Tinitus sau tiuit in urechi: cauze si remedii

Tinitusul, cunoscut in termeni populari ca tiuit in urechi, consta in perceperea unor sunete care nu provin din mediul extern, asa ca persoanele din jurul celui afectat nu le pot auzi.

In general, tinitusul este descris ca un tiuit, dar unii oameni aud si alte tipuri de sunete, cum ar fi vajait sau bazait. Tinitusul este un fenomen des intalnit, studiile estimand ca 1 din 5 adulti se confrunta cu aceasta problema medicala la un moment dat in viata. Si copiii pot avea tinitus, dar fenomenul apare mai frecvent la persoanele in varsta. La copii si adulti, tinitusul se poate ameliora sau chiar disparea treptat, dar in unele cazuri, se agraveaza. Cand tinitusul persista de cel putin 3 luni, este considerat cronic.

Cauzele aparitiei tinitusului sunt neclare, dar majoritatea persoanelor care sufera de aceasta tulburare prezinta un anumit grad de pierdere a auzului. Unele medicamente (cum ar fi antiinflamatoarele nesteroidiene administrate in doze mari) pot provoca tiuit in urechi, dar in astfel de cazuri fenomenul dispare dupa intreruperea tratamentului.

Tinitusul este rareori asociat cu o problema medicala grava si de obicei nu este atat de sever incat sa interfereze cu viata de zi cu zi. Unii pacienti constata insa ca tiuitul in urechi le afecteaza starea de spirit, adormirea sau capacitatea de a se concentra. In cazuri severe, tinitusul poate duce la anxietate sau depresie.

Uneori, cand cauza tinitusului este identificata si tratata, starea pacientilor se amelioreaza. De cele mai multe ori, insa, tinitusul nu poate fi vindecat, caz in care se apeleaza la modalitati de a reduce simptomele. In general, specialistii din domeniul medical recomanda utilizarea dispozitivelor de terapie prin sunet (inclusiv a aparatelor auditive), terapie cognitiv-comportamentala si unele medicamente.

Ramaneti alaturi de noi pentru a afla mai multe detalii despre implicatiile acestei tulburari.

Pentru a mentine confortul canalului auditiv prin diminuarea durerii si a inflamatiei de la nivel local, farmacistii Catena va recomanda sa folositi Acustivum durere spray auricular x 20 ml. Acest produs contine glicerina si pantenol, glicerina formand un strat protector impotriva iritatiilor la nivelul canalului auditiv iar pantenolul sustinand actiunea glicerinei si asigurand un plus de suport pentru canalul auditiv extern. Are efect decongestionant si antiinflamator, diminuand mancarimea si roseata.

Acustivum durere spray auricular X 20 ml

Vezi detalii

Tinitus (tiuit in urechi) – generalitati

„Tinitus” este termenul medical care defineste tiuitul in urechi. Pacientii care prezinta tinitus percep sunete pe care nimeni altcineva nu le aude, cum ar fi tiuit, clicuri, pulsatii, zumzet, fasait sau vajait. Aceste sunete pot fi atat de slabe incat sunt abia sesizabile sau, din contra, atat de puternice incat par sa acopere sunetele din mediul inconjurator. Persoanele cu tinitus sever se pot confrunta si cu tulburari de concentrare sau somn, ceea ce treptat poate duce la frustrare si depresie.

Tinitusul nu este insa o boala, ci simptomul unei varietati de afectiuni, cum ar fi leziunile survenite la nivelul urechii sau deteriorarea auzului ca urmare a inaintarii in varsta. Conform cercetarilor, aproximativ 15% din populatia lumii sufera de aceasta problema medicala. Desi oricine poate dezvolta tinitus la un moment dat in viata, fenomenul este cel mai frecvent intalnit la persoanele cu varste cuprinse intre 40 si 80 de ani.

