Troponina este unul dintre cei mai importanti markeri utilizati in medicina moderna pentru evaluarea afectarii inimii. Analiza troponinei este folosita frecvent in camerele de garda si in cardiologie, mai ales atunci cand exista suspiciunea unui infarct miocardic.
Cresterea troponinei peste valorile normale pot indica leziuni ale muschiului cardiac, insa troponina mare nu apare exclusiv in infarct. Exista numeroase alte boli si situatii care pot determina cresterea acestui marker in sange.
Ce este troponina si unde se gaseste?
Troponina reprezinta un complex de proteine regulatorii implicate in procesul de contractie musculara. Aceasta se gaseste in principal in muschiul striat, adica in musculatura scheletica si in musculatura cardiaca. Ea nu este prezenta in musculatura neteda a organelor interne.
In interiorul celulelor musculare, troponina este localizata in doua compartimente importante. Aproximativ 90–95% din troponina este legata de filamentele contractile ale muschiului, participand direct la mecanismul de contractie si relaxare musculara. Restul de 5-10% exista liber in citoplasma celulara, formand ceea ce se numeste „rezervorul citosolic”.
Complexul troponinic este alcatuit din trei subunitati distincte:
- troponina C (TnC);
- troponina I (TnI);
- troponina T (TnT).
Troponina C se gaseste atat in musculatura scheletica, cat si in cea cardiaca. In schimb, troponina I cardiaca (cTnI) si troponina T cardiaca (cTnT) sunt aproape exclusiv specifice inimii. Tocmai aceasta specificitate face ca troponina sa fie atat de utila pentru diagnosticul afectarii miocardice.
Atunci cand celulele musculare cardiace sunt lezate, membrana lor se distruge si troponina este eliberata in sange. Cu cat afectarea este mai mare, practic cu atat concentratia troponinei creste mai mult.
Care sunt valorile normale ale troponinei?
Valorile normale ale troponinei difera in functie de laborator, metoda utilizata si tipul testului efectuat. In general, valorile indica absenta afectarii semnificative a muschiului cardiac. In testele standard, valorile considerate normale sunt:
- troponina I: 0–0,05 ng/mL;
- troponina T: 0–0,01 ng/mL.
In prezent sunt utilizate frecvent testele pentru troponina cardiaca de inalta sensibilitate (hs-cTn) care pot detecta concentratii foarte mici ale proteinei Valorile normale orientative pentru troponina de inalta sensibilitate sunt:
- femei: ≤14 ng/L pentru hs-cTnT sau ≤15 ng/L pentru hs-cTnI;
- barbati: ≤22 ng/L pentru hs-cTnT sau ≤20 ng/L pentru hs-cTnI.
Este important de retinut ca interpretarea analizelor nu se face niciodata izolat. Medicul va corela troponina mare cu simptomele pacientului, electrocardiograma si alte investigatii.
Care sunt cauzele care pot duce la troponina mare?
Cresterea troponinei peste valorile normale poate indica existenta unei leziuni la nivelul miocardului. Totusi, aceasta leziune nu inseamna automat infarct miocardic. Exista numeroase cauze cardiace si extracardiace care pot duce la troponina mare.
Infarctul miocardic acut
Cea mai cunoscuta asociata cu troponina mare peste valorile normale este infarctul miocardic. In aceasta situatie, fluxul de sange catre o portiune a inimii este blocat, iar celulele cardiace incep sa moara prin ischemie.
Troponina incepe sa creasca la aproximativ 2–4 ore dupa debutul durerii toracice, atinge un maxim intre 12 si 24 de ore si poate ramane crescuta tipic timp 7–10 zile. Valorile foarte mari, asociate cu durere toracica, transpiratii, dificultati de respiratie si modificari EKG, ridica puternic suspiciunea de infarct.
Miocardita
Miocardita reprezinta inflamatia muschiului cardiac, cel mai frecvent produsa de infectii virale. Inflamatia distruge fibrele cardiace si determina eliberarea troponinei in sange, ceea ce va duce la troponina mare. Pacientii pot prezenta dureri toracice, palpitatii, oboseala intensa sau insuficienta cardiaca.
Pericardita
Pericardita este inflamatia membranei care inveleste inima. Uneori, procesul inflamator afecteaza si miocardul, ducand la cresterea troponinei peste valorile normale. Durerea toracica apare frecvent si se accentueaza la inspiratie sau in pozitie culcata.
Embolia pulmonara
In embolia pulmonara, un cheag blocheaza arterele pulmonare si suprasolicita ventriculul drept al inimii. Aceasta suprasolicitare poate produce afectare miocardica si troponina mare. Pacientii pot prezenta dificultati de respiratie, durere toracica si tahicardie.
Insuficienta cardiaca
In insuficienta cardiaca severa, inima nu mai poate pompa eficient sangele. Suprasolicitarea si hipoxia tesutului cardiac pot produce leziuni celulare si, astfel, cresterea troponinei peste valorile normale.
