Anemiile pot fi clasificate, din punct de vedere clinic, in mai multe tipuri si subtipuri. In aceasta privinta, o forma frecventa o reprezinta asa-zisa anemie normocitara normocroma, care usor ar putea trece subdiagnosticata in special din cauza faptului ca parametrii eritrocitari pot parea, la o prima vedere, „normali”. Acest tip de anemie normocitara normocroma nu este, in sine, chiar o boala, ci mai degraba o manifestare hematologica comuna in contextul unor afectiuni cronice sau sistemice, chiar acute, care interfereaza cu productia, functia sau supravietuirea hematiilor.
Caracterizata prin prezenta unor hematii de dimensiuni normale (normocitare) si cu un continut adecvat de hemoglobina (normocrome), aceasta forma de anemie poate parea benigna in prima instanta, dar semnaleaza de cele mai multe ori un proces patologic asociat ce ridica necesitatea investigatiilor amanuntite si abordarii terapeutice personalizate. In acest articol va vom oferi o serie de informatii privitoare la anemia normocitara normocroma, care sunt cauzele, afectiunile cel mai frecvent asociate si factorii de risc. Mai mult, discutam si despre abordarea terapeutica.
Cazurile de anemie normocitara normocroma se definesc hematologic printr-un numar scazut de eritrocite si o valoare redusa a hemoglobinei totale, insa in contextul in care MCV (volumul eritrocitar mediu) si MCHC (concentratia medie de hemoglobina eritrocitara) se afla in limitele normale. Ce inseamna toate acestea? Ca fiecare eritrocit (celula rosie) are dimensiuni normale, este incarcata normal cu hemoglobina, dar numarul total al eritrocitelor este mai redus decat in mod normal. Asadar, oxigenarea tesuturilor este deficitara.
Acest tip de anemie normocitara normocroma apare deseori in stadiile incipiente ale mai multor afectiuni cronice, fiind considerat un important semn de alarma pentru disfunctii sistemice care afecteaza productia de eritrocite la nivelul maduvei osoase sau cresc rata de eliminare a acestora (la nivelul splinei). De asemenea, poate fi tranzitorie, in cazul unor boli acute severe, sau poate fi persistenta, atunci cand este asociata cu boli cronice inflamatorii sau degenerative.
Printre cele mai frecvente cauze care duc la anemie normocitara normocroma se numara bolile cronice inflamatorii, insuficienta renala cronica, infectiile persistente, afectiunile autoimune si hemoragiile acute recente, disfunctiile endocrine si chiar unele forme de cancer. De asemenea, acest tip de anemie poate aparea la varstnici ca parte a modificarilor degenerative (normale, de altfel) asociate inaintarii in varsta sau poate fi secundara unor tratamente medicamentoase care afecteaza hematopoieza (formarea elementelor figurate ale sangelui).
Mecanismele implicate in aparitia cazurilor de anemie normocitara normocroma sunt destul de variate. Putem mentiona scaderea productiei de eritropoietina (hormon produs la nivel renal cu rol in stimularea maduvei osoase hematogene), scurtarea duratei de viata a eritrocitelor, precum si alterarea metabolismului fierului, inhibarea directa a maduvei hematopoietice prin citokinele proinflamatorii (secretate in inflamatia cronica) sau sub actiunea toxinelor endogene.
Dupa cum deja s-a mentionat, anemia normocitara normocroma este, in mod obisnuit, un semn care reflecta o boala cronica sau acuta severa subiacenta. Identificarea corecta a cauzei de baza este esentiala pentru stabilirea unui plan terapeutic eficient.
O cauza foarte importanta care duce la anemie normocitara normocroma o reprezinta infectiile cronice. Tuberculoza, osteomielita, endocardita bacteriana subacuta, infectiile cronice cu specii precum HIV sau virusurile hepatice B si C pot duce la anemie normocitara normocroma foarte rapid, prin mecanisme inflamatorii care perturba metabolismul fierului si care, mai mult decat atat, pot inhiba functia medulara.
Poliartrita reumatoida, lupusul eritematos sistemic si spondilita anchilozanta sunt cateva dintre cele mai comune boli autoimune sistemice care pot duce la anemie normocitara normocroma. Raspunsul inflamator cronic interfereaza cu sinteza eritrocitelor si afecteaza metabolismul Fe, conducand la aparitia unei anemii moderate, dar persistente.
In contextul bolilor renale cronice, sinteza eritropoietinei este foarte redusa, ceea ce va duce la o diminuare progresiva a eritropoiezei. Anemia normocitara este un marker foarte important in insuficienta renala si poate aparea chiar inainte de instalarea simptomelor uremice.
Desi acestea tind sa se manifeste variat, cancerele solide (mamar, pulmonar, colorectal), dar in special afectiunile hematologice (leucemii, mielodisplazii sau limfoame), se pot manifesta intr-o faza initiala prin anemie normocitara normocroma. Anemia apare ca urmare fie a unui proces de infiltrare a maduvei osoase, fie prin reactii inflamatorii sistemice sau pierderi de sange (spre exemplu, in cancerul colorectal).