Tipuri de tinitus – clasificare

Exista doua tipuri principale de tiuit in urechi:      

1. Tinitus obiectiv, mai putin intalnit, dar care poate fi sesizat si de medic. La acesti pacienti, cauzele pot avea legatura cu:

• spasmele muschilor mici din urechea interna;
• anumite anomalii ale vaselor de sange din ureche;
• fluxul de sange crescut la nivelul urechii ori existenta unor defecte anatomice ale vaselor de sange.

2. Tinitus subiectiv, cel mai frecvent intalnit, care este auzit doar de persoana afectata. Acest tip de tiuit in urechi poate fi asociat cu:

• afectiuni ale urechii externe, mijlocii sau interne;
• probleme ale nervului auditiv sau ale componentelor din creier, raspunzatoare de convertirea semnalelor electrice in sunete (caile auditive).

Medicii catalogheaza cazurile subiective de tiuit in urechi in functie de modul in care pacientul percepe sunetele:

• tinutus pulsatil – caracterizat prin zgomote concomitente cu pulsul pacientilor, ceea ce poate trada o problema vasculara, care poate fi tinuta sub control cu tratament;
• tinutus tonal – cand sunetele sunt percepute constant (in astfel de cazuri, desi frecventa este bine definita, volumul tiuitului in urechi poate fluctua);
• tinitus muzical – mai rar intalnit, in care persoanele afectate percep un segment dintr-o piesa muzicala familiara.

Pentru a mentine o buna igiena a urechii si pentru a scadea inflamatia la nivelul canalului auditiv, farmacistii Catena va recomanda sa folositi Oticsun x 10ml. Acest produs poate fi utilizat ca adjuvant in tratamentul otitei, precum si pentru a hidrata si calma pielea canalului auditiv. Are proprietati astringente si diminueaza eficient inflamatia locala, fiind obtinut din ingrediente de origine naturala. Acest produs are in compozitie ulei de menta, de lavanda, de rozmarin, de oregano, de lamaie, de Geranium si de arbore de ceai, precum si extract de goldenseal.

Oticsun spray auricular X 10 ml

Vezi detalii

Tinitus – cauze si factori de risc

Desi cauzele exacte ale tinitusului nu sunt pe deplin intelese, acesta a fost asociat cu urmatoarele fenomene:

• expunerea la zgomot – multe persoane se confrunta cu tinitus dupa ce au fost expuse la zgomot puternic la locul de munca, la un eveniment sportiv sau concert. Tinitusul este, de asemenea, cea mai frecventa dizabilitate profesionala in randul veteranilor de razboi, din cauza zgomotului excesiv cu care s-au confruntat in cazul expunerii la focuri de arma, utilaje grele, explozii de bombe sau alte surse de zgomot intens.
• pierderea auzului – poate fi cauzata de factori precum imbatranirea sau expunerea la zgomot puternic si este frecvent asociata cu tinitus. Totusi, unele persoane cu pierdere a auzului nu dezvolta si tiuit in urechi.
• anumite medicamente – tiuitul in urechi poate fi un efect secundar al administrarii anumitor medicamente, mai ales daca acestea sunt luate in doze mari. Medicamentele deseori asociate cu acest fenomen auditiv sunt antiinflamatoarele nesteroidiene (cum ar fi ibuprofenul, naproxenul si aspirina), unele antibiotice si diuretice, chimioterapia, antimalaricele si antidepresivele.
• depunerile excesive de cerumen sau infectiile urechii – acumularea cerumenului care poate duce la blocarea canalului auditiv sau lichidul provenit de la o infectie a urechii poate declansa tiuit in urechi;
• leziunile survenite la nivelul capului sau gatului – acestea pot deteriora structurile urechii, nervii care transporta semnalele sonore catre creier sau acele zone cerebrale care proceseaza sunetele, provocand tinitus.

