri.

Calculi biliari

Sindromul intestinului scurt creste riscul de formare a calculilor biliari, mai ales in cazul nutritiei intravenoase pe termen lung.

Pietre la rinichi

Deseori, calculii renali se formeaza cand organismul nu absoarbe corect grasimile, problema cu care se confrunta si pacientii cu sindrom de intestin scurt. Grasimile raman in colon, unde se combina cu sarurile biliare de calciu si creeaza un acid care ajunge apoi in rinichi, unde formeaza calculi din oxalat de calciu.

Deficiente nutritionale

Intrucat in sindromul de intestin scurt organismul nu poate absorbi corect nutrientii, deficitul anumitor vitamine si minerale poate cauza si alte probleme in organism. Mai exact, deficitul de:

• vitamina A – duce la deteriorarea vederii;
• vitamina B12 – afecteaza sistemele imunitar, circulator si nervos;
• vitamina D – la copii provoaca rahitism, iar in cazul adultilor, oasele devin subtiri si fragile (osteopenie sau osteoporoza), apar fracturi, spasme musculare si tulburari nervoase;
• vitamina E – cauzeaza retentie de lichide si umflarea picioarelor;
• zinc – duce la caderea parului, vindecarea lenta a ranilor si inflamatii cutanate similare eczemelor.

Boala metabolica osoasa

Pe lista bolilor metabolice osoase se numara osteoporoza, osteopenia si osteomalacia, afectiuni care fragilizeaza oasele. Sunt cauzate de deficientele nutritionale si reprezinta o alta complicatie cu care se confrunta mai des pacientii care necesita nutritie intravenoasa pe termen lung.

Surse:

https://www.webmd.com/ibd-crohns-disease/crohns-disease/short-bowel-syndrome

https://rarediseases.org/rare-diseases/short-bowel-syndrome/#disease-overview-main

https://www.betterhealth.vic.gov.au/health/conditionsandtreatments/short-bowel-syndrome

https://www.niddk.nih.gov/health-information/digestive-diseases/short-bowel-syndrome