Uretrocelul este o dilatare sau o umflare anormala a portiunii terminale a uretrei, care poate provoca dificultati la urinare sau infectii urinare repetate.
Uretrocelul este o malformatie, o dilatatie chistica a portiunii terminale a ureterului, care tinde sa se manifeste prin protruzia acestuia in lumenul vezicii urinare. Desi patologia este destul de rara, ea reprezinta una dintre cele mai des intalnite anomalii congenitale ale tractului urinar mai ales la copii, dar poate aparea si la adulti, in special in formele dobandite.
In general, uretrocelele sunt mai des diagnosticate la sexul feminin si pot varia de la forme fara simptome, descoperite intamplator, pana la forme severe asociate cu obstructie, infectii urinare recurente si afectarea progresiva a functiei renale. De asemenea, se uretrocelul poate duce si la durere abdominala cronica, foarte greu de diferentiat si de pus pe seama acestei afectiuni.
Uretrocelul reprezinta o dilatare chistica a portiunii intravezicale distale a ureterului, de obicei localizata la nivelul submucoasei vezicii urinare. Dilatarea este acoperita de epiteliul vezica si, de asemenea, poate varia ca dimensiune, provocand sau nu obstructia fluxului urinar.
In 1927, Chwalla a postulat ca uretrocelul este cauzat de o membrana care blocheaza ureterul distal (numita membrana Chwalla), compusa din tesut sinusal urogenital si epiteliu ureteric. Cu toate acestea, originea embriologica a acestei formatiuni se considera a fi mult mai complexa.
Uretrocelul trebuie diferentiat de alte formatiuni ale tractului urinar care pot semana foarte bine cu o dilatare chistica. Spre exemplu, diverticulul vezical, o evaginare a mucoasei vezicale prin peretele muscular, se diferentiaza de uretrocel prin comunicarea extinsa cu lumenul vezicii.
Calculii vezicali pot fi confundati ecografic cu uretrocelele, insa au aspect hiperecogen, ducand la formarea umbrelor acustice. De asemenea, tumorile vezicale pot mima uretrocelel, insa tind sa aiba o structura solida si vascularizatie evidenta la ecografia Doppler. Diagnosticarea corecta este esentiala pentru stabilirea tratamentului adecvat.
Uretrocelul se dezvolta in timpul embriogenezei. In jurul celei de-a patra saptamani de sarcina, mugurele uretral se dezvolta din ductul mezonefrotic si migreaza catre blastul metanefric, astfel declansandu-se procesul de nefrogeneza (formarea rinichilor). Orice anomalii in acest proces, in special resorbtia membranei Chwalla, poate duce la obstructia orificiului uretral si la aparitia unui uretrocel. Totusi, exista si cazuri dobandite, mai ales la adulti, unde obstructia secundara, litiaza renala sau traumatismele pot contribui la aparitia acestei afectiuni.
Uretrocelul congenital este rezultatul unei anomalii de dezvoltare embrionara. Defectul descris in majoritatea studiilor este persistenta membranei Chwalla. Aceasta impiedica deschiderea in mod normal a ureterului in vezica, in portiunea distala. Se ajunge la acumularea progresiva de urina la nivelul segmentului terminal si aparitia dilatatiei chistice.
Majoritatea uretrocelelor congenitale sunt asociate cu duplicarea sistemului pielocaliceal, fiind mai frecvente la fete si localizate ectopic (uretrocel extrarenal).
Formele dobandite sunt mai rare si apar de obicei la adulti. Acestea pot aparea prin numeroase mecanisme – obstructii functionale sau mecanice la nivelul orificiului ureteral, litiaza ureterala distala sau traumatisme. In plus, infectiile urinare recurente sau procedurile endoscopice pot sa contribuie la aparitia unei dilatatii secundare.
Factorii de risc pentru uretrocel includ sexul feminin, anomaliile congenitale de tract urinar, in special duplicarea ureterului, antecedentele familiale de malformatii renale. Expunerea in utero (intrauterina) la factori nocivi care pot afecta dezvoltarea embriologica (fumat, droguri, alcool) creste riscul. La adulti, litiaza urinara si infectiile recurente sunt principalii factori favorizanti.
Manifestarile clinice ale uretrocelului variaza in functie de varsta, tipul leziunii si gradul asociat de obstructie. Unele cazuri de uretrocel raman complet asimptomatice si sunt descoperite dintr-o pura intamplare prin ecografii de rutina, iar altele se prezinta cu simptome variabile, inclusiv infectii urinare recurente, tulburari de mictiune, colici renale.
La copii, uretrocelul se manifesta frecvent prin infectii urinare recurente, febra, urosepsie, prin dureri abdominale sau tulburari de crestere. Uneori, poate fi diagnosticat prenatal prin ecografie atunci cand se observa hidronefroza sau dilatarea tractului urinar. In cazuri severe, poate aparea insuficienta renala secundara obstructiei.
