Torsiune testiculara (torsiune de testicul) – cauze si tratamente

Torsiune testiculara (torsiune de testicul) – cauze si tratamente Torsiune testiculara (torsiune de testicul) – cauze si tratamente

Ultima actualizare: 28 ianuarie 2025

torsiune-de-testicul

Prin torsiune testiculara se intelege o urgenta urologica caracterizata prin rotirea sau rasucirea cordonului spermatic, care asigura fluxul sanguin catre testicule. Acest fenomen patologic duce la obstructia fluxului sanguin catre testicul si structurile adiacente. Persoanele de sex masculin de orice varsta pot dezvolta torsiune testiculara, dar fenomenul este mai frecvent la adolescenti si tinerii adulti. Interventia rapida este absolut esentiala pentru a preveni ischemia testiculara si necroza, iar in cele din urma pierderea testiculului si infertilitatea asociata. Cordonul spermatic incepe de la nivelul abdomenului si se extinde la nivelul scrotului, in care se gasesc testiculele.


Torsiune testiculara (torsiune de testicul) – cauze si factori de risc

Fenomenul de torsiune testiculara reprezinta rezultatul unei rasuciri a cordonului spermatic (in acest context, uneori se mai foloseste si denumirea de „torsiunea cordonului spermatic”). Acest cordon contine vase de sange, nervi, canalul deferent (care transporta spermatozoizii de la nivel testicular spre uretra). Rotatia cordonului spermatic variaza de la 180° pana la 720°, in functie de gradul de torsiune testiculara. In acest context, fluxul arterial si venos este obstructionat, iar lipsa fluxului arterial duce la ischemie testiculara. In caz de torsiune testiculara, este important sa se intervina prompt, deoarece necroza testiculara poate sa apara in cateva ore de la torsiune.

In mod normal, testiculul este fixat de tunica vaginalis si cordonul spermatic, pentru a preveni intocmai rotatia excesiva a acestuia. In caz de torsiune testiculara, fixarea este compromisa, iar acest lucru permite rotatia testiculului si, concomitent, a cordonului spermatic. Cele mai multe dintre cazurile de torsiune testiculara apar la persoane cu varsta sub 25 de ani si, de obicei, din cauza unei anomalii congenitale a procesului vaginal, cum ar fi deformarea clopotului. In mod normal, testiculele se ancoreaza ferm de peretele interior al scrotului. Insa, la persoanele de sex masculin cu deformarea clopotului (clapper-ului), ancorarea este afectata si mult mai slaba.

Drept urmare, testiculele libere se pot roti cu usurinta in interiorul scrotului. In cele mai multe dintre cazurile de torsiune testiculara, cordonul spermatic se rasuceste spre partea interioara – asa-zisa „torsiune intravaginala”. Deformarea clopotului este in mod obisnuit bilaterala (2 din 5 cazuri). Nou-nascutii au tendinta de a dezvolta torsiune testiculara extravaginala. Acest lucru se intampla deoarece tunica vaginalis nu a aderat complet de gubernaculum – astfel, atat tunica, cat si cordonul spermatic, sunt predispuse la torsiune. Patologia poate aparea cu cateva luni sau chiar saptamani inainte de nastere, si necesita tratament diferit fata de torsiunea intravaginala.

Asadar, principalele cauze care pot duce la torsiune testiculara sunt urmatoarele:

  • anomalii anatomice: deformarea clopotului (bell-clapper deformity) reprezinta cauza cea mai frecventa, in care testiculul nu este ancorat normal de tunica vaginalis, permitandu-i o mobilitate excesiva in scrot;
  • traumatismele testiculare, cu lovituri directe in zona testiculara, care favorizeaza rotatia si rasucirea cordonului spermatic;
  • activitatea fizica intensa, in special alergatul, saritul corzii, ciclismul;
  • expunerea la frig poate induce contractarea musculaturii scrotale (muschiul cremaster), iar acest lucru creste riscul de torsiune testiculara (intr-un fel, se explica motivele pentru care persoanele din zonele cu climat rece se confrunta mai des cu torsiune de testicul);
  • excitatia sexuala;
  • episoadele spontane, fara un factor declansator evident.

Adolescentii cu varsta cuprinsa intre 12 si 18 ani sunt cel mai frecvent afectati. S-a mai observat ca malpozitia testiculara (testicul necoborat; criptorhidie) creste riscul de torsiune a cordonului spermatic. Obstructia initiala afecteaza drenajul venos, ducand la congestie testiculara. Insa, pe masura ce torsiunea persista, fluxul arterial este compromis, ceea ce duce la ischemie si ulterior necroza. Intervalul critic pentru salvarea testiculului afectat este de cel mult 6 ore de la aparitia simptomelor de torsiune de testicul.