Factori de risc pentru tiuit in urechi

Conform dnei dr. Cosmina Diana Dragan, medic rezident ORL si chirurgie cervico-faciala, printre tulburarile si, uneori, bolile cronice care se asociaza deseori cu tiuit in urechi, se numara:

• „afectiuni ale sistemului auditiv, cum ar fi boala Meniere (tinitus asociat cu vertij si scadere de auz), otoscleroza, otita medie sau cronica, acumularea de cerumen, pierderea de auz neurosenzoriala, inclusiv cea legata de varsta (presbiacuzie), leziunile sau tumorile retrocohleare;
• afectiuni cardiovasculare, precum hipertensiune arteriala, ateroscleroza carotidiana sau afectarea circulatiei cerebrale, malformatii arteriovenoase sau glomus jugular;
• tulburari metabolice si endocrine precum diabetul zaharat, hipotiroidismul sau alte disfunctii tiroidiene, deficiente de vitamine (vitamina D, vitamina B12);
• tulburari neurologice cum ar fi migrena sau cefaleea cronica, traumatisme cranio-cerebrale cu afectarea cohleei sau nervului auditiv;
• leziuni ale articulatiei temporo-mandibulare sau ale coloanei cervicale;
• expunerea la factori ototoxici precum anumite medicamente (aminoglicozide, antiinflamatoare nesteroidiene, chimioterapice).”

Uneori, nu se poate identifica motivul pentru care unele persoane dezvolta tiuit in urechi, in astfel de situatii fiind vorba despre tinitus idiopatic.

Tinitus – simptome

Simptomele pot varia semnificativ de la o persoana la alta. Unii pacienti percep sunete-fantoma doar la o ureche, pe cand altii observa aceasta problema la ambele urechi. Sunetul respectiv poate fi sub forma de tiuit, bazait, suierat sau fluierat, zumzete, clicuri sau fasait. Sunetul poate fi slab sesizabil sau puternic, de frecventa joasa sau inalta. Poate aparea si disparea sau, din contra, poate fi permanent. Uneori, miscarea capului, gatului sau ochilor ori atingerea anumitor parti ale corpului poate sa cauzeze tiuit in urechi sau sa modifice temporar calitatea sunetului perceput. Aceasta situatie se numeste tinitus somatosenzorial.

Majoritatea cazurilor de tinitus sunt subiective, ceea ce inseamna ca doar persoana afectata poate auzi sunetele. In cazuri rare, sunetul pulseaza in ritmul batailor inimii pacientului. In astfel de cazuri, medicul poate auzi sunetele cu stetoscopul, situatie in care discutam despre tinitus obiectiv. Vestea buna este ca deseori tinitusul obiectiv are o cauza identificabila si este tratabil.

Cum isi pot da seama parintii daca cei mici se confrunta cu tinitus?

Si la aceasta intrebare ne-a raspuns tot dna dr. Cosmina Diana Dragan, medic rezident ORL si chirurgie cervico-faciala. Aceasta ne informeaza ca desi „tinitusul la copii poate fi dificil de exprimat verbal, parintii pot observa totusi:

• plangeri ca micutul aude «tiuit» sau «bazait» in urechi;
• iritabilitate, anxietate sau tulburari de somn;
• dificultati de concentrare sau atentie scazuta;
• dorinta de evitare a locurilor zgomotoase;
• cereri frecvente de a repeta ce s-a spus sau volum crescut la televizor/dispozitive audio.”

Intrebari frecvente despre tinitus

1.    Cum apare perceptia tiuitului in urechi?

Se crede ca tinitusul poate aparea cand deteriorarea urechii interne duce la modificarea semnalelor pe care nervii le transmit catre zonele cerebrale in care se proceseaza sunetele. Desi pare ca tiuitul provine din ureche, sunetul-fantoma este de fapt generat de creier, intr-o zona numita cortexul auditiv.

