Angiodermita, cunoscuta si sub denumirea de acroangiodermita sau pseudosarcom Kaposi, este o afectiune cutanata grava si dureroasa, care apare in contextul hipertensiunii venoase incorect gestionate, dar si in asociere cu alti factori de risc. Primul caz a fost descris prima data in 1945 de catre cardiologul spaniol Fernando Martorell, de aceea uneori afectiunea mai este denumita si ulcer Martorell. Se prezinta cu ulcere dureroase, localizate in special la nivelul membrelor inferioare si cu precadere pe fata anterolaterala a gambelor.
Desi la prima vedere pot fi usor confundate cu ulcerele venoase sau arteriale, leziunile prezinta particularitati, cum ar fi ca sunt mai mici, omogene, simetrice, unice sau multiple. Pacientul se prezinta cu durere foarte puternica, disproportionata fata de dimensiunea ulcerelor. Intr-o prima faza, ulcerele din angiodermita apar ca niste vezicule mici, dureroase. Se crede ca modificarile arteriolelor induse de hipertensiunea la nivelul dermului stau la baza aparitiei ulcerelor. Aceasta afectiune apare in special la femeile de varsta mijlocie cu hipertensiune arteriala diastolica slab controlata.
Angiodermita este o afectiune a pielii care apare ca urmare a ischemiei cutanate cronice, adica a scaderii fluxului de sange catre anumite zone ale pielii, in special la nivelul dermului. Cauza principala este hipertensiunea arteriala severa si de lunga durata, care duce la modificari tipice, structurale, la nivelul arteriolelor cutanate. Aceste vase mici de sange se ingroasa, devin rigide, isi pierd elasticitatea si, astfel, capacitatea de a asigura circulatia normala a sangelui.
Consecinta acestor modificari este alimentarea insuficienta cu oxigen si nutrienti a pielii, ceea ce favorizeaza necroza progresiva (moartea tesutului) si formarea de ulcere. Spre deosebire de alte tipuri de ulcere, cele din angiodermita sunt de obicei foarte dureroase, desi acestea tind sa aiba dimensiuni relativ mici. Ele apar brusc, in zonele unde pielea este deja fragilizata (presiune sau traumatisme minore, lovituri sau zgarieturi), cum ar fi partea anterolaterala a gambelor.
Angiodermita este o entitate clinica foarte slab reprezentata in literatura de specialitate si chiar in practica clinica. Desi hipertensiunea arteriala se considera a fi principala cauza, mecanismele de aparitie sunt complexe si implica mai multi factori.
HTA este principala cauza si cel mai frecvent factor declansator. Tensiunea arteriala crescuta si in special deficitar tinuta sub control duce la ingrosarea peretelui vaselor mici si, de asemenea, la reducerea lumenului (diametrului intern) al acestora, ceea ce limiteaza circulatia si, in timp, va favoriza si staza venoasa (insuficienta venoasa).
Unele cazuri de angiodermita au la baza si ateroscleroza, care contribuie la deteriorarea vaselor de sange si favorizeaza ischemia. Alte tulburari de microcirculatie vor face ca oxigenarea pielii sa fie, de asemenea, afectata, favorizand aparitia ulcerelor.
Chiar si o lovitura banala, o zgarietura sau presiunea sustinuta la nivelul pielii pot fi un factor declansator in angiodermita. Pielea, deja afectata de vascularizatia inadecvata, devine mult mai sensibila si, astfel, apar ulcerele tipice.
Angiodermita se observa mult mai des la pacientii cu boli precum diabetul zaharat, insuficienta renala cronica sau dislipidemia, care afecteaza functia vasculara.
Exista mai multi factori care cresc riscul de angiodermita si care, in vederea tratamentului, este necesar a fi identificati si gestionati corespunzator.
Nu este un factor de risc modificabil, din pacate, dar s-a observat ca riscul de angiodermita este direct proportional cu inaintarea in varsta – cu cat varsta este mai inaintata, cu atat si riscul este mai mare.
Statistic, aceasta afectiune apare mai frecvent la femei, mai ales dupa menopauza.
De asemenea, angiodermita se observa mai des la pacientii care:
Majoritatea cazurilor de angiodermita raportate se asociaza cu insuficienta venoasa, dar au fost raportate si putine cazuri de aparitie spontana a ulcerelor specifice.
Angiodermita are o simptomatologie caracteristica, ceea ce poate ajuta atat medicul, cat si pacientul, sa o deosebeasca in timp util de alte tipuri de ulcere.
Leziunile din angiodermita apar de obicei cu o zona mici de piele dureroasa, rosie sau violacee, localizata pe gamba, in partea anterolaterala. In scurt timp, zona devine necrotica si, progresiv, se transforma intr-un ulcer. Spre deosebire de ulcerele venoase, care sunt de obicei mai mari si superficiale, nedureroase, ulcerele Martorell sunt mici, profunde, dar foarte dureroase.
Durerea este disproportionat de intensa fata de dimensiunea leziunii. Pacientii descriu senzatia de arsura, de junghi sau de durere pulsatila, care persista inclusiv in repaus si afecteaza calitatea somnului si capacitatea de a intreprinde activitati zilnice.
Leziunile din angiodermita apar pe partea externa a gambelor, sunt bine delimitate, cu margini regulate si un centru necrotic. Pielea din jur poate fi indurata (intarita) si hiperpigmentata.
