Tratament anemie normocroma normocitara

Anemia este una dintre cele mai frecvente afectiuni hematologice, iar printre formele regasim si asa-zisa anemie normocroma normocitara. Desi trece deseori neobservata in fazele initiale, poate indica afectiuni sistemice importante sau poate fi rezultatul unor procese inflamatorii (de obicei cronice), boli renale sau hematologice. Prin urmare, necesita tratament individualizat in functie de cauza de baza. Termenii „normocrom” si „normocitar” descriu in mod fundamental caracteristicile eritrocitelor (globulelor rosii) care au o dimensiune normala (MCV normal), un continut normal de hemoglobina (MCH si MCHC in limite normale), dar au un numar redus.

In acest articol ne axam in principal pe alternativele de tratament in caz de anemie normocroma normocitara, deoarece acestea trebuie individualizate in functie de nevoile individuale pe care le are pacientul si, implicit, in functie de cauza de baza. Insa, inainte de toate, trebuie sa aflam mai multe despre boala in sine, cum apare si care sunt cauzele acesteia.

Ce este anemia normocroma normocitara?

Anemia normocroma normocitara defineste scaderea hemoglobinei si/sau hematocritului, insa in contextul unor eritrocite cu caracteristici normale. Este un tip de anemie care nu are la baza deficitul de fier, de vitamina B12 sau acid folic si, din acest motiv, necesita o abordare specifica diagnostica si terapeutica, diferita fata de alte forme bine cunoscute de anemie, cum este anemia feripriva sau cea megaloblastica.

Cele mai frecvente cauze care duc la anemie normocroma normocitara sunt bolile inflamatorii cronice (artrita reumatoida, boala Crohn, colita ulcerativa, bolile infectioase cronice), afectiuni medulare (aplazia medulara, mielodisplazia), insuficienta renala cronica, dar si hemoragiile acute sau anemiile hemolitice in formele incipiente. In ceea ce priveste alternativele specifice de tratament, este esential ca pacientul sa fie evaluat complet in vederea stabilirii diagnosticului bolii de baza. Fara astfel de investigatii, tratamentul simptomatic ar fi limitat in eficienta sau, in unele cazuri, chiar inadecvat.

Protocol de tratament pentru anemie normocroma normocitara

Alternativele de tratament pentru anemie normocroma normocitara trebuie sa fie intotdeauna individualizate etiologic, adica sa vizeze cauza care a generat scaderea hemoglobinei si nu doar sa compenseze, temporar, lipsa globulelor rosii. Prin urmare, nu avem un tratament care sa fie universal valabil, iar optiunile terapeutice se aplica in functie de mecanismul patologic implicat in anemie normocroma normocitara.

Tratamentul anemiei normocrome normocitare secundare bolilor cronice inflamatorii

Cea ma ifrecventa forma de anemie normocroma normocitara este cea secundara bolii cronice, adesea denumita si „anemia bolii cronice” sau „anemie inflamatorie”. In astfel de contexte, citokinele proinflamatorii – in special interleukina-6 –, afecteaza metabolismul fierului prin stimularea sintezei de hepcidina, hormon hepatic care blocheaza eliberarea fierului din depozite si inhiba absorbtia sa intestinala.

Rezultatul este o disponibilitate redusa a fierului pentru eritropoieza – formarea elementelor figurate ale sangelui –, in ciuda rezervelor corporale normale sau chiar crescute. Alternativele de tratament pentru acest tip de anemie normocroma normocitara vizeaza in primul rand controlul bolii inflamatorii de fond, prin terapie imunosupresoare, antiinflamatoare sau biologica, in functie de specificul patologiei.

In cazurile in care inflamatia este eficient controlata, anemia se amelioreaza adesea spontan. Suplimentarea cu fier nu este eficienta in aceasta forma de anemie normocroma normocitara, iar administrarea sa empirica poate fi chiar contraindicata. In situatiile in care nivelul hemoglobinei scade sub 10 g/dL si pacientul prezinta simptome de hipoxie tisulara, se poate lua in considerare tratament cu agenti stimulatori ai eritropoiezei (epoetina alfa sau darbepoetina), in asociere cu evaluarea atenta a statusului de fier functional si suplimentarea IV cu fier, doar daca este necesar si indicat.

Tratamentul anemiei normocrome normocitare in insuficienta renala cronica

In cadrul insuficientei renale cronice, pacientul dezvolta anemie normocroma normocitara din cauza scaderii productiei de eritropoietina de catre rinichiul afectat, ceea ce duce la o scadere a stimularii maduvei osoasa.

Alternativele de tratament constau in administrarea de eritropoietina recombinanta sau analogi ai acesteia, intr-un regim personalizat, monitorizat strict, pentru a evita cresterea a excesiva a hematocritului (care, ulterior, creste riscul trombotic). Dozajul si frecventa administrarii variaza in functie de raspunsul pacientului la tratament si nivelul hemoglobinei.

Se recomanda, de asemenea, evaluarea periodica a sideremiei, feritina si saturatia transferinei, deoarece deficitul functional de fier poate limita raspunsul la tratament al pacientului. In astfel de cazuri, suplimentarea intravenoasa cu fier este preferabila celei orale, deoarece absorbtia digestiva este adesea compromisa, iar efectul terapeutic este mai lent.

Tratamentul anemiei normocitare prin pierderi acute de sange

In cazul in care pacientul dezvolta anemie normocroma normocitara ca urmare a unei hemoragii acute sau cronice (traumatisme majore, interventii chirurgicale, hemoragii digestive), alternativele de tratament au caracter de urgenta.

Acestea includ stabilizarea hemodinamica, transfuzia de sange izogrup izo-Rh atunci cand este necesara, precum si tratarea cauzei hemoragice. Dupa stabilizarea pacientului, se evalueaza necesitatea suplimentarii cu fier pentru refacerea depozitelor, chiar daca initial hemoleucograma este normocitara, deoarece in timp se poate instala o anemie feripriva secundara.

Anemia normocroma normocitara in afectiuni medulare

Atunci cand cauza care a duc la anemia normocroma normocitara este o afectiune primara a maduvei osoase, cum ar fi mielodisplazia, aplazia medulara sau infiltratiile tumorale, optiunile terapeutice sunt stabilite de catre medicul hematolog.

Acestea implica interventii deosebit de complexe, precum chimio- si imunoterapia, tratamentele de sustinere cu factori de crestere hematopoietici sau chiar transplant medular. In aceste cazuri, anemia este un simptom al unei boli hematologice mult mai grave si nu poate fi corectata eficient decat daca, in esenta, este abordata cauza principala.

Monitorizarea terapeutica si individualizarea tratamentului

Indiferent de cauza anemiei, tratamentul trebuie monitorizat constant prin reevaluarea periodica a pacientului – hemoleucograma completa, markerii inflamatori, functia renala si statusul fierului. Este important ca medicul curant sa discute in permanenta cu pacientul despre progresul terapeutic, iar pacientul sa ii comunice acestuia orice dificultati intampina pe parcursul tratamentului. Terapia trebuie individualizata in functie de cauza de baza si, la modul ideal, contextualizata in functie de particularitatile biologice ale fiecarui pacient in parte.

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK565880/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK539871/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK499994/