Desi au denumiri foarte asemanatoare, prebioticele si probioticele sunt doua concepte diferite, intre care exista insa o stransa legatura. Diferenta dintre denumirile lor fiind reprezentata de o singura litera, acestea sunt deseori confundate, iar multe persoane au impresia ca se refera la unul si acelasi lucru.
Intrucat in ultima vreme am intalnit tot mai des aceasta confuzie, ne-am propus sa clarificam acest subiect prezentandu-va, in cuprinsul acestui material, ce sunt prebioticele si probioticele, ce rol indeplinesc ele in organism si, mai ales, care sunt principalele caracteristici care le diferentiaza.
Ce sunt prebioticele?
Denumirea de prebiotice se refera la substante care nu sunt digerate sau absorbite semnificativ in tractul gastrointestinal si care pot fi utilizate selectiv de microorganismele din intestin. Printre cele mai cunoscute exemple de substante cu efect prebiotic se numara inulina, fructooligozaharidele (FOS), galactooligozaharidele (GOS) si anumite tipuri de amidon rezistent.
Pentru a-si exercita efectul, prebioticele trebuie sa reziste digestiei si absorbtiei in tractul gastrointestinal superior, astfel incat sa ajunga in colon, unde pot fi utilizate de anumite microorganisme intestinale. In urma fermentarii lor, sunt produsi compusi care pot avea efecte benefice asupra sanatatii intestinale si a organismului.
Va veti intreba, in mod firesc, de ce sunt importante aceste substante, din moment ce nu sunt digerate si absorbite in organism asemenea altor nutrienti. Rolul lor este legat, in primul rand, de modul in care influenteaza microbiota intestinala. Prebioticele constituie o sursa de substrat pentru anumite microorganisme benefice, favorizand dezvoltarea si activitatea acestora si contribuind la mentinerea unui echilibru al microbiotei intestinale.
Ce sunt probioticele?
Vom incepe prin a va prezenta etimologia denumirii. Termenul de „probiotice” provine din limba greaca, din alaturarea cuvintelor „pro”, cu sensul de „pentru”, si „bios”, care inseamna „viata”. Denumirea este sugestiva pentru rolul probioticelor, insa nu explica natura lor si modul in care pot contribui la sanatatea organismului.
Probioticele sunt microorganisme vii care, atunci cand sunt administrate in cantitati adecvate, confera un beneficiu pentru sanatate. Acestea pot include anumite specii de bacterii, dar si unele drojdii. Printre cele mai cunoscute se numara microorganisme apartinand genurilor Lactobacillus, Bifidobacterium si Saccharomyces.
Este important de facut o distinctie intre probiotice si microbiota intestinala. Microbiota reprezinta totalitatea microorganismelor care traiesc in mod natural in organism, inclusiv in tractul digestiv, in timp ce probioticele reprezinta anumite microorganisme selectionate, utilizate atunci cand exista dovezi ca administrarea lor poate aduce un beneficiu pentru sanatate.
Prin ce se deosebesc prebioticele de probiotice
Asadar, prebioticele si probioticele sunt departe de a fi unul si acelasi lucru, existand diferente bine definite intre cele doua.
In primul rand, prebioticele sunt substante sau substraturi care nu sunt digerate si absorbite semnificativ in tractul gastrointestinal si care pot fi utilizate de microorganismele din intestin. Multe dintre acestea se gasesc in mod natural in alimente, in special in anumite fructe, legume si cereale, dar pot fi si adaugate in unele produse alimentare sau suplimente.
De cealalta parte, probioticele sunt microorganisme vii, de tipul bacteriilor si drojdiilor, care, atunci cand sunt administrate in cantitati adecvate, pot conferi un beneficiu pentru sanatate. Este important de retinut ca nu toate microorganismele care traiesc in mod natural in tractul digestiv sunt probiotice si nici toate microorganismele benefice pentru organism nu indeplinesc automat criteriile pentru a fi considerate probiotice.
Legatura dintre prebiotice si probiotice consta in faptul ca anumite prebiotice pot reprezenta o sursa de substrat pentru anumite microorganisme intestinale, sustinand cresterea sau activitatea acestora. Prin urmare, prebioticele pot influenta compozitia si activitatea microbiotei intestinale, in timp ce probioticele sunt microorganisme vii selectionate pentru efectele benefice pe care le pot avea asupra sanatatii.
