Tulburarea reactiva de atasament: ce este, cum se manifesta si cum se trateaza

Fiecare persoana are propriul mod de a forma relatii cu cei din jur. Tesutul legaturilor sociale este rezultatul unui stil de atasament dezvoltat in copilarie, care va avea un impact asupra modului in care oamenii relationeaza cu ceilalti, dar si asupra relatiei lor cu ei insisi.

Atunci cand acest stil este dezvoltat in contact cu parinti care sunt protectori, iubitori si ofera ingrijirea necesara copilului, acesta din urma va avea putine probleme relationale si, in consecinta, va evita o problema de atasament. Pe de alta parte, atunci cand nu este cazul sau cand a existat o ruptura in legatura emotionala, se creeaza o tulburare de atasament: acesta este inceputul dependentei emotionale.

Ce este tulburarea reactiva de atasament?

Tulburarea de atasament este o tulburare reactiva, manifestata prin tulburari semnificative in relatiile sociale si emotionale. Se caracterizeaza prin dificultati majore in stabilirea unor legaturi emotionale stabile si sigure cu ceilalti.

Tulburarea de atasament se dezvolta in principal in timpul copilariei timpurii, atunci cand grija si atentia uneia sau a ambelor figuri parentale nu reusesc sa satisfaca nevoile emotionale ale copilului. Tulburarea reactiva de atasament poate aparea, de asemenea, pur si simplu atunci cand copilul simte ca nevoile sale emotionale sunt ignorate.

Copiii care au experimentat rupturi cu principala lor figura de atasament in copilaria timpurie sunt deosebit de expusi riscului de a dezvolta aceste tulburari, care necesita un tulburare reactiva de atasamenttament adecvat.

La varsta adulta, tulburarea reactiva de atasament este identificabila in special in contextul unei relatii romantice. Tulburare reactiva de atasamenttamentul terapeutic este esential pentru a evita dezvoltarea unor tulburari psihologice asociate, cum ar fi tulburarile anxioase (anxietate sociala, anxietate generalizata) sau tulburarile depresive.

Cauzele tulburarii reactive de atasament

Cea mai frecventa cauza a tulburarii reactive de atasament este lipsa unei relatii stabile, constante si afectuoase cu o persoana de ingrijire in primii ani de viata.

Aceste lipsuri pot aparea in diverse context:

Neglijarea emotionala – copilul nu este consolat cand plange, nu primeste atentie, nu este tinut in brate si nu i se raspunde la nevoile afective.

Abuzul fizic sau psihologic – copilul este tulburare reactiva de atasamenttat cu ostilitate, agresivitate sau frica in loc de afectiune si grija.

Schimbari frecvente de ingrijitor – copiii care trec prin mai multe plasamente, internari in orfelinate sau spitale pot dezvolta dificultati in a construi relatii stabile.

Izolarea sociala severa – copilul este crescut intr-un mediu fara stimulare emotionala sau contact social adecvat.

In toate aceste situatii, copilul invata ca lumea este un loc nesigur, ca adultii nu sunt de incredere si ca exprimarea emotiilor nu aduce alinare, ci uneori chiar pericol.

Simptome si manifestari

Simptomele pentru tulburarea reactiva de atasament sunt vizibile in comportamentele sociale si emotionale ale copilului.

Ele pot include:

Lipsa dorintei de a fi mangaiat sau consolat, chiar si atunci cand este ranit sau speriat.

Evitarea contactului vizual si a interactiunilor afective cu adultii.

Indiferenta emotionala sau apatie – copilul pare rece, retulburare reactiva de atasaments sau nepasator.

Comportamente de evitare extrema sau, dimpotriva, o apropiere excesiva si inadecvata fata de persoane straine.

Crize de furie, impulsivitate, dificultati de control al emotiilor.

Probleme de somn, anxietate, lipsa de interes fata de activitati sau jocuri.