Alte dovezi arata ca interactiunile anormale dintre cortexul auditiv si celelalte circuite neuronale pot juca un rol in aparitia tinitusului. Cortexul auditiv comunica cu alte sectiuni ale creierului, cum ar fi cu zonele care controleaza atentia si emotiile, studiile aratand ca unele persoane cu tiuit in urechi prezinta modificari in aceste regiuni cerebrale non-auditive.

2.    Tinutusul cauzeaza pierderea auzului?

Desi este deseori asociat cu pierderea auzului, tinitusul in sine nu cauzeaza deteriorarea simtului auditiv si, la randul ei, nici pierderea auzului nu provoaca tinitus. Cercetatorii cred insa ca afectarea auzului influenteaza modul in care creierul proceseaza sunetele. De exemplu, daca va pierdeti capacitatea de a percepe anumite frecvente sonore, creierul poate incerca sa compenseze acest deficit percepand sunete care in realitate nu exista.

3.    Cand se agraveaza tiuitul in urechi?

Zgomotele puternice sunt principala cauza a tinitusului, expunerea continua la acestea putand agrava simptomele. Protejati-va auzul purtand dopuri pentru urechi, casti antifonice sau alte echipamente similare si, evident, reducand volumul cand ascultati muzica.

La unele persoane, tiuitul in urechi se poate agrava daca acestea consuma alcool, tigari, bauturi cu cofeina sau anumite alimente. Din motive inca neclare, stresul si oboseala par, de asemenea, sa agraveze situatia.

4.    Anumite trasaturi de personalitate sau afectiuni pot face tinitusul mai greu suportabil sau il pot agrava?

„Da”, ne spune dna dr. Cosmina Diana Dragan, medic rezident ORL si chirurgie cervico-faciala. Dumneaei ne explica faptul ca „persoanele cu tendinte anxioase, hipersensibile sau perfectioniste pot resimti tinitusul mai intens, iar reactiile emotionale exagerate la stres pot amplifica perceptia zgomotului. Anxietatea si depresia pot accentua disconfortul si dificultatile de concentrare. De asemenea, nivelurile crescute de stres si oboseala prelungita pot creste sensibilitatea auditiva si intensitatea perceputa a tinitusului.” Specialistul mentioneaza ca „tinitusul poate fi agravat de expunerea regulata la zgomot intens (spre exemplu, expunerea profesionala) sau in cazul unor anumite patologii precum: tulburarile de circulatie (de exemplu hipertensiunea arteriala), tulburari metabolice (diabetul, patologii ale glandei tiroide, deficitul de vitamina B12 sau vitamina D), probleme otice cronice, administrarea unor anumite medicamente.”

5.    Cand este cazul sa merg la medic?

Depinde de fiecare pacient in parte. Unii oameni nu sunt foarte deranjati de aceasta problema medicala, dar altora le poate perturba viata de zi cu zi. Daca simptomele devin greu de tolerat, este bine sa va adresati medicului.

Faceti programare la un specialist daca dezvoltati simptome dupa o infectie a cailor respiratorii superioare, cum ar fi o raceala, si daca un tiuit in urechi nu se amelioreaza in decurs de o saptamana.

Dna dr. Cosmina Diana Dragan precizeaza faptul ca un „consult ORL este indicat si in urmatoarele situatii:

• debut brusc sau unilateral – poate indica o surditate brusc instalata;
• daca tinitusul asociaza scaderea auzului – necesita audiograma si investigatii imagistice pentru excluderea leziunilor urechii interne;
• tinitus pulsatil, sincron cu inima – poate semnala cauze vasculare;
• ameteli, vertij sau tulburari de echilibru – posibile afectari vestibulare periferice sau centrale;
• persistenta > 2-3 saptamani, fara cauza evidenta;
• simptome generale asociate (durere, secretii, febra, plenitudine auriculara) sau expunere la medicamente ototoxice;
• impact semnificativ asupra vietii – insomnie, anxietate, dificultati de concentrare.”