Torsiune testiculara (torsiune de testicul) – simptome si manifestari

Simptomele torsiunii testiculare apar brusc, sunt severe, si deseori includ:

  • durere acuta testiculara, brusca, intensa si de obicei unilaterala. Durerea resimtita mai poate iradia spre regiunea inghinala sau abdominala, fiind uneori confundata cu durerea asociata apendicitei acute;
  • edem si inflamatie locala, scrotul devenind rosu, umflat si sensibil la palpare;
  • simptome gastrointestinale (greata, varsaturi), frecvent in randul adolescentilor;
  • pozitie testiculara anormala, de obicei testiculul afectat fiind ridicat in scrot, intr-o pozitie orizontala sau oblica;
  • absenta reflexului cremasteric (ridicarea testiculului in scrot dupa stimularea coapsei), insa pe partea testiculului afectat.

Pentru a determina prezenta torsiunii testiculare sau pentru a o exclude, se foloseste un sistem numit sistemul de scor TWIST, care include:

  • testicul dureros (2 puncte);
  • testicul umflat (2 puncte);
  • greata sau varsaturi (1 punct);
  • absenta reflexului cremasteric (1 punct);
  • pozitia testiculara anormala (testiculul afectat este ridicat in scrot; 1 punct).

Cu cat scorul TWIST este mai mare, cu atat este mai mare probabilitatea de torsiune testiculara. Dincolo de examinarea fizica, ecografia este principala modalitate de diagnostic in cazurile de torsiune testiculara. Ecografia testiculara are o sensibilitate de aproximativ 93% si specificitate de 100% in cazul unui astfel de fenomen. Insa, pentru un prognostic favorabil, este deosebit de important ca aceasta sa fie efectuata in timp util.

torsiune-testicul

Tratamente torsiune testiculara (torsiune de testicul)

Tratamentul torsiunii testiculare este necesar a fi efectuat de urgenta, deoarece exista riscul de a pierde testiculul afectat. La modul ideal, operatia de torsiune testiculara ar trebui sa aiba loc in primele 6 ore de la debutul simptomelor. Alternativele in caz de torsiune de testicul includ:

  • detorsiune manuala: utilizata in cazuri de urgenta absoluta, cand chirurgia nu este imediat disponibila. Procedura implica rotatia manuala a testiculului in directia opusa torsiunii (de obicei, in sensul acelor de ceasornic). Nu este o solutie permanenta si de obicei necesita si o interventie chirurgicala ulterioara;
  • interventia chirurgicala (orhidopexia): se efectueaza o incizie la nivelul scorotal sau la nivel inghinal pentru a accesa testiculul afectat. Cordonul spermatic este detorsionat si testiculul este fixat in tunica vaginala, pentru a preveni torsiunile recurente. In situatia in care deja s-a ajuns la necroza, se impune orhiectomia (indepartarea testiculului afectat).

In timpul interventiei chirurgicale pentru torsiune testiculara (extravaginala sau intravaginala), o practica obisnuita este si fixarea testiculului contralateral de tunica vaginala. Interventia este de dorit pentru a reduce riscul ulterior de torsiune contralaterala a cordonului spermatic. In ceea ce priveste recuperarea dupa operatia de torsiune testiculara, nu se impun masuri specifice. Este de dorit sa se limiteze contactul sexual pentru o perioada si sa se evite efortul fizic intens.

Torsiune testiculara (torsiune de testicul) – complicatii si riscuri asociate

De-a lungul anilor, s-a inregistrat o imbunatatire semnificativa a manevrelor chirurgicale pentru operatia de torsiune testiculara. Cu toate acestea, in unele cazuri (in special la persoane tinere) prognosticul asociat este unul relativ mai slab. Cele mai bune rezultate se obtin daca interventia are loc in decurs de 8 ore de la debutul simptomelor. Totusi, pot fi observate cazuri de recurenta chiar si dupa interventia de orhidopexie (cu fixarea testiculelor de tunica vaginala). Principalele complicatii care pot aparea in cazul torsiunii testiculare sunt urmatoarele:

  • pierderea testiculelor;
  • infectie secundara;
  • infertilitate (exista teorii care sustin formarea anticorpilor antispermatici, de unde si risc de infertilitate, la barbatii care au avut un episod de torsiune a cordonului spermatic);
  • deformare cosmetica;
  • recidiva;
  • durere care persista chiar si dupa tratament;
  • atrofie testiculara;
  • afectare emotionala (depresie, anxietate);
  • pierderea sau diminuarea functiei exocrine si endocrine.

Torsiunea testiculara reprezinta o urgenta medicala. Totusi, daca este diagnosticata in timp util, rata de recuperare este de 100%. Interventia chirurgicala de urgenta ramane standardul actual, iar fixarea preventiva a testiculului contralateral este esentiala pentru a reduce riscul de torsiune recurenta. Este foarte important ca, de la bun inceput, diagnosticul diferential sa includa orhita, tumora testiculara, hematom traumatic, epididimita si hidrocel.

 

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK448199/

https://radiopaedia.org/articles/testicular-torsion

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6168322/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6629539/

https://www.urologyhealth.org/urologic-conditions/testicular-torsion

https://www.msdmanuals.com/home/quick-facts-men-s-health-issues/penis-and-testicle-disorders/testicular-torsion

https://www.aafp.org/pubs/afp/issues/2013/1215/p835.html