Anumite boli endocrine se pot asocia cu anemie normocitara normocroma, cele mai frecvente fiind hipotiroidismul, hipopituitarismul sau insuficienta suprarenaliana. In mod obisnuit, aceste afectiuni se asociaza si cu alte deficite nutritionale sau metabolice.
Principalii factori de risc pentru anemie normocitara normocroma sunt varsta inaintata, pentru ca in general se asociaza bolilor cronice. Statusul inflamator sistemic persistent este foarte des identificat la pacientul cu anemie normocitara normocroma. Infectiile netratate sau cele tratate incorect, terapia oncologica (radio- sau chimioterapie), tratamentele medicamentoase ale caror obiectiv este imunosupresoare, expunerea la toxine si alcoolismul cronic fac parte din categoria factorilor de risc pentru anemie normocitara normocroma.
Pacientul cu anemie normocitara normocroma prezinta simptome nespecifice, vagi, insidioase, in stricta dependenta de severitatea scaderii hemoglobinei, de rata cu care aceasta se instaleaza si de capacitatea de compensare a organismului. De cele mai multe ori, simptomele se atribuie bolii de baza, iar diagnosticul de anemie normocitara normocroma este stabilit secundar, printr-o serie de analize uzuale.
Este principalul simptom si apare din cauza scaderii capacitatii de transport a oxigenului catre tesuturi. Pacientul cu anemie normocitara normocroma acuza starea de apatie, senzatia de lipsa de energie, epuizare fizica chiar si dupa efort foarte redus.
Descrie intoleranta la exercitiu fizic a pacientului cu anemie normocitara normocroma, care nu este decat o consecinta directa a scaderii oxigenarii tesuturilor.
Dispneea la efort, sau dificultatea de a respira la eforturi moderate, aparte pe fondul incercarii organismului de a compensa oxigenarea deficitara prin cresterea frecventei respiratorii.
Pacientul cu anemie normocitara normocroma are dificultati in a se concentra, o stare marcanta de somnolenta pe timpul zilei, iar performantele sale intelectuale sunt reduse. Acesta descrie o asa-zisa stare de „ceata mentala”, ameteli, iar uneori se confrunta si cu dureri de cap.
Cresterea frecventei cardiace este intalnita in formele moderate-severe de anemie normocitara normocroma, ca raspuns compensator al inimii pentru a mentine un debit cardiac adecvat. Mai ales pe fondul bolii prelungite, pacientul poate dezvolta, in timp, si palpitatii.
Diagnosticul de anemie normocitara normocroma se stabileste pe baza rezultatelor obtinute in urma efectuarii hemoleucogramei complete. Pe aceasta se observa:
Frotiul de sange periferic confirma prezenta eritrocitelor normocitare si normocrome, fara insa a exista alterari morfologice majore. Investigatiile suplimentare necesare trebuie orientate mai ales in functie de suspiciunea clinica si pot include dozarea markerilor inflamatori (VSH, CRP), functia renala, statusul fierului, electroforeza hemoglobinei, investigatii imagistice. Scopul este de a identifica cauza primara, fara de care tratamentul anemiei ramane ineficient si incomplet.
Tratamentul cazurilor de anemie normocitara normocroma se bazeaza, in mod fundamental, pe abordarea bolii de fond. In insuficienta renala cronica, se vor administra agentii de stimulare a eritropoiezei, alaturi de suplimentare cu fier, unde este cazul. In bolile inflamatorii sau in bolile autoimune, se recurge la tratamente antiinflamatorii, imunosupresoare sau tratamente biologice in functie de diagnosticul specific.
In cazul infectiilor, eradicarea agentului patogen este prioritara. Transfuziile de sange nu sunt, de obicei, indicate, dar sunt rezervate cazurilor severe de anemie normocitara normocroma (nu reprezinta o solutie curativa).
Cateva intrebari frecvente sunt urmatoarele:
Nu neaparat. Desi parametrii celulelor rosii sunt normali, acest tip de anemie poate semnala o afectiune serioasa in curs si trebuie investigata cu atentie.
Nu, deoarece nu este intotdeauna legata de carenta de fier. Administrarea inutila a fierului poate fi chiar daunatoare daca, de fapt, pacientul are o inflamatie cronica sau boala autoimuna.
Cel mai adesea, da, daca boala de baza este tratata eficient. In alte situatii, insa, aceasta poate deveni o stare cronica, desi usor de gestionat, dar nu intotdeauna complet reversibila.
Diagnosticul de anemie normocitara normocroma poate fi periculos pentru sanatatea inimii, in special in formele severe sau cand coexista cu alte boli cardiovasculare. O poate suprasolicita si, astfel poate duce la complicatii, cum ar fi insuficienta cardiaca.
Surse:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK565880/
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4115203/
https://www.researchgate.net/publication/347885155_Normochromic_Normocytic_Anemia
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK499994/
https://www.tandfonline.com/doi/10.1080/00325481.1977.11712225
DESCOPERA PRODUSE
CONTACT
CELE MAI NOI ARTICOLE
www.catena.ro - copyright 2025,
Toate drepturile rezervate
CATENA PHARMA SRL
Nr. Registrul Comerţului: J03/2710/2023
CUI: RO 3008793
Adresă sediu social: judetul Argeş, municipiul Piteşti, strada Banat nr.2
Distribuie pe WhatsApp
Distribuie pe Facebook