La adulti, simptomele includ urolitiaza, infectii urinare frecvente, colici renale. De asemenea, uneori uretrocelul este o cauza a durerii abdominale.
Uretrocelul poate duce la diferite complicatii, in stricta dependenta de severitatea dilatarii. Cele mai comune sunt:
Refluxul vezicouretral poate aparea ca o posibila complicatie dupa incizia endoscopica si poate conduce la infectii urinare recurente, afectand dezvoltarea functiei renale.
Suspiciunea diagnosticului poate fi ridicata chiar din perioada prenatala, dar in cazuri mai rare. Diagnosticul diferential se pune pe seama investigatiilor imagistice si citoscopiei.
Medicul va investiga simptomele pacientului, istoricul de infectii urinare si posibilele tulburari de mictiune. La copii, semnele de intarziere a dezvoltarii si episoadele febrile, recurente, ridica suspiciunea de malformatii urinare.
Ecografia este metoda de prima linie, evidentiind dilatatia chistica la nivelul vezicii, iar uneori hidronefroza asociata. Urografia intravenoasa si cistografia ofera informatii suplimentare, mai ales cu privire la anatomia si functionalitatea tractului urinar. RMN-ul nu este recomandat, dar poate fi efectuat in cazuri mai complexe.
Citoscopia permite vizualizarea directa a uretrocelului si stabilirea raportului cu orificiul uretral – aspect foarte important in etapa preoperatorie. In anumite cazuri, pot fi necesare studii pentru urodinamica sau investigatii pentru evaluarea refluxului vezicouretral.
Clasificarea se face in functie de localizare, dupa cum urmeaza:
Se observa in 25% din cazuri. Se mai numeste „uretrocel ortotopic” sau „simplu”. De cele mai multe ori, se observa la adulti, prin prolapsul partii dilatate a ureterului distal in lumenul vezicii urinare. Poate fi bilateral in 30% din cazuri si produce simptome in special la copii.
Se observa in 75% din cazuri. Se mai numeste „uretrocel ectopic”. Aproape intotdeauna acesta se asociaza cu sistemul pielocaliceal duplicat. Poate determina obstructie severa prin protruzie in colul vezical sau in uretra.
Este un subtip particular de uretrocel ectopic care se extinde pana la uretra si se poate manifesta ca o masa perineala.
Tratamentul depinde de varsta pacientului, tipul de uretrocel, dimensiunea sa si de complicatiile asociate.
Terapia medicamentoasa are un rol limitat si se adreseaza mai ales complicatiilor, cum ar fi infectiile urinare. Antibioterapia poate fi utilizata profilactic la copii, insa nu rezolva cauza de baza.
Tratamentul de electie este chirurgical. Se poate realiza incizia endoscopica a uretrocelului, ce permite decompresia cavitatii si restabilirea fluxului urinar. In cazurile severe sau cu duplicare de sistem pielocaliceal, se poate recurge la ureteronefrectomie partiala sau chiar la reimplantare de ureter. Chirurgia reconstructiva urmareste conservarea functiei renale si, in egala masura, si prevenirea refluxului vezicouretral.
Dupa interventie, pacientii necesita monitorizare atenta prin ecografie si analize de urina pentru a depista precoce eventualele complicatii sau recidive. La copii, urmarirea pe termen lung este esentiala pentru evaluarea cresterii si a dezvoltarii renale.
Prognosticul depinde de momentul diagnosticului si de tipul dilatarii. Cazurile care sunt rapid diagnosticate permit interventia precoce si tind sa aiba o evolutie favorabila, conservand functia renala. Daca diagnosticul intarzie, se poate ajunge la pierderea functiei renale, iar uneori chiar la urosepsis si consecinte fatale. Lasat netratat, uretrocelul duce la obstructie progresiva, cu tot felul de complicatii, inclusiv infectii urinare recurente, hipertensiune arteriala.
Nu exista masuri clare de preventie pentru uretrocel, avandu-se in vedere natura congenitala a majoritatii cazurilor. Totusi, diagnosticul prenatal prin ecografie, monitorizarea atenta mai ales a copiilor cu infectii urinare recurente si prezentarea rapida la medic in caz de simptome urinare sunt esentiale pentru a reduce riscul de complicatii si pentru stabilirea precoce a diagnosticului diferential.
DESCOPERA PRODUSE
CONTACT
CELE MAI NOI ARTICOLE
www.catena.ro - copyright 2025,
Toate drepturile rezervate
CATENA PHARMA SRL
Nr. Registrul Comerţului: J03/2710/2023
CUI: RO 3008793
Adresă sediu social: judetul Argeş, municipiul Piteşti, strada Banat nr.2
Distribuie pe WhatsApp
Distribuie pe Facebook