Este important de stiut ca aceste comportamente nu sunt rezultatul vointei copilului, ci un mecanism de protectie psihologica invatat in urma experientelor timpurii negative.

Cum se pune diagnosticul de tulburare reactiva de atasament

Diagnosticul de tulburare reactiva de atasament este stabilit de obicei de catre un psiholog clinician sau psihiatru pediatric, dupa o evaluare complexa.

Aceasta presupune:

Observarea directa a comportamentelor copilului in diferite situatii sociale.

Interviuri si chestionare aplicate parintilor sau ingrijitorilor pentru a intelege istoricul de viata al copilului.

Excluderea altor tulburari, precum autismul, ADHD sau tulburarile de dezvoltare, care pot avea simptome similare.

Este important ca diagnosticul de tulburare reactiva de atasament sa fie pus cat mai devreme, pentru ca interventia terapeutica sa aiba cele mai bune sanse de reusita.

Tratamentul pentru tulburarea reactiva de atasament

Tratamentul pentru tulburarea reactiva de atasament este complex si presupune interventii adaptate fiecarui caz in parte. De obicei, implica:

Psihoterapie – individuala pentru copil, dar si pentru parinte, pentru a reconstrui legatura afectiva si increderea reciproca.

Terapia de familie – ajuta la intelegerea dinamicii familiale si la construirea unui mediu securizant pentru copil.

Terapia prin joc – o metoda foarte eficienta in cazul copiilor mici, care nu pot exprima verbal emotiile.

Educatia parentala – parintii sunt ghidati sa raspunda adecvat la nevoile emotionale ale copilului, sa fie constanti, blanzi si predictibili.

Sprijin multidisciplinar – in unele cazuri este nevoie de colaborarea dintre psihologi, psihiatri, logopezi, asistenti sociali si educatori.

Cu rabdare, sustinere si interventie profesionista, copilul poate invata sa formeze atasamente sanatoase si sa isi regaseasca echilibrul emotional.

Ce pot face parintii si ingrijitorii?

Oferiti copilului un mediu stabil si previzibil, cu rutine zilnice si reguli clare.

Fiti consecventi in raspunsurile emotionale: raspundeti cu calm si empatie, chiar si cand copilul refuza apropierea.

Nu luati personal respingerea: copilul actioneaza din frica si nesiguranta, nu din rautate.

Creati momente zilnice de conectare pozitiva – joaca, citit impreuna, mangaieri.

Cereti ajutorul unui specialist daca observati comportamente ingrijoratoare.

Tulburarea reactiva de atasament la varsta adulta

Daca nu este tulburare reactiva de atasamenttata in copilarie, tulburarea reactiva de atasament poate avea efecte negative pe termen lung. Adultul care a suferit de tulburare reactiva de atasament in copilarie poate avea:

Dificultati in formarea relatiilor de cuplu sau de prietenie.

Frica de intimitate sau, dimpotriva, dependenta emotionala excesiva.

Probleme de reglare emotionala, stima de sine scazuta.

Risc crescut de depresie, anxietate sau comportamente impulsive.

Chiar si la varsta adulta, terapia psihologica poate fi benefica, mai ales daca este orientata spre repararea atasamentului si vindecarea tulburare reactiva de atasamentumelor timpurii.

Diferenta dintre tulburarea reactiva de atasament si alte afectiuni

Tulburarea reactiva de atasament poate fi confundata usor cu alte afectiuni, de aceea evaluarea specialistului este esentiala.

Spre deosebire de autism, copilul cu tulburare reactiva de atasament poate avea abilitati sociale, dar nu le foloseste din lipsa de incredere, nu din dificultati neurodezvoltamentale.

In ADHD, comportamentele impulsive sunt generalizate, nu legate strict de relatia cu adultul.

Tulburarea de personalitate borderline apare mai tarziu si are alte mecanisme afective.

