Cancer de piele – tipuri, cauze, simptome, diagnostic, optiuni terapeutice, preventie

Cancerul de piele consta in cresterea necontrolata a celulelor anormale din epiderma, stratul exterior al pielii, fenomen care survine pe fondul deteriorarii ADN-ului, care declanseaza mutatii. Aceste mutatii determina multiplicarea rapida a celulelor pielii, ducand la formarea tumorilor maligne.

Cancerul de piele reprezinta una dintre cele mai frecvent diagnosticate forme de cancer. Exista doua tipuri principale de cancer de piele, si anume melanomul malign si cancer de piele de tip non-melanom. In ultimele decenii, s-a observat o incidenta in crestere a acestui tip de cancer, ca urmare a expunerii tot mai prelungite la lumina UV sau bronzarii artificiale. De exemplu, intre anii 1973 si 2009, un studiu epidemiologic a aratat o crestere liniara constanta a incidentei in randul femeilor cu varsta sub 40 de ani, iar acest risc creste semnificativ la persoanele care se folosesc in mod constant de alternativele specifice de bronzare artificiala, prin expunere la radiatii UV.

Un cancer de piele este frecvent diagnosticat la nivelul capului, gatului sau mainilor, ca urmare a faptului ca aceste zone sunt frecvent expuse la radiatie solara. Riscul de a dezvolta cancer de piele este mai mare la persoanele cu pielea deschisa la culoare, intrucat melanina din epiderma (disponibila in concentratie mai scazuta la persoanele cu pielea de culoare deschisa) are efect fotoprotector. La persoane cu piele deschisa la culoare, 75-80% dintre formele de cancer de piele de tip non-melanom sunt reprezentate de carcinoame bazocelulare, 25% fiind reprezentate de carcinoame cu celule scuamoase. Defectele survenite in procesul de reparare a ADN-ului predispun o persoana la cancer.

Cancer de piele – generalitati

Cancerul de piele are una dintre cele mai mari incidente globale ale oricarei forme de cancer. Pentru ca procesul carcinogenetic sa se initieze, este necesar ca celulele, prin expunere la factori tanatogeni, sa sufere mutatii. In urma mutatiilor, acestea se vor diviza necontrolat, vor prolifera si, in cele din urma, vor duce la aparitia procesului malign.

Cancerele de piele de tip non-melanom implica mutatii la nivelul keratinocitelor, motiv pentru care se mai numesc si „carcinoame keratinocitare”. Melanomul, in schimb, se dezvolta la nivel de melanocite, celulele care produc melanina. Din cauza inmultirii necontrolate, proliferarii excesive si a dereglarilor aparute in dinamica ciclului celular, melanomul reprezinta unul dintre cele mai agresive si grave forme de cancer de piele. Carcinoamele cutanate pot fi clasificate dupa cum urmeaza, cu mentiunea ca pot exista si alte tipuri de cancer de piele, insa mult mai rare:

• carcinomul bazocelular: cea mai des intalnita forma de cancer de piele, cu trei subtipuri ce pot fi diagnosticate clinic, si anume carcinom bazocelular nodular si carcinom bazocelular superficial, respectiv carcinom bazocelular morfeiform (sclerozant);
• carcinomul cu celule scuamoase: boala Bowen (forma precoce neinvaziva) sau eritroplazia Queyrat (varianta peniana sau vulvara a bolii Bowen);
• carcinomul cu celule Merkel: celula de origine se considera a fi celula stem epidermica sau dermica, mai degraba decat celula Merkel diferentiata;
• melanomul: melanom superficial (cel mai des intalnit tip de melanom) si melanom nodular, melanom lentiginos malign, melanom lentiginos acral, melanom ocular.

Formele acestea de cancer de piele au un potential deosebit de agresiv. De exemplu, daca melanomul se diagnosticheaza in stadiu incipient, supravietuirea pana la 5 ani dupa diagnostic este observata in mai bine de 95% din cazuri, motiv pentru care depistarea si tratamentul precoce sunt esentiale, dictand prognosticul afectiunii maligne. In schimb, melanomul este predispus la metastaze, fiind astfel responsabil de pana la 90% din decesele cauzate de mult temutul cancer de piele.