De foarte multe ori, angiodermita ramane subdiagnosticata, intrucat nu exista criterii specifice de diagnostic si protocoale standardizate.
Medicul discuta cu pacientul despre istoricul de hipertensiune, alte boli asociate si va examina cu atentie ulcerele existente. Se poate avea in vedere localizarea tipica si aspectul caracteristic, dar mai ales durerea intensa, disproportionata.
Investigatiile paraclinice pot include masurarea tensiunii arteriale si stabilirea HTA, analize de sange (profil metabolic, glicemia, functia renala), ecografia Doppler (pentru a se identifica cat de profund este ulcerul) sau, in cazuri de suspiciune, biopsia cutanata. Angiodermita se prezinta cu diferente imagistice importante fata de ulcerele venoase clasice.
Tratamentul este unul complex, deoarece nu vizeaza doar ulcerul, ci si cauza principala – HTA, diabetul sau alte afectiuni asociate. Totusi, initial se are in vedere controlul progresiei bolii, din necesitatea de a nu se ajunge la diferite complicatii si ca urmare a durerii foarte puternice.
Controlul tensiunii arteriale este foarte important. Se ajusteaza tratamentul antihipertensiv sau, dupa caz, se initiaza, intrucat unii pacienti se prezinta cu hipertensiune netratata. Diabetul, alta posibila cauza, necesita gestionare mai eficienta a hiperglicemiei cronice. Patologia vasculara, cum ar fi malformatiile arterio-venoase, trebuie tratata chirurgical (eliminarea sunturilor, dupa caz, sau embolizarea fistulelor mici).
Ulcerele din angiodermita trebuie curatate si pansate corespunzator de catre medic. Se folosesc pansamente speciale, care mentin un mediu controlat, favorizand vindecarea si cicatrizarea. De asemenea, se evita pansamentele care pot usca excesiv rana. Acestea se schimba doar conform indicatiilor medicului.
Ameliorarea durerii pacientului cu angiodermita este foarte importanta, intrucat acesta resimte o durere foarte severa. In acest caz, se recomanda analgezice. In unele situatii, oxigenoterapia hiperbara – sau alte metode de stimulare a vindecarii – pot da roade. Eritromicina orala 500 mg de 4x pe zi sau dapsona 50 mg de 2x pe zi timp de 3 luni, in combinatie cu terapia compresiva, au avut rezultate bune in unele cazuri. Terapia topica cu corticosteroizi este adesea utila.
Netratata corespunzator, angiodermita se poate complica semnificativ. Infectia secundara, spre exemplu, este o complicatie relativ frecventa care, la randul ei, poate avea repercursiuni dintre cele mai dramatice. Extinderea ulcerului, cicatrizarea dificila si, in cazuri foarte severe, se poate ajunge la amputare, toate acestea fiind complicatii ale cazurilor netratate. Bineinteles, deoarece durerea resimtita este foarte severa, impactul psihologic asupra pacientului nu trebuie subestimat sub nicio forma.
Angiodermita, pe de alta parte, poate fi prevenita si tinuta sub control.
Preventia se bazeaza, in primul rand, pe controlul factorilor de risc. Cum varsta si sexul nu sunt factori de risc modificabili, mai raman bolile subiacente, dintre care hipertensiunea arteriala se considera a fi principalul factor de risc. Controlul riguros al acesteia, prin urmare, reduce foarte mult riscul de angiodermita. Monitorizarea periodica a starii pielii, mai ales la pacientii care au factori de risc asociati pentru pseudosarcomul Kaposi, este esentiala.
Adoptarea unei diete echilibrate, cu aport redus de sare, renuntarea la fumat si mentinerea unei greutati corporale adecvate sunt esentiale. Activitatea fizica moderata ajuta circulatia si scade, de asemenea, riscul cardiovascular.
Hipertensiunea, diabetul, dislipidemia si insuficienta renala trebuie tratate si necesita, in egala masura, monitorizare atenta pentru a reduce riscul aparitiei ulcerelor.
Se recomanda colaborarea stransa cu medicul, respectarea tratamentelor prescrise si, mai mult, controlul periodic atunci cand este necesar. Ingrijirea zilnica a pielii si hidratarea ei, schimbarea pansamentelor conform indicatiilor medicului, compresia locala (la recomandarile medicului), ajuta la ameliorarea simptomelor.
Benzile de compresie, ciorapii compresivi – sunt alternative eficiente in cazul in care exista si tulburari circulatorii subiacente, cum ar fi insuficienta venoasa. Se recomanda folosirea cremei emoliente, hidratante, evitarea expunerii excesive la frig sau caldura si purtarea incaltamintei cat mai confortabile. Vizitele regulate la medic sunt importante pentru a monitoriza evolutia si, de asemenea, pentru a ajusta tratamentul in functie de raspunsul individual al pacientului.
DESCOPERA PRODUSE
CONTACT
CELE MAI NOI ARTICOLE
www.catena.ro - copyright 2025,
Toate drepturile rezervate
CATENA PHARMA SRL
Nr. Registrul Comerţului: J03/2710/2023
CUI: RO 3008793
Adresă sediu social: judetul Argeş, municipiul Piteşti, strada Banat nr.2
Distribuie pe WhatsApp
Distribuie pe Facebook