Cand sa ceri ajutor specializat

Daca observi la copilul tau dificultati in relationare, retulburare reactiva de atasamentgere emotionala sau refuzul contactului afectiv, este recomandat sa ceri parerea unui psiholog specializat in dezvoltarea copilului. Cu cat interventia este mai timpurie, cu atat sansele de recuperare sunt mai mari.

Intrebari frecvente (Q&A)

Tulburarea reactiva de atasament este acelasi lucru cu autismul?

Nu. Desi unele comportamente pot parea similare, tulburarea reactiva de atasament si autismul au cauze si mecanisme complet diferite. Tulburarea reactiva de atasament este o reactie la lipsa atasamentului emotional in copilarie, in timp ce autismul este o tulburare neurodezvoltamentala. Un copil cu tulburare reactiva de atasament poate comunica si relationa, dar alege sa nu o faca din lipsa de incredere, nu din incapacitate.

Se poate vindeca complet tulburarea reactiva de atasament?

Cu interventie timpurie, terapie adecvata si un mediu stabil, multi copii cu tulburare reactiva de atasament pot invata sa formeze atasamente sanatoase. Recuperarea este posibila, insa necesita rabdare, consecventa si sprijin profesionist.

Ce fac daca suspectez ca propriul meu copil are tulburare reactiva de atasament?

Primul pas este sa consulti un psiholog specializat in dezvoltarea copilului. Nu te invinovati – important este sa actionezi. Diagnosticul precoce si interventia timpurie pot schimba semnificativ evolutia copilului.

Este tulburarea reactiva de atasament cauzata doar de parinti?

Nu intotdeauna. Tulburarea reactiva de atasament poate aparea si in situatii in care parintii nu au avut control – de exemplu, in cazul copiilor adoptati, internati in spital pe termen lung sau aflati in sistemul de plasament. Nu este vorba despre vina, ci despre cum putem repara relatia de atasament.

Poate un adult sa aiba tulburare reactiva de atasament fara sa fi fost diagnosticat in copilarie?

Da. Multi adulti care nu au fost diagnosticati cu tulburare reactiva de atasament in copilarie recunosc ulterior semne ale tulburarii: dificultati in relatii, teama de apropiere, probleme de incredere. Terapia este eficienta si in aceste cazuri, desi procesul poate fi mai lung.

Ce rol are gradinita sau scoala in sprijinirea copilului cu tulburare reactiva de atasament?

Educatorii si profesorii pot fi factori de sprijin importanti daca ofera un mediu predictibil, cald si rabdator. Comunicarea stransa cu familia si cu specialistii este esentiala pentru a raspunde adecvat nevoilor copilului.

Este tulburarea reactiva de atasament o afectiune frecventa?

Nu este foarte frecventa, dar tulburarea reactiva de atasament este adesea subdiagnosticata. Apare in special la copiii care au trecut prin traume emotionale timpurii, abandon, abuz sau neglijenta severa.

Poate fi prevenita tulburarea reactiva de atasament?

Da, prin crearea unui mediu sigur, afectuos si stabil in primii ani de viata. Raspunsul sensibil la nevoile copilului si contactul fizic (imbratisarile, alinarea la plans) sunt esentiale in formarea unui atasament sanatos.

Concluzie

Tulburarea reactiva de atasament este o afectiune serioasa, dar tratabila. Prin sprijin emotional, terapie si o relatie autentica si stabila cu adultul, copilul poate invata din nou sa aiba incredere, sa iubeasca si sa primeasca afectiune. Identificarea timpurie si interventia corespunzatoare sunt cheia catre o dezvoltare emotionala sanatoasa.

Surse

https://www.qare.fr/sante/trouble-de-lattachement/#

https://upbility.fr/blogs/news/trouble-de-lattachement?

https://www.la-clinique-e-sante.com/blog/dependance-affective/types-attachement

https://www.psychomedia.qc.ca/enfance/qu-est-ce-que-le-trouble-reactionnel-de-l-attachement-de-l-enfance