Cancer de piele – cauze si factori de risc

Expunerea la lumina solara, fara protectie adecvata, reprezinta cel mai important factor de risc asociat cu dezvoltarea unui anumit tip de cancer de piele. Radiatia UV poate fi impartita in mai multe tipuri: UV-A, UV-B si UV-C. In proportie de 90%, lumina solara este compusa din UV-A, care au lungime de unda mare si patrund in derma, unde determina formarea radicalilor liberi. UV-B are o lungime de unda mai mica si patrunde in stratul bazal al epidermei, provocand asa-numitii dimeri de timina, care modifica ADN-ul. Atat UV-A, cat si UV-B, contribuie la procesul de carcinogeneza la nivelul pielii, desi se crede ca UV-A joaca un rol mai important in acest proces.

Expunerea la UV cauzeaza leziuni celulare, apoptoza celulara si afecteaza mecanismele necesare repararii ADN-ului. Astfel, se ajunge la mutatii, care ulterior se manifesta prin dereglarea ciclului celular, inmultirea exagerata a celulelor si proliferarea anormala a acestora. Dupa deteriorarea ADN-ului de catre radiatia solara, dezvoltarea malignitatii cutanate este multifactoriala, pentru ca include factori genetici, tipul specific de piele (fenotip Fitzpatrick) si starea imunodepresiva. 90% dintre tipurile de cancer de piele cu celule scuamoase includ mutatii ale genei p53, numita si „gardianul genomului uman”, care conduc la proliferarea anormala a keratinocitelor.

Mutatii ale ADN-ului care conduc la cancer de piele de tip bazocelular includ anomalii la nivelul kinazei dependente de ciclina 2A (CDKN2A), receptorului de melanocortina 1 (MCR1), B-Raf si enzimelor de reparare a ADN-ului (endonucleaza UV-specifica, cum este cazul in xeroderma pigmentosum). Principalul factor de risc pentru cancer de piele este expunerea la soare, atat pe perioade scurte, cat si lungi (80% dintre cazurile de melanom sunt atribuite expunerii la radiatii UV). Pentru carcinomul cu celule scuamoase, expunerea cumulativa la UV in timp pare a fi de fapt riscul, iar pentru carcinomul bazocelular, problema este expunerea intermitenta. Alti factori de risc includ:

• pielea palida, deschisa la culoare;
• numarul crescut de alunite;
• istoricul familial pozitiv de cancer de piele;
• sexul masculin (pentru carcinom keratinocitar, pe cand in cazul melanomului incidenta este in schimb similara la femei si barbati);
• incidenta mai mare in randul persoanelor cu par roscat sau blond si ochi verzi sau albastri;
• fumatul;
• sistemul imunitar slabit;
• infectia cu HPV (papilomavirus uman);
• utilizarea constanta a alternativelor de bronz artificial;
• expunerea anterioara la radioterapie;
• unele sindroame mostenite: sindromul Werner, Li-Fraumeni, xeroderma pigmentara, alaturi de o patologie numita retinoblastom, albinismul, sindromul Gorlin;
• expunerea la arsenic, psoraleni;
• varsta (incidenta crescuta la persoanele cu varsta cuprinsa intre 50 si 75 de ani);
• administrarea unor medicamente care cresc riscul de fotosensibilitate, steroizi;
• ulceratiile cronice, arsurile solare.

Cu toate acestea, principalul factor de risc pentru cancer de piele, desi preventibil, il reprezinta expunerea directa la radiatiile ultraviolete. Din acest motiv, se recomanda protectia adecvata si aplicarea unei creme cu factor de protectie solara.

