Virusul Zika: cum se transmite si cum sa va protejati vara

In contextul in care schimbarile climatice globale, cresterea temperaturilor si cresterea fluxului calatoriilor internationale sporesc riscul de raspandire al infectiilor tropicale in regiuni din ce in ce mai variate ale lumii, este esential ca publicul sa fie informat corect cu privire la potentialul aparitiei bolilor cu risc epidemic. Unul dintre virusurile emergente care a captat atentia mai ales in ultimul deceniu este virusul Zika. Infectia cu virus Zika este in general autolimitata si relativ usoara, dar poate duce la complicatii neurologice si la efecte devastatoare asupra fatului atunci cand o femeie insarcinata contracteaza acest virus.

Cititi in continuare pentru a afla toate aspectele esentiale privitoare la infectia cu virusul Zika. De la mecanismele sale de transmitere si raspandire globala, continuand cu factorii de risc, dar si simptomele asociate infectiei, pana la tratamentele disponibile si masurile de preventie, vom aborda toate aceste aspecte. Intr-o lume in care contactul cu astfel de virusuri pare sa devina in esenta din ce in ce mai frecvent, educatia medicala este cel mai eficient instrument de protectie individuala, dar si comunitara!

Ce este virusul Zika si ce trebuie sa stiti despre el?

Virusul Zika este un arbovirus din familia Flaviviridae, inrudit cu virusul Denga si cel al febrei galbene, febrei Nilului de Vest si encefalitei japoneze. Prima infectia fost identificat prima data in anul 1947 in padurea Zika din Uganda, la o maimuta rhesus, iar primele cazuri de infectie la oameni au fost raportate cativa ani mai tarziu.

Desi initial a fost considerat un virus cu impact patogen redus asupra oamenilor, incepand insa cu 2007 si mai ales dupa 2015, cand epidemia de Zika a afectat America de Sud, atentia asupra acestuia a crescut din cauza asocierii infectiei cu malformatii congenitale severe sau sindroame neurologice la adulti.

Virusul Zika este un virus ARN monocatenar cu tropism particular pentru tesuturile placentare si nervoase, ceea ce explica in parte complicatiile majore inregistrate in sarcina. Se cunosc doua tipuri filogenetice principale: virusul Zika asiatic si cel african. La majoritatea oamenilor, acest virus provoaca infectii usoare si autolimitate, manifestandu-se printr-un sindrom viral specific, dar impactul asupra sistemului nervos central, mai ales la fat, poate fi devastator.

Raspandirea virusului Zika pe glob

Desi initial infectia s-a limitat la anumite regiuni din Africa si Asia de Sud-Est, infectia a ajuns la o expansiune geografica rapida in ultimele decenii. Raspandirea infectiei se datoreaza intr-o mare masura vectorilor biologici, adica tantarilor din genul Aedes, in special Aedes aegypti, dar si Aedes albopictus.

Epidemia semnificativa din 2015-2016 a afectat mai ales Brazilia si alte tari din America Latina si au fost raportate cazuri in Statele Unite, Caraibe, regiunea Pacificului. In Europa, s-au putut inregistra cazuri sporadice, in general „importate” de calatori reveniti din zonele endemice. De altfel, aceasta capacitate a virusului de a traversa continentele, pe langa faptul ca este potentata de extinderea habitatului vectorilor in conditiile incalzirii globale, este accelerata si de turismul tot mai ridicat, mai ales in sezonul cald, cand numarul vizitelor in zone tropicale este mai mare.

Astfel, in sezonul estival, riscul de infectie cu virusul Zika creste considerabil pentru persoanele care calatoresc in zone cunoscute ca fiind endemice.

Virusul Zika, modalitati de transmitere

Principalul mod de transmitere a virusului Zika este intepatura tantarului Aedes, un vector care se hraneste in special in timpul zilei, atat in zori, cat si in amurg. Transmiterea poate avea loc, pe de alta parte, si prin alte cai. Chiar daca sunt mai putin frecvente, acestea nu trebuie excluse:

• contact sexual (virusul Zika poate fi detectat in lichidul seminal chiar si dupa saptamani de la disparitia simptomelor);
• transfuzii de sange contaminate;
• transplant de organe;
• cel mai grav, prin transmitere verticala de la mama la fat in timpul sarcinii.

Transmiterea transplacentara este asociata cu un risc crescut de microcefalie si alte malformatii congenitale grave, reunite sub denumirea de „sindrom congenital Zika”. De aceea, Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) a emis recomandari specifice pentru femeile insarcinate si femeile care isi doresc sa ramana insarcinate, referitoare la evitarea calatoriilor in zonele cu risc ridicat de transmitere a infectiei cu virusul Zika.

Factori de risc pentru infectia cu virusul Zika

Riscul de a contracta virusul Zika este direct corelat cu riscul de a fi intepat de un tantar care a fost infectat – in special in regiunile tropicale sau subtropicale unde tantarii Aedes sunt prezenti in numar mare. Calatoriile in aceste zone, mai ales in perioade ploaie cand populatia de tantari este in crestere, reprezinta principalul factor de risc al infectiei cu virusul Zika.