Cele mai bune surse de prebiotice si probiotice
Un alt detaliu care face diferenta intre prebiotice si probiotice il constituie sursele prin intermediul carora acestea ajung in organism. In cazul ambelor, alimentatia poate avea un rol important, insa categoriile de alimente care contin prebiotice si cele care pot furniza microorganisme cu potential probiotic sunt diferite.
Astfel, prebioticele se gasesc in mod natural in numeroase alimente de origine vegetala, iar cele mai bune surse sunt ceapa, usturoiul, bananele, sparanghelul, anumite cereale integrale, fructele, legumele, radacinoasele si leguminoasele. Totusi, nu toate alimentele din aceste categorii contin in mod automat substante prebiotice, iar continutul acestora poate varia in functie de aliment si de modul de preparare.
De cealalta parte, sursele alimentare de microorganisme cu potential probiotic sunt reprezentate in special de anumite alimente fermentate. Printre acestea se numara iaurtul si kefirul, atunci cand contin culturi vii si active, precum si unele branzeturi fermentate. Si unele alimente vegetale fermentate, precum varza murata sau alte muraturi obtinute prin fermentatie lactica, pot contine microorganisme vii. In cazul acestora, insa, procesul de preparare si conditiile de pastrare sunt importante, deoarece tratamentele termice pot distruge microorganismele vii.
Alte exemple de alimente fermentate sunt kimchi, miso si tempeh. Acestea pot contine microorganisme vii, insa prezenta lor si efectele asupra sanatatii depind de produs si de procesul de fermentatie. Prin urmare, nu orice aliment fermentat poate fi considerat automat o sursa de probiotice.
In ceea ce priveste muraturile, este util sa tinem cont si de continutul de sare al acestora. Consumul excesiv de sare poate contribui la cresterea tensiunii arteriale, motiv pentru care aceste alimente este recomandat sa fie consumate cu moderatie.
Consecintele unui aport redus de prebiotice si al modificarilor microbiotei
O alimentatie cu continut scazut de fibre nu ofera un aport optim de prebiotice, ceea ce inseamna ca microorganismele intestinale benefice care alcatuiesc flora intestinala nu mai au suficiente resurse pentru a se dezvolta, ceea ce duce la scaderea numarului si diversitatii lor. In aceste conditii, daca din alimentatie lipseste si aportul de probiotice, consecinta va fi un dezechilibru al florei intestinale, cunoscut si sub numele de disbioza. Tulburarile digestive sunt o consecinta frecventa a acestor dezechilibre si se pot manifesta prin balonare, flatulenta, durere abdominala, diaree, uneori insotite de disconfort digestiv general. Daca astfel de tulburari se manifesta pe o perioada mai lunga, pot afecta absorbtia nutrientilor din intestin, ceea ce duce la aparitia carentelor nutritionale, putand avea multiple consecinte negative la nivelul intregului organism.
In anumite situatii, modificarile microbiotei pot fi asociate cu procese inflamatorii si cu alterarea functiei de bariera intestinala. Cercetarile au identificat relatii intre microbiota intestinala si numeroase afectiuni, inclusiv unele boli inflamatorii intestinale si sindromul intestinului iritabil. Cu toate acestea, nu exista suficiente dovezi pentru a afirma ca un aport scazut de prebiotice sau probiotice reprezinta, in mod direct, cauza acestor afectiuni.
Microbiota intestinala are un rol important in buna functionare a tractului digestiv, insa rolul sau nu se limiteaza la acesta. Ea interactioneaza in mod constant cu sistemul imunitar si contribuie la buna functionare a acestuia, iar cercetarile din ultimii ani au evidentiat legaturi stranse intre microbiota intestinala si numeroase alte sisteme ale organismului, inclusiv sistemul nervos si sistemul endocrin. Aceste interactiuni permit microbiotei sa influenteze o varietate de procese care depasesc sfera digestiei. Un exemplu important este axa intestin-creier, prin intermediul careia intestinul si creierul comunica in mod bidirectional prin mecanisme nervoase, endocrine si imune. Astfel, microbiota intestinala nu este importanta doar pentru digestie, ci participa la mentinerea echilibrului si bunei functionari a intregului organism.
In concluzie, principala diferenta dintre prebiotice si probiotice consta in natura acestora si in modul in care actioneaza. Prebioticele sunt substraturi utilizate selectiv de anumite microorganisme si pot contribui la sustinerea unei microbiote intestinale sanatoase, in timp ce probioticele sunt microorganisme vii care, administrate in cantitati adecvate, pot conferi anumite beneficii pentru sanatate.