Cancer de piele – manifestari clinice

Un cancer de piele se poate prezenta prin mai multe forme, care uzual sunt insa vizibile la nivel cutanat. Asadar, orice manifestare la nivelul pielii, care poate lua forma unei pete persistente sau rani, unei excrescente sau unui nodul, ar trebui investigata de catre un specialist. Alunitele, de asemenea, trebuie monitorizate regulat, mai ales daca exista deja un risc de cancer de piele. Exista 5 semne notate de la A la E care pot descrie procesul malign al melanomului, tradus prin situatia in care o alunita, candva obisnuita, ajunge sa prezinte urmatoarele:

• A(simetrica);
• B(ordura);
• C(uloare neomogena);
• D(iametru de peste 6 milimetri);
• E(volutie si schimbare morfologica vizibila intre doua examinari consecutive).

Acestea sunt principalele simptome asociate cu un cancer de piele, insa trebuie mentionat faptul ca, in esenta, orice schimbare si manifestare cutanata necesita consult de specialitate.

In cele ce urmeaza, vom descrie pe scurt semnele si simptomele clinice ale diferitelor tipuri de cancer de piele.

1. Carcinomul bazocelular

Acesta este cel mai frecvent tip de cancer de piele.

Carcinomul bazocelular apare frecvent la persoanele cu pielea deschisa la culoare, dar poate afecta si persoanele cu pielea de culoare mai inchisa.

Aceasta forma de cancer de piele arata adesea ca o excrescenta rotunda de culoarea pielii, o umflatura cu aspect perlat sau o pata rozalie pe piele.

Carcinomul bazocelular se dezvolta de obicei dupa ani de expunere frecventa la soare, fara protectie adecvata, sau bronzare artificiala la salon. Apare frecvent pe cap, gat si brate, dar se pot forma oriunde pe corp, inclusiv pe piept, abdomen si picioare.

Diagnosticul si tratamentul precoce sunt esentiale pentru cei care dezvolta acest tip de cancer de piele, deoarece carcinomul bazocelular poate creste in profunzime, iar in lipsa tratamentului poate ajunge la nervi si oase, provocand leziuni si desfigurare.

2. Cancerul de piele cu celule scuamoase

Carcinomul cu celule scuamoase se dezvolta, in general, mai rapid decat cancerele bazocelulare. Aproximativ 23 din 100 de cancere de piele (aproximativ 23%) sunt carcinoame cu celule scuamoase.

Acestea se declanseaza in celule numite keratinocite, care se gasesc in epiderma. Majoritatea carcinoamelor cu celule scuamoase se formeaza pe zonele de piele expuse la soare, cum ar fi capul, gatul si dosul mainilor si antebratelor. De asemenea, se pot dezvolta pe cicatrici, zone de piele care au fost arse in trecut sau care au prezentat mult timp ulceratii.

Carcinomul cu celule scuamoase se raspandeste rareori, iar cand se intampla acest lucru, cel mai frecvent afecteaza straturile mai profunde ale pielii. In cazuri neobisnuite, se poate raspandi la ganglionii limfatici invecinati si in alte parti ale corpului.

3. Tipuri mai rare de cancer de piele de tip non-melanom

Dupa cum am mentionat in prealabil, exista si alte tipuri mai putin frecvente de cancer de piele, si aici ne referim la:

• carcinomul cu celule Merkel;
• sarcomul Kaposi;
• limfomul cu celule T al pielii;
• cancerul glandelor sebacee.

Toate acestea sunt tratate diferit fata de cancerele de piele bazocelulare sau cu celule scuamoase. Iata cateva detalii despre fiecare in parte:

• Carcinomul cu celule Merkel

Carcinomul cu celule Merkel este foarte rar. Se declanseaza in celulele Merkel, care se afla de obicei in stratul superior al pielii (epiderma). Celulele Merkel se gasesc in apropierea terminatiilor nervoase care ne confera simtul tactil. Intrucat celulele Merkel sunt un tip de celula neuroendocrina, acest tip de cancer de piele se mai numeste si carcinom neuroendocrin al pielii. Uneori se raspandeste la ganglionii limfatici din apropiere sau in alte parti ale corpului.

