Aorta este cea mai mare artera din corp, cu rol esential in transportul sangelui cu nutrienti si cu oxigen de la inima catre toate organele si tesuturile. Structura sa este complexa, avand un perete format din mai multe straturi: intima, media si adventicea, care ii confera atat rezistenta, cat si o elasticitate specifica. Inflamatia acestui vas de sange, cunoscuta drept aortita, poate fi fatala, deoarece afecteaza direct hemodinamica si poate progresa spre dilatatii, rupturi sau tromboze.
Cele mai frecvente cauze ale aortitei sunt vasculitele vaselor mari, in special arterita Takayasu si arterita cu celule gigante, desi se asociaza si cu alte cateva boli reumatologice. De asemenea, poate fi provocata de cauze infectioase, desi mai rar, dar acestea pot fi potential letale. Uneori, aortita este o constatare incidentala la momentul examenului histopatologic dupa o interventie chirurgicala pentru anevrismul aortic. Tabloul clinic este foarte variabil, dar afectiunea necesita un tratament sustinut, rapid, pentru a preveni aparitia complicatiilor.
Aortita defineste inflamatia peretelui aortei, care poate fi cauzata de factor infectiosi sau de cei non-infectiosi. Inflamatia determina modificari structurale ale vasului, inclusiv ingrosarea sa si (desi paradoxal) fragilizarea acestuia, in unele cazuri formandu-se anevrisme. Manifestarile se pot prezenta subtil la debutul inflamatiei si pot fi nespecifice, motiv pentru care diagnosticarea poate fi o provocare pentru medicul cardiolog. Inflamatia poate afecta aorta toracica, abdominala si, in unele cazuri, chiar ambele segmente. De asemenea, poate implica ramuri arteriale importante ale aortei, iar simptomele variaza in functie de teritoriul aortic afectat.
In general, aortita se clasifica in functie de cauzele care stau la baza inflamatiei. Astfel, avem:
Este determinata de agenti patogeni care infecteaza direct peretele aortic. Speciile cel mai des implicate sunt:
Infectia determina inflamatie intensa, cu risc de formare a anevrismelor, chiar ruptura arteriala. Simptome includ febra, dureri abdominale sau toracice, stare generala alterata, semne specifice de infectie sistemica.
Are cauze de obicei autoimune, fiind asociata cu diferite tipuri de vasculita sau boli sistemice. Inflamatia apare fara prezenta unui agent patogen si este determinata de mecanisme autoimune care ataca peretele aortei. Exemple includ arterita Takayasu, cea cu celule gigante (denumita si arterita temporala), lupusul eritematos sistemic, artrita reumatoida si spondiloartropatiile asociate cu HLA-B27.
Aortita izolata se refera la inflamatia aortei fara asociere cu alte boli sistemice sau infectii. Este idiopatica si afecteaza diferite segmente ale aortei, fie toracice, fie abdominale. Exemplele sunt aortita toracica idiopatica izolata, periaortita cronica, fibroza retroperitoneala idiopatica (boala Ormond), anevrismul inflamator abdominal, perianevrismul aortic. Aceste forme sunt, in mod obisnuit, descoperite intamplator in timpul investigatiilor imagistice sau dupa ce deja au aparut anumite complicatii.
Aortita poate fi declansata de boli autoimune, infectii sau procese idiopatice.
Sunt o cauza frecventa a aortitei neinfectioase. Inflamatia apare atunci cand sistemul imunitar ataca structurile vasculare propriii, in esenta peretele aortei. Arterita cu celule gigante afecteaza in special aorta toracica si ramurile acesteia. Arterita Yakayasu apare in special la femeile tinere si implica ingustarea sau obstructia arterelor mari, inclusiv aorta.
Artrita reumatoida si pusul eritematos sistemic pot declansa inflamatia aortei ca parte a faptului ca, in general, afecteaza sistemul vascular. Alte boli autoimune care pot implica aorta mai sunt: spondiloatropatiile HLA-B27 pozitive, spondilita anchilozanta, sindromul Reiter si vasculitele ANCA pozitive, boala Behçet, sindromul Cogan si policondrita recurenta.
Aortita poate fi cauzata de bacterii care patrunde in peretele aortic, fix prin fluxul sanguin, fie prin contiguitate de la alte focare infectioase. Cele mai frecvente bacterii implicate au fost deja mentionate mai sus. Aortita infectioasa tinde sa fie mai severa, deoarece poate evolua rapid in directia formarii anevrismelor si, in absenta tratamentului, pot duce la ruperea aortei.
Aortita poate fi asimptomatica la inceput, iar simptomele devin evidente pe masura ce procesul inflamator progreseaza sau cand apar complicatii.
Simptomele generale includ febra, oboseala marcanta, transpiratiile nocturne si starea generala alterata a pacientului cu aortita.