Daca, pe langa tinitus, va pierdeti brusc auzul, trebuie sa mergeti urgent la medic, deoarece in astfel de situatii tratamentul este mai eficient in primele trei zile de la aparitia simptomelor.

Tinitus – investigatii si diagnostic

De obicei, diagnosticul se stabileste doar pe baza simptomelor. Pentru alegerea unui tratament adecvat insa, specialistul va incerca totusi sa determine daca tinitusul este cauzat de vreo afectiune subiacenta. In acest scop, medicul se va interesa despre istoricul medical si va va examina urechile, precum si zona capului si a gatului. De asemenea, in general, specialistul va poate recomanda urmatoarele investigatii:

• teste de auz – in timpul examinarii, veti sta intr-o camera izolata fonic, purtand casti care transmit pe rand anumite sunete in fiecare ureche. Veti indica momentul in care puteti auzi sunetele, iar rezultatele obtinute vor fi comparate cu cele considerate normale pentru varsta dumneavoastra. Acest lucru poate ajuta la excluderea sau identificarea posibilelor cauze ale tinitusului.
• efectuarea anumitor miscari – medicul va poate cere sa priviti intr-o anumita directie, sa inclestati maxilarul sau sa miscati gatul, bratele si picioarele. Daca simptomele auditive se modifica sau se agraveaza, acest lucru poate ajuta specialistul sa identifice afectiunea subiacenta care trebuie tratata.
• investigatii imagistice – in functie de cauza suspectata, medicul va poate recomanda o tomografie computerizata sau un RMN;
• analize de laborator – daca specialistul banuieste ca un tiuit in urechi a aparut pe fondul unei anemii, probleme cu tiroida, boli de inima sau a unui deficit de vitamine.

Diagnostic diferential – cauzele tinitusului in functie de sunetele percepute

Incercati sa-i descrieti clar medicului ce fel de zgomote percepeti in ureche. Astfel, specialistului ii va fi mai usor sa identifice posibila cauza.

• Sunete similare unor clicuri – acestea sugereaza ca s-ar putea ca tinitusul sa fi aparut din cauza contractiilor musculare de la nivelul urechii si din jurul acesteia.
• Pulsatii sau zumzete – astfel de sunete se asociaza de obicei cu probleme vasculare, cum ar fi hipertensiunea arteriala, si le puteti observa cand faceti exercitii fizice sau va schimbati pozitia corpului, de exemplu cand va intindeti sau va ridicati in picioare.
• Tiuit jos – acest tip de sunet poate indica blocaje ale canalului auditiv, prezenta bolii Meniere sau rigidizarea oaselor urechii interne (otoscleroza).
• Tiuit ascutit – acesta este sunetul cel mai frecvent perceput de pacienti. Poate aparea dupa expunerea la zgomote puternice, dupa deteriorarea auzului sau administrarea anumitor medicamentele. Schwannomul vestibular, o tumora benigna, poate provoca tiuit persistent, ascutit, intr-una dintre urechi.

Tinitus – tratament si gestionare

Recomandarile variaza in functie de cauza tinitusului. Cand tinitusul apare pe fondul unei probleme medicale cum ar fi excesul de cerumen, hipertensiunea arteriala sau disfunctiile articulatiilor maxilare, tratarea cauzei poate ajuta la disparitia simptomelor sau macar la ameliorarea considerabila a acestora. Daca va confruntati cu tiuit in urechi dupa administrarea vreunui medicament, medicul va poate recomanda intreruperea tratamentului sau inlocuirea acestuia cu un altul.