Acest tip de carcinom apare de obicei sub forma unei umflaturi pe piele. Nodulul are adesea culoarea albastruie-violet sau rosie. Pielea de deasupra nodulului este de obicei ferma si nu prezinta durere.

Carcinomul cu celule Merkel se formeaza deseori in zonele de pe corp care sunt expuse direct la soare, cum ar fi capul, gatul, bratele si picioarele.

Din pacate, spre deosebire de cele mai frecvent intalnite tipuri de cancer de piele, carcinomul cu celule Merkel se dezvolta rapid, in decurs de cateva saptamani sau luni. Se poate raspandi in alte parti ale corpului, cum ar fi ganglionii limfatici, plamanii, ficatul sau oasele.

Tratamentul consta in interventie chirurgicala sau radioterapie, sau o combinatie a acestor optiuni terapeutice. De obicei, prognosticul este favorabil, dar uneori cancerul poate recidiva in acelasi loc.

• Cancerul glandelor sebacee

Cancerul glandelor sebacee este un alt tip rar de cancer de piele, acesta afectand glandele care produc sebumul de la nivelul pielii. Glandele sebacee se gasesc peste tot in corp, deci acest tip de cancer se poate declansa in orice zona a corpului, dar de cele mai multe ori apare pe pleoapa superioara (75% dintre aceste tipuri de cancer sunt diagnosticate in zona ochilor). De asemenea, carcinomul glandelor sebacee se poate dezvolta si in alte parti ale corpului, cum ar fi la nivelul capului sau gatului, pe trunchi sau in zona genitala.

Afectiunea apare de obicei sub forma unei umflaturi ferme, nedureroase si poate avea o culoare galbuie. Din pacate, se poate raspandi in alte parti ale corpului, cum ar fi ganglionii limfatici, plamanii, ficatul sau oasele.

Pentru acest tip de cancer, se recomanda de obicei interventia chirurgicala.

• Sarcomul Kaposi

Sarcomul Kaposi este o afectiune rara, adesea asociata cu HIV, dar care apare si la persoanele care nu au HIV. Sarcomul Kaposi se dezvolta in celulele endoteliale, care captusesc vasele de sange si mucoasa ganglionilor limfatici. In majoritatea cazurilor, apare pe piele, dar poate afecta si interiorul corpului, cum ar fi ganglionii limfatici, plamanii, intestinul, ficatul sau splina.

Acest sarcom creeaza leziuni sau tumori si se dezvolta intr-un mod diferit fata de alte tipuri de cancer. Majoritatea cazurilor de sarcom Kapois apar intr-un singur loc de pe corp si apoi pot sa metastazeze, dar la unii pacienti acest tip de cancer de piele se poate declansa simultan in mai multe zone ale corpului.

Semnele si simptomele variaza, depinzand de tipul sarcomului: extern, cutanat sau intern. Leziunile cutanate sunt mai frecvente decat leziunile interne.

Tratamentul recomandat este interventia chirurgicala sau radioterapia, si uneori chimioterapia.

• Limfomul pielii cu celule T

Limfomul pielii cu celule T se mai numeste si limfom cutanat primar. Este un tip rar de limfom non-Hodgkin, adica un tip de cancer al sangelui, care afecteaza limfocitele. Prin urmare, este un cancer al sistemului limfatic.

Multe tipuri de limfom al pielii cu celule T apar sub forma unor pete rosii plate pe piele, care uneori pot provoca mancarimi. In cazul pielii mai inchise la culoare, petele pot parea mai deschise sau mai inchise la culoare decat pielea din jur.

In stadiile incipiente, petele respective pot fi confundate cu alte afectiuni comune, cum ar fi eczema sau psoriazisul.

• Boala Bowen

Boala Bowen este o forma foarte timpurie de cancer de piele non-melanomic, cu dezvoltare lenta. Se intalneste cel mai frecvent pe pielea expusa la soare, cum ar fi zona capului si a gatului. Pe partile inferioare ale piciorului, tinde sa apara mai frecvent la femei decat la barbati. Se poate dezvolta si pe membranele mucoase, cum ar fi cavitatea bucala si zona genitala.

