Exista extrem de multe tipuri de anemie, dar dintre acestea, anemia hipocroma este deosebit de frecventa. Aceasta se asociaza cu carenta de fier, dar poate aparea si in contextul unor afectiuni cronice, genetice sau boli inflamatorii. Este un diagnostic destul de comun in practica medicala de zi cu zi, dar foarte multe cazuri raman nediagnoticate. De ce? Pentru ca pacientii cu anemie hipocroma au simptome insidioase, cu debut lent, vagi – oboseala persistenta, lipsa de energie, paloare, dificultati de concentrare –, care pot fi puse cu usurinta pe seama stresului cotidian sau lipsei de somn. Insa, cu timpul, mai ales in lipsa tratamentului, simptomele tind sa se agraveze.
In realitate, aceasta forma de anemie indica o tulburare in sinteza hemoglobinei, pigmentul rosu al eritrocitelor (globulele rosii) care transporta oxigenul in organism. Diagnosticarea precoce a bolii, urmata de initierea tratamentului adecvat, sunt importante pentru a preveni complicatiile. In acest articol prezentam in detaliu diagnosticul de anemie hipocroma, cu particularitatile sale hematologice si clinice, care sunt cele mai frecvente cauze care o declanseaza, cum se stabileste diagnosticul si ce optiuni de tratament exista (inclusiv pentru bolile care stau la baza acesteia). La sfarsit, abordam modificarile alimentare necesare pacientului cu anemie hipocroma.
Anemia hipocroma este un tip de anemie caracterizat prin scaderea continutului hemoglobinei (Hb) in eritrocite, ceea ce determina o culoare mai palida (hipocromie) a acestora la examenul microscopic. Hemoglobina, cum am mentionat anterior, este o proteina complexa din structura globulelor rosii, care are rolul de a lega si transporta oxigenul de la plamani catre tesuturi. Cand nivelul acestei proteine este redus, capacitatea sangelui de a oxigena adecvat organismul scade, ceea ce duce la o serie de simptome specifice.
Din punct de vedere hematologic, anemia hipocroma face parte din anemiile microcitare, adica eritrocitele au un volum mai mic decat in mod normal, si hipocroma, adica au un continut redus de hemoglobina (ceea ce le face sa nu fie „atat de rosii” pe cat ar trebui). Tipul acesta de anemie este adesea rezultatul unei carente de fier, dar poate aparea si in contextul unor boli inflamatorii cronice, a unor intoxicatii sau ca parte a unui sindrom genetic, precum talasemia.
Anemia hipocroma este definita in principal prin doi parametri observati pe hemoleucograma:
Aceste valori reflecta faptul ca eritrocitele sunt mai mici si mai putin colorate (deoarece, dupa cum s-a mentionat, hemoglobina eritrocitara medie este scazuta) decat in mod normal. In egala masura, in caz de anemie hipocroma si aspectul microscopic al frotiului de sange este sugestiv. Avem globule rosii hipocrome (cu un centru clar mai larg, adica mai palid) si microcitare (adica au un diametru mai mic decat in mod normal), iar in formele avansate de anemie hipocroma se pot observa si poikilocitoze (forme anormale de eritrocite), anizocitoze (variatii in dimensiune) si, uneori, eritrocite in forma de tinta („target cells”), mai ales in formele talasemice.
Cea mai frecventa cauza care duce la anemie hipocroma este carenta de fier. Aceasta, la randul ei, poate avea la baza alte cauze, cum ar fi:
In plus, un aport alimentar insuficient de fier sau o absorbtie defectuoasa (cum se intampla mai ales in cazul bolilor inflamatorii intestinale sau in boala celiaca), poate duce in timp la epuizarea rezervelor de fier din organism, iar apoi la instalarea carentei si progresiv la anemie hipocroma.
O alta cauza importanta este asocierea cu bolile inflamatorii sau cele cronice. In contextul lor, inflamatia constanta afecteaza metabolismul fierului, prin blocarea eliberarii sale din depozite si reducerea sintezei de eritropoietina, ceea ce conduce la anemie hipocroma moderata, dar care are tendinta de a persista.
In cazul talasemiilor, care sunt boli genetice ce afecteaza sinteza lanturilor ce intra in structura hemoglobinei, anemie hipocroma apare din cauza productiei defectuoase eritrocitelor. Desi se observa mai rar, nu trebuie excluse cauze precum intoxicatiile cu metale grele (plumb), anumite medicamente, bolile autoimune, cancerele hematologice sau deficitele enzimatice.
Pacientul cu anemie hipocroma prezinta simptome tipice anemiei, adica o reducere generala a capacitatii organismului de a sustine efortul fizic si de a furniza oxigen la nivel celular. Pacientii descriu adesea starea de oboseala persistenta, somnolenta, lipsi de energie, dificultati cand vine vorba de activitati ce necesita concentrare, ameteli.