In acest caz, putem vorbi de dureri de spate sau abdominale insotite de febra, simptome tipice sindromului inflamator sistemic (din cauza vasculitei), boala anevrismala, simptome specifice anevrismului aortic toracic sau abdominal, anomalii cardiace, insuficienta aortica. In situatiile in care apare afectarea coronariana, pacientul se prezinta cu angina pectorala stabila sau, dupa caz, cu sindrom coronarian acut.
Pacientul mai poate prezenta claudicatie la extremitatile superioare si/sau inferioare (cu deficit de puls). La pacientul tanar cu hipertensiune arteriala se suspecteaza riscul de arterita Takayasu. Diferentele de puls intre brate si picioare, durerea toracica sau abdominala, palpitatiile, trebuie avute in vedere drept posibile semne de alarma (chiar daca nu sunt specifice).
Diagnosticul este relativ dificil si nu dispune de un protocol standardizat. Rezultatele obtinute prin examen fizic, investigatii imagistice si analize de sange pot ridica suspiciunea acestei boli.
Examenul fizic poate evidentia pulsul diminuat al membrelor inferioare si superioare, precum si diferenta de puls intre acestea. Uneori, auscultatia releva sunete anormale la nivelul vaselor.
Ofera cele mai importante informatii pentru stabilirea diagnosticului de aortita. Angiografia va permite vizualizarea directa a aortei si detectarea ingrosarilor sau stenozelor. CT-ul si RMN-ul permit evaluarea detaliata a peretelui aortei, detectand inflamatia si eventuale anomalii sau, in unele cazuri, chiar complicatii. De asemenea, ajuta la diferentierea intre formele infectioase si cele neinfectioase.
Analizele de sange pot arata semne de inflamatie, cum ar fi cresterea VSH-ului si proteinei C reactive. De asemenea, in contextul suspiciunilor, vor evidentia autoanticorpii specifici bolilor autoimune. In cazurile infectioase, hemoculturile permit identificarea agentului patogen.
Netratata, aortita poate duce spre complicatii, in special in forma infectioasa. Complicatiile mai severe includ formarea de anevrisme aortice, rupturile vasculare, trombozele si emboliile. Fara tratament, inflamatia poate progresa spre ramuri arteriale importante, ducand in timp la privare de sange si oxigen (ischemie) a organelor vitale si chiar deces. Alte complicatii includ afectarea organelor periferice prin fluxul redus de sange, hipertensiunea arteriala, insuficienta aortica.
Abordarea terapeutica depinde, bineinteles, in functie de cauza de baza a inflamatiei.
Tratamentul medicamentos include in primul rand antiinflamatoare, corticosteroizi, tratamente imunosupresoare si antibiotice in cazul aortitei infectioase. Obiectivul tratamentului este acela de a reduce inflamatia, de a preveni complicatiile si a mentine integritatea arterei aorte.
Tratamentul chirurgical pentru aortita se impune atunci cand apare risc de ruptura, in contextul formarii anevrismelor semnificative sau obstructiei arteriale. Interventiile specifice pot include inlocuirea segmentului aortic afectat, cu proteze vasculare sau prin proceduri endovasculare, de exemplu prin plasarea stenturilor.
Gestionarea pe termen lung presupune, in primul rand, controlul bolilor de baza, in cazul in care acestea au fost deja diagnosticate, si controalele medicale periodice. Este foarte importanta mai ales urmarirea tensiunii arteriale, a parametrilor inflamatori si a starii generale de sanatate. Mai mult, se recomanda adoptarea unui stil de viata cat mai sanatos, cu activitate fizica adecvata si regim alimentar cu aport redus de grasimi nesanatoase, evitarea factorilor de risc pentru bolile de inima.
In contextul unui tratament medicamentos activ, pacientul trebuie sa adere strict la tratament si sa respecte indicatiile medicului ingrijitor. Cauzele infectioase pentru aortita se vor preveni, in general, prin adoptarea masurilor generale de prevenire a infectiilor. Orice tratament activ trebuie periodic monitorizat, in vederea ajustarii in functie de evolutia bolii. Controalele la cardiolog se recomanda in special in contextul unor simptome specifice si permite determinarea timpurie a eventualelor boli. In caz de aortita infectioasa, finalizarea completa a tratamentului cu antibiotice este esentiala pentru a preveni recurenta.
DESCOPERA PRODUSE
CONTACT
CELE MAI NOI ARTICOLE
www.catena.ro - copyright 2025,
Toate drepturile rezervate
CATENA PHARMA SRL
Nr. Registrul Comerţului: J03/2710/2023
CUI: RO 3008793
Adresă sediu social: judetul Argeş, municipiul Piteşti, strada Banat nr.2
Distribuie pe WhatsApp
Distribuie pe Facebook