Aritmiile cardiace
Tahiaritmiile severe sau bradiaritmiile importante pot reduce oxigenarea miocardului si pot duce la troponina mare.
Disectia de aorta
Aceasta afectiune grava apare atunci cand peretele aortei se rupe partial. Disectia poate compromite vascularizatia inimii si poate produce leziuni miocardice.
Sepsisul si infectiile severe
In sepsis, inflamatia sistemica afecteaza inclusiv inima. Hipotensiunea, hipoxia si inflamatia severa contribuie la cresterea troponinei.
Insuficienta renala
Pacientii cu boala renala cronica pot avea troponina mare pentru perioade lungi de timp. Acest lucru apare atat prin afectare cardiaca asociata, cat si prin eliminarea mai lenta a markerului din organism.
Cardiomiopatia Takotsubo
Numita si „sindromul inimii frante”, aceasta afectiune apare adesea dupa stres emotional intens. Produce afectare temporara a muschiului cardiac si poate mima infarctul.
Traumatismele cardiace
Loviturile puternice in torace, interventiile chirurgicale cardiace sau procedurile invazive pot produce leziuni ale inimii si, astfel, troponina mare.
Alte cauze posibile pentru troponina mare
Troponina poate creste peste valorile normale si in alte situatii, cum ar fi:
- endocardita;
- accident vascular cerebral;
- defibrilare;
- arsuri severe;
- efort fizic extrem;
- hipertensiune pulmonara;
- amiloidoza;
- cardiomiopatie hipertrofica;
- medicamente cardiotoxice precum doxorubicina sau trastuzumab;
- boli critice severe.
Rezultate fals-pozitive si afectiunile musculare!
Exista situatii in care troponina T poate aparea crescuta fara o afectare cardiaca propriu-zisa. Literatura medicala a demonstrat expresia unor izoforme de troponina T in musculatura scheletica la pacientii cu distrofii musculare, polimiozita, dermatomiozita sau insuficienta renala terminala.
Din acest motiv, testele moderne utilizeaza anticorpi atent selectionati pentru a evita detectarea proteinelor non-cardiace. Totusi, anumite boli neuromusculare pot duce la troponin mare, asadar rezultate fals-pozitive, care trebuie interpretate cu mare atentie.
Importanta dozarii troponinei in infarctul miocardic!
Troponina este considerata markerul standard pentru diagnosticul infarctului miocardic. Conform definitiei universale a infarctului, afectarea miocardica este prezenta atunci cand concentratia troponinei depaseste percentila 99 a populatiei de referinta. Nu doar valoarea absoluta conteaza, ci si dinamica acesteia. In infarctul acut apare tipic un model de crestere si ulterior de scadere a troponinei.
Acest tipar temporal este extrem de util pentru diferentierea infarctului de alte boli care produc valori crescute persistente. Analiza pentru troponina mare este efectuata de obicei in serie, la intervale de cateva ore, pentru a observa evolutia valorilor. In asociere cu electrocardiograma si simptomele pacientului, aceasta permite stabilirea rapida a diagnosticului si initierea tratamentului salvator.
Testele moderne de inalta sensibilitate permit detectarea foarte precoce a afectarii cardiace, uneori chiar inainte ca modificarile EKG sa devina evidente. Acest lucru a revolutionat diagnosticul infarctului miocardic si a redus semnificativ timpul scurs pana la initierea tratamentului. De asemenea, valorile troponinei pot avea rol prognostic. Nivelurile foarte mari se asociaza adesea cu afectare cardiaca extinsa si risc mai mare de complicatii.
Troponina I cardiaca (cTnI) versus troponina T cardiaca (cTnT)
Ambii biomarkeri sunt eliberati in sange atunci cand celulele musculare cardiace mor. Ghidurile internationale actuale recomanda atat hs-cTnI, cat si hs-cTnT (teste de inalta sensibilitate) ca instrumente principale pentru diagnosticarea infarctului miocardic. Studiile arata ca capacitatea lor de a identifica sau exclude cu precizie un atac de cord este comparabila.
Insa, trebuie mentionate si diferentele:
- specificitate tisulara: cTnI este adesea considerata ceva mai specifica pentru tesutul cardiac, iar asta inseamna ca este mai putin probabil sa prezinte rezultate fals-pozitive la pacientii cu leziuni musculare scheletice severe;
- functia renala: troponina T poate fi ceva mai relevanta pentru identificarea riscului cardiac la pacientii cu boala renala cronica sau la cei care fac hemodializa;
- riscuri pe termen lung: unele studii sugereaza ca nivelurile crescute de troponina I ar putea fi un predictor mai puternic pentru anumite boli cardiace, in timp ce troponina T este mai puternic asociata cu decese non-cardiovasculare;
- rate de eliminare: nivelurile de troponina I revin de obicei la normal in termen de 7 pana la 10 zile dupa un atac de cord, in timp ce troponina T poate ramane crescuta pana la 3 saptamani.
Bibliografie:
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/33706879/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK507805/
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9081942/
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12561706/
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC1860726/
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11507122/