De asemenea, lipsa masurilor de protectie individuala impotriva tantarilor si contactele sexuale cu persoane posibil infectate cresc riscul infectiei. Un alt factor important este lipsa imunizarii populatiei din anumite regiuni nou afectate, ceea ce favorizeaza aparitia focarelor epidemice in randul comunitatilor care, anterior, nu au fost expuse infectiei cu virusul Zika.

Infectia cu virusul Zika – simptome si manifestari clinice

Simptomele infectiei cu virusul Zika sunt, in general, usoare si autolimitate, putand fi puse pe seama altor boli virale. Cele mai frecvente manifestari includ febra usoara si durerile articulare (in special la nivelul mainilor si picioarele), eruptiile cutanate (exantem maculopapular), dureri de cap si o stare generala de oboseala accentuata. Conjunctivita nepurulenta poate fi intalnita. De obicei, simptomele se remit in cateva zile pana la o saptamana, iar in aproximativ 80% din cazuri infectia poate trece complet asimptomatica.

Cu toate acestea,riscurile cele mai mari apar in cazul femeilor insarcinate, deoarece infectia ar putea afecta dezvoltarea fetala, ducand la microcefalie, calcificari intracraniene extinse, retard de crestere sau alte anomalii neurologice ireversibile. De asemena, la adulti au fost descrise si cazuri de sindrom Guillain-Barré declansat de infectia cu virusul Zika. Simptomele sunt foarte asemanatoare cu cele din febra Denga sau febra chikungunya, dar conjunctivita este relativ mai probabil sa apara in contextul infectiei cu virusul Zika.

Tratamentul recomandat in infectia cu virusul Zika

In prezent, nu exista tratament antiviral specific pentru infectia cu virus Zika. Tratamentul, in cazul in care este necesar, este pur simptomatic si are drept scop ameliorarea simptomelor pana la rezolutia spontana a bolii.

Se recomanda repaus, hidratare corespunzatoare, administrarea de antipiretice (paracetamolul, in special) pentru reducerea febrei si disconfortului general. Se recomanda evitarea administrarii de antiinflamatoare nesteroidiene (ibuprofen, aspirina) pana la excluderea unei infectii (care ar putea avea loc concomitent) cu virusul Denga, intrucat ar putea duce la complicatii hemoragice, iar la adolescenti ar putea duce la sindromul Reye.

In cazul femeilor insarcinate, se recomanda monitorizarea activa, permanenta, prin ecografiile seriate si eventual evaluari neuroimagistice fetale, mai ales daca infectia fost confirmata sau se suspecteaza in primul sau al doilea trimestru de sarcina.

Cand se recomanda consultul de specialitate? Semne de alarma

Consultul de specialitate este recomandat pentru orice persoana care a calatorit recent in zonele endemice si prezinta simptome sugestive, chiar daca acestea sunt usoare. De asemenea, femeile insarcinate care revin dintr-o astfel de zona trebuie evaluate imediat, chiar in absenta unui semn sugestiv pentru infectie, pentru a exclude o posibila infectie subclinica cu potential teratogen.

Prezenta de urgenta la medic este necesara in cazul in care apar simptome neurologice, cum ar fi slabiciunea musculara brusc instalata, tulburari de echilibru sau sensibilitate, paralizie faciala sau orice alte manifestari sugestive pentru sindromul Guillain-Barré.

Complicatiile infectiei cu virusul Zika

Majoritatea infectiilor cu virusul Zika sunt usoare si autolimitate, lipsite de riscuri. Insa, exista si situatii in care virusul Zika poate duce la complicatii severe. Una dintre acestea este asa-zisul sindrom congenital Zika, care poate sa apara ca urmare a infectarii in timpul sarcinii. Sindromul poate duce la dizabilitati grave ale fatului.

Pe langa microcefalie, au fost documentate si alte anomalii precum ventriculomegalia, atrofia corticala, calcificarile subcorticale si tulburarile de vedere sau auz. La adultii infectati cu virus Zika s-a observat un risc de declansatoare a sindromului Guillain-Barré, care are un foarte mare impact asupra functiei motorii. Alte complicatii asociate infectiei cu virusu lZika pot fi mielita transversa sau meningoencefalita.

Infectia cu virusul Zika – masuri pentru preventie

Prevenirea infectiei cu virusul Zika presupune in primul rand evitarea intepaturilor de tantari, in special in zonele endemice. Acest lucru se poate face prin utilizarea repelentelor adecvate cu DETT, icaridina sau IR3535, purtand haine cu maine lungi si pantaloni lungi si prin montarea plaselor de tantari la ferestre. De asemenea, se recomanda plase de protectie pentru pat. Pentru a reduce riscul infectiei cu virusul Zika, se recomanda evitarea apelor statatoare, deoarece sunt medii propice pentru inmultirea tantarilor Aedes.

Femeile insarcinate, in special, trebuie sa adopte masuri extinse pentru a reduce riscul infectiei cu virusul Zika. Se recomanda evitarea calatoriilor in zone cu transmitere activa a acestui virus. De asemenea, se recomanda evitarea contactului sexual neprotejat cu persoane care s-au intors recent din zonele endemice cu virusul Zika pentru o perioada de cel putin 2 luni (barbati) sau 8 saptamani (femei), conform recomandarilor Organizatiei Mondiale a Sanatatii.

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK430981/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5290753/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7692141/

https://journals.asm.org/doi/10.1128/cmr.00072-15