Daca nu este tratata, boala Bowen se poate transforma in cancer de piele cu celule scuamoase.

Ca si cancerul cu celule scuamoase, boala Bowen se poate declansa oriunde pe corp, dar este cel mai frecventa la nivelul capului si gatului, trunchiului, bratelor si picioarelor.

De obicei, boala Bowen apare sub forma de pete rosii solzoase care pot provoca mancarime. Uneori, acestea sunt iesite in relief sau arata ca niste negi. Adesea, pielea afectata este rosie si dureroasa.

Papuloza bowenoida, o alta forma de boala Bowen, apare de obicei in zona pubiana sau genitala la barbati si femei. Aceasta se manifesta sub forma de pete maronii sau maro inchis. Cand boala Bowen se declanseaza in zona vulvei sau in cavitatea bucala, se pot observa pete albe pe piele numite leucoplazie. In unele cazuri, pielea afectata poate deveni dureroasa si poate sangera.

4. Melanom

Melanomul este adesea numit „cel mai grav cancer de piele” deoarece are tendinta de a se raspandi in corp. Melanomul se poate dezvolta in interiorul unei alunite pe care o aveti deja pe piele sau poate aparea brusc ca o pata intunecata care arata diferit fata de restul pielii.

Diagnosticul si tratamentul precoce sunt cruciale pentru aceasta forma agresiva de cancer de piele.

Diagnosticul de cancer de piele

Orice modificare persistenta a pielii trebuie adusa in atentia unui medic. Examenul fizic dermatologic este deosebit de important, iar anamneza pacientului poate scoate in evidenta istoricul personal de arsuri sau cancer de piele in familie. Examinarea leziunii cutanate se face cu dermatoscopul, permitand analiza in detaliu a acesteia. Ulterior, se preleveaza o parte din leziune, prin biopsie, care este trimisa la anatomopatolog in vederea certificarii posibilului proces malign existent.

Exista mai multe tipuri de biopsii prin care se poate diagnostica un cancer de piele. Medicii recomanda o anumita procedura in functie de dimensiunea, forma si locul aparitiei leziunilor maligne. Pacientilor li se administreaza de obicei un anestezic local inainte de procedura, dupa incheierea acesteia putand fi nevoie de copci pentru a inchide rana.

Tipuri de biopsii pentru cancerul de piele

1. Excizie locala/biopsie excizionala – se indeparteaza integral sau doar o parte din zona suspecta. Daca formatiunea maligna este suficient de mica pentru a fi indepartata integral in cadrul biopsiei, excizia locala poate avea atat rolul de procedura de diagnostic, cat si de tratament.
2. Biopsie prin perforare – medicul foloseste un instrument special pentru a perfora zona suspecta si a indeparta un fragment circular de tesut. Daca este necesar, se pot folosi copci pentru a inchide leziunea.
3. Biopsie prin radere – in acest caz, medicul rade o parte din excrescenta suspecta. Procedura se poate efectua cu un bisturiu, foarfece chirurgicale sau alte instrumente speciale. De obicei, dupa procedura nu sunt necesare copcile.

Determinarea metastazelor

De obicei, cancerul bazocelular nu se raspandeste din locul in care apare. In schimb, pentru un melanom sau un carcinom cu celule scuamoase care cuprinde suprafete mari de piele, pot fi necesare teste suplimentare pentru a vedea daca nu cumva cancerul s-a raspandit in corp (metastazat). Cancerul de piele poate sa invadeze alte straturi cutanate sau sa ajunga la nervii sau ganglionii limfatici din jur. Daca se suspecteaza metastazele, se pot recomanda si proceduri de imagistica medicala sau se poate efectua si o biopsie a ganglionilor limfatici.

Cancer de piele – stadiul bolii

In functie de dimensiunea tumorii primare si de cat de departe s-a raspandit cancerul in corp, se stabileste stadiul bolii. Astfel, specialistii din domeniu medica pot stabili un plan de tratament. Stadiul unui cancer influenteaza si prognosticul pacientului sau potentialul de reusita al tratamentului.

Stadializarea are in vedere trei factori principali:

1. dimensiunea tumorii primare si daca aceasta a invadat tesuturile din apropiere;
2. gradul de raspandire a cancerului catre ganglionii limfatici din apropiere;
3. daca tipul de cancer depistat a metastazat sau s-a raspandit in parti indepartate ale corpului.

Stadiile de la 0 pana la IV

Adesea, stadializarea poate fi simplificata drept stadiile I-IV. Pentru unele boli, exista si un stadiu 0. Valorile mai mari inseamna ca tipul de cancer s-a raspandit si ca este, in general, mai dificil de tratat. Stadiile sunt urmatoarele:

• Stadiul 0 face referire la celulele anormale care nu s-au raspandit si de obicei nu sunt considerate canceroase, desi ar putea deveni canceroase in viitor. Nu toate tipurile de cancer au un stadiu 0.
• Stadiile de la I la III includ cancerele care nu s-au raspandit dincolo de locul tumorii primare sau s-au raspandit doar la tesuturile sau ganglionii limfatici din apropiere.
• Cancerul in stadiul IV s-a raspandit in zone indepartate ale corpului. Acesta se numeste si cancer avansat sau cancer metastatic si deseori nu poate fi vindecat, dar poate fi gestionat ca o boala cronica.

Tratament cancer de piele

Tratamentul pentru cancer de piele necesita abordarea multidisciplinara a unei echipe de specialisti clinici. Alternativele de tratament pentru cancer de piele depind de multe variabile si trebuie sa se individualizeze in functie de fiecare caz in parte. Astfel, se poate opta pentru:

• interventie chirurgicala (excizia tumorii);
• radioterapie;
• terapie fotodinamica pentru cancer de piele;
• crioterapie;
• terapie cu laser;
• farmacoterapie (chimioterapie, terapie tintita, imunoterapie).

In esenta, prognosticul tratamentului pentru cancer de piele depinde mult nu doar cu stadiul diagnosticarii (diagnosticat in stadiu incipient, carcinomul cutanat poate fi mult mai usor de tratat), ci si de tipul specific de cancer si de particularitatile individuale ale pacientului depistat cu acest diagnostic.

Cancerele bazocelulare si cele cu celule scuamoase sunt de obicei indepartate printr-unul dintre tratamentele enumerate mai jos.

• Excizia cancerului de piele

In timpul acestei proceduri, se foloseste un anestezic local pentru a amorti zona afectata si apoi aceasta este extirpata integral. De obicei, se indeparteaza si o cantitate mica de tesut sanatos din jurul zonei canceroase. Cu aceasta ocazie, se poate examina proba la microscop pentru a se confirma diagnosticul.

• Chirurgia Mohs

In cadrul acestei proceduri, chirurgul indeparteaza un strat foarte subtire de tesut canceros si il examineaza la microscop. Daca in stratul respectiv se pot observa celule canceroase, medicul continua sa rada straturile unul cate unul, pana cand elimina tot tesutul canceros. Aceasta procedura are o rata de vindecare foarte mare si, de obicei, are ca rezultat mai putine cicatrici decat exciziile.

• Criochirurgie

Criochirurgia este mai putin invaziva decat chirurgia conventionala. Este adesea folosita pentru a trata cheratoza actinica (o afectiune precanceroasa a pielii) si ocazional utilizata pentru cancere de piele mici, nou dezvoltate.

Procedura implica utilizarea azotului lichid pentru a congela si distruge tesutul bolnav. Acest proces se poate repeta. Intrucat medicul poate concentra tratamentul criochirurgical pe o zona limitata, distrugerea tesutului sanatos din apropiere este de obicei evitata.

