Ureea serica este un produs rezultat din metabolizarea proteinelor si reprezinta unul dintre parametrii utilizati pentru evaluarea functiei renale si a starii metabolice. Este produsa in ficat, circula prin sange si este eliminata in principal prin rinichi.
Ureea serica mare poate aparea in bolile renale, dar si in deshidratare, hemoragii digestive, obstructii urinare sau situatii in care organismul degradeaza cantitati mari de proteine.
Ce este ureea serica si de unde provine?
Ureea este principalul produs azotat rezultat in urma metabolismului proteinelor. Procesul incepe atunci cand proteinele provenite din alimentatie sau din tesuturile organismului sunt degradate pana la aminoacizi.
In cursul metabolizarii aminoacizilor se formeaza amoniac, o substanta toxica atunci cand se acumuleaza. Ficatul il transforma prin ciclul ureei intr-un compus mult mai putin toxic: ureea.
Dupa sinteza hepatica, ureea ajunge in circulatia sanguina si este transportata catre rinichi. La nivelul glomerulilor renali este filtrata, iar o parte este ulterior reabsorbita tubular. Cea mai mare parte este eliminata prin urina.
Din acest motiv, concentratia ureei serice depinde de mai multe procese:
- cantitatea de proteine metabolizata;
- capacitatea ficatului de a sintetiza uree;
- fluxul sanguin catre rinichi;
- rata filtrarii glomerulare;
- reabsorbtia tubulara a ureei;
- starea de hidratare;
- functia tractului urinar.
Prin urmare, ureea serica mare nu indica in mod obligatoriu aceeasi problema sau acelasi tip de problema la fiecare pacient. Ureea crescuta trebuie interpretata impreuna cu creatinina, rata estimata de filtrare glomerulara – eGFR –, electrolitii, sumarul de urina si contextul clinic.
Care sunt valorile normale pentru ureea serica?
Intervalul de referinta difera intre laboratoare, in functie de metoda de analiza. Pentru ureea serica propriu-zisa, la adulti sunt intalnite frecvent valori de aproximativ 15–45 mg/dL, echivalentul a aproximativ 2,5–7,5 mmol/L. Unele laboratoare folosesc limite usor diferite.
Trebuie facuta distinctia intre uree si BUN – blood urea nitrogen – adica azotul ureic din sange. Sunt parametri inruditi, dar valorile numerice nu sunt aceleasi. BUN este frecvent raportat in intervalul aproximativ 7–20 mg/dL la adult.
Interpretarea pentru ureea serica mare trebuie facuta folosind intervalul inscris pe buletinul laboratorului. Varsta, dieta, masa musculara, hidratarea, sarcina, anumite medicamente si functia renala pot influenta rezultatul.
Care sunt cauzele care pot duce la uree serica mare?
Ureea serica mare in sange este denumita azotemie atunci cand se refera la acumularea produsilor azotati, in special uree si creatinina. In functie de mecanism, cauzele care duc la uree crescuta sunt impartite in prerenale, renale si postrenale.
Se poate ajunge la uree serica mare si prin productie excesiva, fara ca rinichiul sa fie initial afectat structural.
Cauzele prerenale pentru ureea serica mare: reducerea perfuziei rinichilor
In azotemia prerenala, rinichii pot fi structural normali, insa primesc un flux sanguin insuficient. Scaderea perfuziei renale reduce rata filtrarii glomerulare si favorizeaza reabsorbtia ureei, ceea ce duce la uree serica mare.
Deshidratarea si pierderea de volum sunt cauze frecvente pentru ureea crescuta. Pierderile importante de lichide prin varsaturi, diaree, transpiratii abundente sau utilizarea excesiva a diureticelor reduc volumul circulant eficient.
Insuficienta cardiaca congestiva poate duce la uree serica mare deoarece debitul cardiac insuficient compromite circulatia renala si activeaza mecanismele de retentie a sodiului si apei, asociate si cu o reabsorbtie crescuta a ureei.
Socul si hipotensiunea severa reprezinta situatii grave. Socul septic, cardiogen, hemoragic sau anafilactic poate reduce marcat perfuzia renala si poate determina leziune renala acuta daca circulatia nu este restabilita.
Cauzele renale pentru ureea serica mare: afectarea rinichiului
Atunci cand parenchimul renal este lezat, rinichiul isi pierde progresiv sau brusc capacitatea de a filtra produsii rezultati din metabolism.
Boala cronica de rinichi determina reducerea progresiva a numarului de nefroni functionali si a filtrarii glomerulare, cu uree serica mare. Diabetul zaharat si hipertensiunea arteriala sunt printre principalele cauze ale bolii cronice de rinichi.
In stadiile avansate si in boala renala in stadiu terminal, pacientul poate avea uree crescuta foarte mult. Leziunea renala acuta produce deteriorarea rapida a functiei renale. Necroza tubulara acuta reprezinta una dintre cauzele importante.
Si bolile glomerulare pot reduce filtrarea renala, ducand la uree crescuta, printre acestea aflandu-se:
- nefropatia cu IgA;
- glomeruloscleroza focala si segmentara;
- glomerulonefrita membranoproliferativa.
