Dipareza spastica este un subtip de paralizie cerebrala, o afectiune ce apare in urma unei leziuni non-progresive a creierului imatur, inainte, in timpul sau dupa nastere. Paralizia cerebrala este cea mai frecventa cauza de dizabilitate motorie la copii, iar dipareza spastica, de altfel, este una dintre cele mai frecvente forme intalnite, caracterizata prin afectarea predominanta in special a membrelor inferioare.
Desi termenul de „paralizie” sugereaza absenta completa a miscarilor, in realitate foarte multi dintre copiii cu paralizie cerebrala prezinta miscari, dar ele sunt anormale si rigide, lipsite de o coordonare evidenta. In dipareza spastica, rigiditatea si tonusul muscular crescut intereseaza in special membrele inferioare, ceea ce afecteaza mersul, postura si dezvoltarea motorie.
In Romania, ca si la nivel global, paralizia cerebrala are o prevalenta estimata de aproximativ 2 cazuri la 1000 de nasteri, iar dipareza spastica este deosebit de frecventa la copiii prematuri. In ultimii ani, progresele in neonatologie au crescut exponential rata de supravietuire a copiilor prematuri, insa, implicit, au adus si o incidenta mai mare a cazurilor de paralizie cerebrala, prin imbunatatirea sperantei de viata a nou-nascutilor prematuri.
Dipareza spastica apare atunci cand anumite regiuni ale creierului, responsabile de controlul si coordonarea miscarilor, sufera leziuni ireversibile inainte ca dezvoltarea lor sa fie completa. O astfel de leziune este statica, adica nu se agraveaza odata cu varsta, insa efectele clinice ar putea deveni mai evidente pe masura ce copilul creste, iar incercarile si, in egala masura, nevoile sale de a dezvolta abilitati motorii devin mai complexe.
Dipareza spastica, dupa cum s-a mentionat deja, este un subtip al paraliziei cerebrale. Specific, afecteaza predominant membrele inferioare, crutand membrele superioare sau asociind o foarte redusa implicare a acestora. Copiii cu dipareza spastica tind sa dezvolte dificultati in a merge, rigiditate musculara si sa aiba reflexe exagerate.
Paralizia cerebrala nu este o boala unica, ci cuprinde un spectru de tulburari motorii cu diferite prezentari. Clasificarea se face in functie de tipul afectarii motorii si distributia simptomelor.
In aceasta forma, spasticitatea si dificultatile motorii afecteaza in principal picioarele. Bratele, de obicei, sunt foarte putin afectate. Copiii tind sa mearga pe varfuri, cu genunchii „lipiti” (asa-zisul „mers in foarfeca”), mersul fiind rigid.
In acest caz, spasticitatea afecteaza o jumatate de corp, de obicei bratul fiind mai afectat decat piciorul. Copilul poate tine un brat intr-o pozitie fixa, in timp ce incearca sa mearga cu un pas asimetric.
Acest tip de paralizie cerebrala afecteaza toate cele patru membre, dar de obicei bratele prezinta un grad mai mare de afectare. De asemenea, se asociaza frecvent cu dificultati cognitive, dar si cu epilepsie.
Aceasta forma se caracterizeaza prin miscari excesive, involuntare, care combina contractii cu frecventa rapida, asemanatoare unui dans, cu miscari lente, serpuitoare.
Copiii prezinta contractii musculare involuntare, sustinute, care duc la posturi anormale, dar si la miscari repetitive, adesea dureroase.
Este caracterizat prin lipsa de coordonare si echilibru, asociata cu hipotonie (scaderea tonusului muscular). Copiii au un mers nesigur, tremor si dificultati in executarea miscarilor fine.
Dezvoltarea anormala sau deteriorarea creierului fatului (in perioada intrauterina) sau sugarului (in timpul nasterii sau dupa aceasta) duce la paralizie cerebrala. Astfel, putem vorbi despre:
Prematuritatea este un factor de risc semnificativ pentru paralizie cerebrala si, implicit, pentru dipareza spastica. Complicatiile prematuritatii care pot cauza paralizie cerebrala includ:
Alti factori care cresc riscul de dipareza spastica (sau alt tip de paralizie cerebrala) sunt gestatia multipla, restrictia de crestere intrauterina, abuzul mamei de anumite substante (droguri, tutun, alcool), preeclampsia, corioamniotita, bolile placentare, aspiratia meconiului, hipoglicemia sau susceptibilitatea genetica.
Riscul de a dezvolta paralizie cerebrala si dipareza spastica creste odata cu scaderea varstei de gestatie – sugarii nascuti la o varsta gestationala mai mica de 28 de saptamani au cel mai mare risc. De asemenea, intre 5-15% dintre sugarii nascuti cu greutate mai mica de 1500 g dezvolta paralizie cerebrala, dipareza spastica fiind frecventa. Evenimentele prenatale cauzeaza 80% din cazurile de paralizie cerebrale, iar cele postnatale aproximativ 10% din cazuri.
