D-dimeri – ce sunt, ce rol au, valori normale si anormale

2024-10-10 12:51:52 2024-10-10 12:51:52 D-dimeri – ce sunt, ce rol au, valori normale si anormale

Catena

Ultima actualizare: 10 octombrie 2024

D-dimerii reprezinta un marker biochimic utilizat frecvent in evaluarea sistemului de coagulare si fibrinoliza (degradarea cheagurilor de sange sub actiunea plasminei) din organism. Din punct de vedere structural, acestia sunt fragmente proteice rezultate in urma degradarii fibrinei, adica a substantei care intra in componenta cheagurilor de sange.

Analiza de D-dimeri (DD) este prin urmare un instrument esential pentru a diagnostica afectiuni asociate cu formarea excesiva sau cu descompunerea ineficienta a cheagurilor de sange. In mod obisnuit, valorile normale ale D-dimerilor in sange sunt foarte scazute, insa cresc semnificativ in contextul anumitor afectiuni.

Ce sunt D-dimerii?

D-dimerii sunt produsi secundare de degradare a fibrinei, o proteina care joaca rol important in procesul de coagulare a sangelui si formarea cheagurilor de sange. Cand organismul detecteaza o leziune in peretele vascular, sunt activate o serie de mecanisme care vor initia formarea unui cheag de sange, pentru a opri sangerarea. In acest proces, fibrina formeaza o retea foarte stabila care cuprinde diferite celule sanguine si trombocide, formand un cheag. Odata ce peretele este reparat, organismul activeaza un alt mecanism, numit fibrinoliza, pentru a dizolva acest cheag, sub actiunea enzimei numita plasmina. In timpul procesului, in sange se elibereaza D-dimeri.

Testul pentru D-dimeri masoara nivelurile acestor fragmente proteice in sange si este utilizat in special pentru a se identifica prezenta excesiva a procesului de coagulare si fibrinoliza. In mod normal, nivelurile de D-dimeri sunt foarte scazute in sange, dar atunci cand exista procese care implica in special dinamica coagularii, cum ar fi tromboza venoasa profunda (TVP) si embolia pulmonara (EP), coagularea intravasculara diseminata, concentratia acestora tinde sa creasca semnificativ.

D-dimeri – ce rol au?

In general D-dimerii nu indeplinesc anumite roluri fiziologice, fiind produsi de degradare. Insa, in context clinic, prezenta de D-dimeri in sange in cantitati crescuta poate indica existenta unui proces activ de coagulare si fibrinoliza in organism. Astfel, testul acesta serveste drept un important biomarker pentru identificarea unor afectiuni medicale. In timpul procesului activ de fibrinoliza, enzima plasmina degradeaza fibrina stabilizata (din componenta cheagurilor), ceea ce duce la formarea de D-dimeri ca produsi secundari de fibrinoliza. Concentratia acestor produsi secundari este direct proportionala cu intensitatea procesului de fibrinoliza.

Masurarea concentratiei de D-dimeri din sange este utila in diagnosticarea sau excluderea acelor afectiuni care implica formarea cheagurilor de sange. In special, testul de D-dimeri este folosit pentru a se exclude (sau confirma) prezenta trombozei venoase profunde, a emboliei pulmonare sau a coagularii intravasculare diseminate. Testul este util in situatii clinice in care medicii isi propun sa confirme sau sa excluda rapid un astfel de diagnostic, fara a fi nevoie de investigatii imagistice mai invazive sau costisitoare.

D-dimeri – valori normale

Valoarea normala a concentratiei de D-dimeri din sange variaza sensibil in functie de laborator si de metoda utilizata. Cu toate acestea, o valoare tipica – norma pentru D-dimeri – se considera a fi sub 250 ng/mL (sub 0,25 μg/mL). In cazul in care testul pentru D-dimeri confirma o valoare sub aceasta limita, este putin probabil ca persoana sa aiba o afectiune de aceasta natura. Totusi, exista situatii in care valorile normale pot varia usor in functie de anumiti factori. De exemplu, la varstnici se poate observa o crestere fiziologica a nivelului de D-dimeri, fara a exista diferite afectiuni. O crestere usoara a concentratiei de D-dimeri, insa normala, se observa si in sarcina.