Pentru multi pacienti insa simptomele pot persista timp de mai multe luni sau chiar ani, asa ca de cele mai multe ori optiunile de tratament vizeaza in principal reducerea perceptiei tiuitului si a disconfortului asociat acestuia. In acest scop, medicul poate recomanda:

• aparate auditive – aceste dispozitive pot fi de ajutor daca pierderea auzului si tinitusul au legatura cu inaintarea in varsta. Acestea amplifica sunetele reale, pe care chiar doriti sa le auziti, acoperind tiuitul astfel incat sa fie mai greu sesizabil.
• dispozitive care mascheaza anumite sunete – acestea se pun in ureche sau in spatele urechii, si emit un sunet (zgomot) alb constant, de nivel scazut, care acopera tiuitul. De asemenea, puteti tine un dispozitiv similar pe noptiera de langa pat, noaptea, pentru a va ajuta sa dormiti.
• tehnici de relaxare – tinitusul se poate agrava in momentele de stres. Pentru a ameliora simptomele, puteti incerca diferite modalitati de relaxare, cum ar fi exercitiile fizice, yoga, respiratia profunda sau terapia prin biofeedback.
• terapia cognitiv-comportamentala – s-a dovedit ca aceasta imbunatateste calitatea generala a vietii persoanelor care se confrunta cu tiuit in urechi. Va invata sa gestionati sentimentele de furie, frica si anxietate care pot aparea din cauza acestei tulburari.
• anumite medicamente – desi nu exista medicamente specifice pentru tratarea tinitusului si nici suplimente sau remedii eliberate fara prescriptie medicala a caror eficacitate sa fi fost confirmata stiintific, pentru unii pacienti administrarea de antidepresive sau medicamente anxiolitice face tinitusul mai usor de gestionat.
• terapia de recalificare a tinitusului – este un proces care combina consilierea spihologica cu adaptarea la sunete, pentru ca pacientul sa se obisnuiasca cu ele. Are scopul de a ajuta creierul sa nu mai acorde atentie sunetelor-fantoma percepute, astfel incat acestea sa nu mai fie deranjante. Pacientului i se explica faptul ca desi tinitusul poate fi foarte suparator sau chiar debilitant, nu este insa periculos pentru organism. Totodata, pacientul este expus constant la sunete de intensitate scazuta, purtand pe tot parcursul zilei si chiar si noaptea un dispozitiv care emite sunete albe. Acest lucru face mai dificila detectarea tinitusului de catre nervii auditivi. Terapia de recalificare pentru tinitus poate dura intre 6 si 18 luni.

Posibile complicatii ale tinitusului netratat

Daca nu este tratat, fenomenul de tiuit in urechi poate duce la:

• anxietate;
• depresie;
• iritabilitate;
• dificultati de concentrare si comunicare;
• declin cognitiv.

Tiuit in urechi – preventie

Avand in vedere ca tinitusul este simptomul unei afectiuni, nu intotdeauna poate fi prevenit, dar puteti lua unele masuri prin care sa va protejati auzul si astfel sa reduceti riscul de a va confrunta cu tiuit in urechi. Masurile de protectie auditiva pot fi necesare in urmatoarele situatii:

• cand lucrati in domeniul constructiilor sau intr-o fabrica;
• daca aveti o cariera in domeniul muzical, cinematografic etc.;
• cand mergeti la sala sa faceti exercitii fizice, deoarece in multe sali de sport se pune muzica la volum inalt pentru a stimula motivatia;
• la concerte sau cinematografe, unde nivelul zgomotului poate fi excesiv, afectand treptat auzul;
• cand tundeti gazonul, folositi unelte electrice sau alte echipamente zgomotoase;
• la utilizarea armelor de foc, cum ar fi tirul recreativ sau vanatoarea.

De asemenea, ar trebui sa fiti atenti si cand ascultati muzica in casti. Protejati-va urechile mentinand volumul scazut.

Surse:

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/tinnitus/symptoms-causes/syc-20350156

https://my.clevelandclinic.org/health/symptoms/14164-tinnitus

https://www.webmd.com/a-to-z-guides/understanding-tinnitus-basics

https://www.nidcd.nih.gov/health/tinnitus

https://www.nhs.uk/conditions/tinnitus/

https://www.healthdirect.gov.au/tinnitus