• Chimioterapie topica

Medicamentele chimioterapice actioneaza prin uciderea celulelor cu crestere rapida, cum ar fi celulele canceroase. In cazul pacientilor cu cancer de piele, chimioterapia se administreaza sub forma de unguent topic care se aplica pe zonele afectate. La sfarsitul tratamentului, pacientii pot prezenta roseata si unele cruste pe piele, care se vindeca de obicei in 2-3 saptamani. Ca si criochirurgia, chimioterapia topica este utilizata pentru a trata cheratoza actinica si cancerele de piele superficiale. Criochirurgia este de obicei limitata la zone mici, pe cand chimioterapia topica poate acoperi sectiuni mari de piele.

• Chirurgie cu laser

Chirurgia cu laser este utilizata pentru a trata afectiuni precanceroase precum cheratoza actinica si cancerele de piele superficiale, in stadiu incipient. In cazul chirurgiei cu laser, medicul foloseste un fascicul de lumina intens si focalizat pentru a distruge cancerul de piele.

Laserul poate fi setat sa indeparteze pielea in straturi controlate, in functie de adancimea cancerului. Chirurgul poate indeparta doar stratul superior sau stratul superior impreuna cu straturi suplimentare mai profunde.

Distrugerea indusa de laser asupra tesutului cutanat, plus raspunsul imun al organismului la leziune are drept rezultat o rana cu vezicule care se vindeca apoi in termen de cateva saptamani.

• Chiuretaj si electrodesicare

Pentru aceasta procedura, specialistii din domeniul oncologic folosesc un instrument de razuire (chiureta) si curenti electrici pentru a distruge si indeparta cancerele de piele mici si superficiale.

Cand cancerul de piele s-a raspandit deja sau prezinta un risc sporit de metastazare, tratamentul poate deveni mai complex. In unele cazuri, cancerul de piele cu risc ridicat la nivelul capului sau gatului, de exemplu, poate fi tratat de un chirurg specialist in chirurgia cervicala. Tratamentele pot consta in interventii chirurgicale, radioterapie, chimioterapie si altele.

Cancer de piele – sfaturi pentru preventie

Intrucat este mult mai usor de prevenit decat de tratat, specialistii recomanda urmatoarele, in vederea reducerii riscului de a dezvolta cancer de piele:

• limitarea expunerii la lumina solara (in special in intervalul orar 11:00-15:00, cand radiatia UV este deosebit de puternica);
• acoperirea pielii cu articole vestimentare lungi, purtarea de palarii si ochelari de soare;
• evitarea bronzarii artificiale (aparate de bronzat) si a altor surse de lumina UV;
• aplicarea regulata a cremelor cu factor de protectie solara (se recomanda SPF 50+, nu doar vara, ci si iarna, aplicata pe intreaga suprafata de piele expusa la soare, cu reaplicare in mod obisnuit la fiecare 2 ore);
• daca exista risc familial de cancer de piele, se recomanda consultul dermatologic periodic, pentru evaluarea alunitelor;
• orice modificare cutanata persistenta ar trebui sa ridice necesitatea evaluarii dermatologice.

Alunita sau cancer de piele?

Alunitele sunt pete colorate inofensive, cu dimensiune cuprinsa intre 1 si 10 milimetri. Au forma si culoare uniforma, pot fi iesite in relief sau pot avea margini neuniforme si culori care pot varia de la maro la negru.

Cu cat aveti mai multe alunite sau pistrui, cu atat este mai mare riscul de cancer de piele. Prin urmare, este bine sa monitorizati cu atentie alunitele deja existente sau pe cele nou aparute, astfel incat sa depistati la timp o posibila modificare a aspectului acestora si sa va puteti adresa cat mai curand medicului.

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5289116/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK441949/

https://sci-hub.se/https://doi.org/10.1016/j.pop.2015.07.006

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6969010/

https://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/skin-cancer

https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S1357303917300932

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK482329/

https://www.cancerresearchuk.org/about-cancer/skin-cancer/types

https://www.aad.org/public/diseases/skin-cancer/types/common

https://www.mdanderson.org/cancer-types/skin-cancer/skin-cancer-diagnosis.html

https://www.cancer.org.au/cancer-information/causes-and-prevention/sun-safety/check-for-signs-of-skin-cancer