In formele mai severe de anemie hipocroma, pot aparea simptome de tahicardie (adica cresterea ritmului cardiac), dificultati de respiratie la efort, dureri toracice, paloare accentuata a mucoasei si pielii, unghii friabile cu striuri longitudinale, caderea parului si glosita (inflamatia limbii).
Diagnosticul de anemie hipocroma se bazeaza in principal pe rezultatele hemoleucogramei, pe care se observa scaderea valorilor hemoglobinei, hematocritului, MCV si MCH. De asemenea, pe langa acestea se efectueaza teste pentru determinarea rezervelor de fier (afectate la pacientul cu anemie hipocroma):
In anemie hipocroma, forma cauzata de deficitul de fier, feritina este scazuta, sideremia este de asemenea scazuta, CTLF este crescut, iar saturatia transferinei este scazuta. Daca nu se observa carenta de fier, pot fi efectuate teste suplimentare pentru a exclude sau confirma alte cauze, iar aici vorbim despre electroforeza hemoglobinei (depistarea talasemiilor) si investigatii de natura endoscopica (daca se suspecteaza sangerari digestive), investigatii ginecologice.
Tratamentul cazurilor de anemie hipocroma vizeaza corectarea carentei de fier, acolo unde este certificata drept cauza principala. Suplimentele orale cu fier sunt, in mod obisnuit, prima linie terapeutica, fiind recomandate in doze adaptate varstei, greutatii si severitatii deficitului. Aceste suplimente se administreaza, de obicei, pe stomacul gol in asociere cu vitamina C, deoarece va potenta absorbtia fierului.
Durata tratamentului este de minimum 3 luni, uneori mai mult, pana la redobandirea completa a rezervelor de fier. In cazurile in care fierul oral nu este tolerat sau cand absorbtia este redusa (boli intestinale), se recurge la tratament intravenos cu fier. Transfuziile sangvine nu sunt, insa, comune la pacientii cu anemie hipocroma, dar sunt rezervate cazurilor cu severe, simptomatice, cu afectare hemodinamica sau cu risc vital.
Este esential ca tratamentul sa nu se limiteze doar la corectarea anemiei, ci sa vizeze si, atunci cand se certifica existenta unei boli, si cauza de fond. Daca se identifica hemoragia oculta, este necesara identificarea si tratarea sursei sangerarii. In anemia asociata bolilor cronice, controlul inflamatiei sau bolii de baza (artrita reumatoida, boala Crohn) este primordial.
In talasemii, abordarea este diferita, incluzand tratamente de sustinere, transfuzii de sange, dar si terapie chelatoare pentru excesul de fier. In cazul femeilor cu anemie hipocroma asociata cu menstruatii abundente, se pot indica tratamente hormonale sau interventii ginecologice.
In lipsa tratamentului, diagnosticul de anemie hipocroma poate evolua nefavorabil. Pacientul, din cauza scaderii oxigenarii tisulare, se confrunta cu tulburari de concentrare, randament redus si slabiciune musculara, scaderea imunitatii si cresterea riscului de infectii.
In cazuri severe de anemie hipocroma, pot sa apara tulburari cardiace (hipertrofie ventriculara stanga, insuficienta cardiaca), tulburari de ritm sau chiar AVC-uri ischemice. La copiii netratati cu anemie hipocroma exista risc de intarzieri in dezvoltarea cognitiva si fizica.
In caz de anemie hipocroma, alimentatia joaca un rol important atat in cadrul tratamentului, cat si ca strategie de preventie. Este recomandat consumul de alimente bogate in fier hemic (adica fier de origine animala), cum ar fi ficatul, carnea rosie, pestele, ouale, dar si consumul celor cu fier non-hemic (de origine vegetala) este in regula (legume verzi, linte, naut, fasole sau cereale integrale).
Pentru absorbtie optima se recomanda asocierea cu alimente bogate in vitamina C (citrice, ardei si kiwi) si evitarea asocierii cu alimente care inhiba absorbtia fierului, cum ar fi cafeaua, ceaiul sau lactatele in exces. Este recomandata o dieta cat mai bogata in proteine si vitamine care fac parte din complexul B, in special B6 si B12, care sustin atat sinteza hemoglobinei, cat si o buna functionare a eritrocitelor.
Surse:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK470252/
https://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/hypochromic-anemia
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2378373/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK448065/
DESCOPERA PRODUSE
CONTACT
CELE MAI NOI ARTICOLE
www.catena.ro - copyright 2025,
Toate drepturile rezervate
CATENA PHARMA SRL
Nr. Registrul Comerţului: J03/2710/2023
CUI: RO 3008793
Adresă sediu social: judetul Argeş, municipiul Piteşti, strada Banat nr.2
Distribuie pe WhatsApp
Distribuie pe Facebook