Dipareza spastica devine evidenta de obicei intre 6-18 luni. Parintii observa adesea ca micutul lor nu atinge aceleasi etape de dezvoltare normala ca alti copii.
Copilul nu reuseste sa stea in sezut sau sa se ridice in picioare la varsta la care ar fi normal, de altfel, sa o faca (prin comparatie cu alti copii, dar trebuie sa avem in vedere ca fiecare copil are un ritm propriu de dezvoltare). Mersul poate aparea mai tarziu si are un aspect usor caracteristic – pasi rigizi, copilul mergand pe varfuri.
Muschii picioarelor sunt rigizi si tensionati, ceea ce face dificila mobilitatea. Cand medicul sau parintele incearca sa indoaie picioarele copilului, exista o rezistenta crescuta la aceasta miscare.
La examinarea fizica a copilului cu dipareza spastica, se pot observa reflexe primitive sustinute care, in mod normal, ar trebui sa dispara odata cu dezvoltarea acestuia.
Dupa cum am spus, dipareza spastica afecteaza in principal membrele inferioare si simptomele sunt de natura motorie. Totusi, nu este exclus ca unii copii cu dipareza spastica sa prezinte insa si un oarecare grad de afectare cognitiva, de obicei mai putin severa decat in alte forme clinice ale bolii.
Anamneza, examenul fizic, investigatiile neuroimagistice si evaluarile pediatrice standardizate ale dezvoltarii copilului sunt eficiente in stabilirea diagnosticului de dipareza spastica. In acest sens, RMN-ul cerebral este modalitatea imagistica preferata, fiind mai eficient decat CT-ul (are o sensibilitate de aproape 90% in detectarea neuroanatomiei normale in zonele motorii afectate in dipareza spastica). De asemenea, se analizeaza tonusul muscular, reflexele copilului.
O ecografie craniana efectuata in perioada neonatala sau timpurie a copilariei poate fi eficienta in identificarea hemoragiei intraventriculare, ventriculomegaliei si leucomalaciei – complicatii ale prematuritatii asociate cu paralizia cerebrala. Evaluarile pediatrice standardizate permit, de asemenea, certificarea diagnosticului, cand bebelusul nu prezinta achizitiile motorii normale si specifice punctului de dezvoltare in care se afla.
Nu exista tratament curativ pentru dipareza spastica. Interventiile au obiectivul de a maximiza calitatea vietii pacientului si de a reduce povara dizabilitatii. Medicamentele orale si injectabile (cum ar fi toxina botulinica) ajuta la tratarea anomaliilor de tonus, a durerii si altor afectiuni ce se pot asocia, cum ar fi epilepsia, tulburarile gastrointestinale, sialoreea.
Medicamentele pentru spasticitate includ benzodiazepinele, baclofenul, dantrolen, tizanidina, ciclobenzaprina, fenolul. Distonia se trateaza adesea cu trihexifenidil, gabapentina, carbidopa-levodopa, benztropina. Tratamentul sialoreei include glicopirolat, picaturi cu atropina, precum si plasturii cu scopolamina. Medicamentele anticonvulsive sunt utilizate la copiii care prezinta epilepsie asociata, ceea ce este rar in dipareza spastica. Kinetoterapia este foarte eficienta la un copil cu dipareza spastica, imbunatatind functionalitatea acestuia si sustina, de altfel, achizitia si consolidarea abilitatilor motorii.
Prognosticul motor depinde de tipul de paralizie cerebrala si de achizitiile copilului. Copiii care reusesc sa stea in sezut pana la 2 ani si sa mearga de-a busilea pana la 30 de luni au sanse relativ mari de a putea merge independent. Cei care nu merg pana in varsta de 9 ani, de obicei nu vor reusi nici ulterior.
In dipareza spastica, majoritatea copiilor invata sa mearga, uneori cu sprijin. Complicatiile, pe de alta parte, pot include contracturi musculare severe, deformari ortopedice, probleme cronice de coordonare, dificultati de vorbire sau invatare. Cu un plan terapeutic corect, supervizat de o echipa multidisciplinara, multi copii cu dipareza spastica reusesc sa duca o viata relativ activa si, de asemenea, sa se integreze social.
DESCOPERA PRODUSE
CONTACT
CELE MAI NOI ARTICOLE
www.catena.ro - copyright 2025,
Toate drepturile rezervate
CATENA PHARMA SRL
Nr. Registrul Comerţului: J03/2710/2023
CUI: RO 3008793
Adresă sediu social: judetul Argeş, municipiul Piteşti, strada Banat nr.2
Distribuie pe WhatsApp
Distribuie pe Facebook