Bolile sistemice pot afecta la randul lor rinichii. Nefrita lupica, aparuta in lupusul eritematos sistemic, si amiloidoza sunt exemple relevante care se prezinta, printre altele, cu uree crescuta.
Cauzele postrenale pentru ureea serica mare: obstructia tractului urinar
Azotemia postrenala apare atunci cand urina nu mai poate fi eliminata normal din cauza unui obstacol. Presiunea din sistemul urinar creste, filtrarea renala este afectata, iar produsii azotati se acumuleaza in sange, ceea ce duce la uree serica crescuta.
Printre cauze postrenale care pot duce la uree crescuta regasim urmatoarele:
- hiperplazia benigna de prostata;
- tumorile prostatei;
- calculii renali sau ureterali care produc obstructie;
- tumorile vezicii urinare;
- formatiunile pelvine care comprima tractul urinar.
Obstructia importanta si persistenta poate afecta functia renala, motiv pentru care identificarea si indepartarea obstacolului sunt esentiale la pacientul cu uree serica crescuta din aceasta cauza.
Hemoragia gastrointestinala
Ureea crescuta se poate gasi si cazul unei hemoragii digestive superioare. Sangele ajuns in stomac si intestin este digerat, iar proteinele sale sunt descompuse si absorbite.
Aminoacizii rezultati sunt metabolizati in ficat, crescand productia de uree. Din acest motiv, cresterea disproportionata a ureei fata de creatinina poate reprezenta un indiciu pentru hemoragia digestiva superioara, interpretat impreuna cu simptomele si celelalte investigatii.
Starile hipercatabolice
Organismul produce cantitati mai mari de uree atunci cand degradarea proteinelor tisulare este accelerata. Aceasta situatie apare in:
- traumatisme majore;
- arsuri severe;
- infectii grave si sepsis;
- sindroame consumptive;
- perioade prelungite de aport caloric foarte redus;
- alte stari cu catabolism proteic intens.
Proteinele musculare sunt degradate, aminoacizii sunt metabolizati, iar ficatul transforma azotul rezultat in uree, de unde si riscul crescut de uree serica mare.
Aportul foarte mare de proteine
Alimentatia extrem de bogata in proteine poate creste productia hepatica de uree, inclusiv la o persoana cu functie renala pastrata.
Cresteri pot aparea si in cazul nutritiei enterale sau parenterale cu aport proteic ridicat. Relevanta rezultatului depinde insa de functia renala, hidratare si necesarul nutritional individual.
Unele medicamente
Glucocorticoizii administrati in doze mari favorizeaza catabolismul proteic si pot creste productia de uree, cu uree crescuta la hemoleucograma. Diureticele pot contribui indirect atunci cand determina depletie de volum si reducerea perfuziei renale. Interpretarea analizelor trebuie sa tina cont de toate medicamentele si suplimentele utilizate de catre pacientul cu uree crescuta.
Ce arata raportul dintre uree si creatinina?
Ureea nu trebuie interpretata separat de creatinina. Cele doua analize raspund diferit la anumite modificari fiziologice si patologice.
Cresterea disproportionata a ureei comparativ cu creatinina sugereaza frecvent o cauza prerenala, precum deshidratarea sau hipoperfuzia renala, si poate aparea in hemoragia digestiva superioara ori in starile cu productie crescuta de uree.
Cresterea concomitenta a ureei si creatininei, asociata cu reducerea eGFR, ridica suspiciunea unei afectari a functiei renale. Raportul reprezinta insa un instrument orientativ. Diagnosticul se stabileste pe baza tabloului clinic a pacientului cu uree crescuta si a investigatiilor complete.
Ce trebuie sa faceti in caz de uree serica mare?
Primul pas, si de altfel cel mai important, este consultul medical in cazul in care rezultatul hemoleucogramei indica uree crescuta. Valoarea ureei nu trebuie tratata ca un parametru care trebuie redus separat de boala sau dezechilibrul care a determinat cresterea.
Consult medical si tratament individualizat
Medicul poate recomanda repetarea analizelor si determinarea creatininei, eGFR, electrolitilor, hemoleucogramei, glicemiei si sumarului de urina. In anumite situatii sunt necesare ecografia renala si a tractului urinar sau alte investigatii.
Tratamentul urmareste cauza: corectarea deshidratarii, tratarea unei infectii, controlul insuficientei cardiace, rezolvarea unei obstructii urinare ori managementul bolii renale. Nu exista ceaiuri pentru uree serica crescuta si nici alimente care sa aiba acest efect.
Bineinteles, medicul poate recomanda o dieta specifica, de obicei una care sa limiteze aportul de proteine, dar fara a-l eliminat complet. Totul se individualizeaza in functie de caz, asadar, si nu ar trebui sa fie luate suplimente sau sa se urmeze anumite diete fara recomandarea medicului.
Reducerea cantitatii de urina eliminata, edemele extinse, dificultatile de respiratie, confuzia, varsaturile persistente, scaunul negru sau cu sange si starea generala sever alterata necesita evaluare medicala rapida.
Bibliografie:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK441859/
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9869852/
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5683443/
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5819855/
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11947929/
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11515407/