D-dimeri – interpretare valori anormale

Interpretarea valorilor anormale ale D-dimerilor depinde de contextul clinic. O valoare crescuta poate sugera prezenta unui proces patologic activ, dar nu indica neaparat localizarea sau cauza exacta a acestuia. In general, o valoare crescuta pentru testul de D-dimeri indica unul din doua scenarii: fie formarea excesiva a cheagurilor de sange, fie activitate fibrinolitica accentuata. Pe de alta parte, o valoare scazuta sau normala, desi nu are insemnatate patologica, este relevanta pentru a exclude cu o certitudine destul de mare anumite afectiuni de coagulare.

D-dimeri – cauze valori crescute

Cauzele pentru D-dimeri crescuti sunt, in general, limitate, chiar daca nu toate sunt asociate in mod strict cu tromboza sau embolia. In mod specific, valori foarte ridicate pentru D-dimeri pot fi identificate in urmatoarele situatii:

Tromboza venoasa profunda: formarea unui cheag de sange intr-o vena profunda, frecvent la nivelul membrelor inferioare. Testul pentru D-dimeri este utilizat pentru a certifica sau a exclude – in corelatie cu simptomele – acest diagnostic;
Embolia pulmonara: apare atunci cand un cheag de sange, deseori secundar unei tromboze venoase profunde, ajunge la nivelul plamanilor, blocand fluxul de sange spre aceste organe. Testul de D-dimeri se utilizeaza pentru a exclude sau confirma aceasta afectiune;
Coagulare intravasculara diseminata: este o afectiune grava in care formarea si degradarea cheagurilor de sange are loc simultan, ducand la sangerari si tromboze multiple. Nivelurile de D-dimeri, in acest caz, sunt extrem de ridicate.

In general, testul pentru se foloseste pentru a confirma sau infirma astfel de afectiuni. Totusi, o concentratie crescuta de D-dimeri (dar nu ca in cadrul patologiilor mentionate) poate fi observata si in:

Sarcina;
Preeclampsie;
Infectii severe (concentratia creste proportional cu severitatea) si inflamatii;
Traume si interventii chirurgicale (nivelurile acestora cresc secundar procesului natural de vindecare, care implica formarea si degradarea cheagurilor);
Insuficienta renala sau hepatica;
Terapie cu estrogeni, contraceptive orale;
La fumatori;
La persoanele cu boli autoimune;
La persoanele imobilizate la pat;
La persoanele care urmeaza terapie cu activator tisular al plasminogenului;
Anumite tipuri de cancer (cum ar fi cancerul ovarian, cand creste in paralel cu CA-125).

D-dimeri – cauze valori scazute

Valorile scazute ale D-dimerilor, chiar si sub 0,25 μg/mL, sunt considerate normale si sugereaza ca nu exista un proces activ de coagulare si fibrinoliza semnificative. In context clinic, mai ales cand este necesara stabilirea rapida a starii pacientului, testul negativ (valoare scazuta) exclude prezenta trombozei sau emboliei pulmonare la pacientul cu risc clinic scazut sau moderat.

Pe de alta parte, o valoare scazuta nu exclude complet alte afectiuni patologice, dar pe moment indica absenta unui proces acut de formare a cheagurilor sau fibrinoliza. Totusi, in majoritatea cazurilor, nivelurile scazute sunt considerate normale si indica functionarea optima a procesului de coagulare.

Exista si situatii in care valorile pot fi scazute, chiar daca persoana are o afectiune ce implica formarea cheagurilor de sange:

Administrarea de medicamente anticoagulante (heparina, warfarina) va mentine nivelurile reduse ale acestor produsi de degradare, chiar daca exista un proces activ de coagulare;
Un alt factor il reprezinta momentul in care are loc recoltarea sangelui. Daca prelevarea are loc devreme – in momentul formarii cheagului sau cand cheagul s-a format –, asadar atunci cand procesul fibrinolitic nu a avut loc, rezultatul poate fi unul fals-negativ.

Exista si afectiuni hematologice care afecteaza productia de fibrina, ceea ce limiteaza formarea cheagurilor si, implicit, a produsilor secundari de degradare. Totusi, acestea sunt mult mai rare.

Surse: