Disfazie: cauze, simptome, diagnostic si tratament complet

Disfazie: cauze, simptome, diagnostic si tratament complet Disfazie: cauze, simptome, diagnostic si tratament complet

Ultima actualizare: 24 iunie 2025

Disfazia este o afectiune neurologica care influenteaza capacitatea unei persoane de a intelege sau de a produce limbajul vorbit. Desi este mai frecvent intalnita la copii, poate aparea si la adulti in anumite conditii, cum ar fi traumatisme cerebrale sau boli neurologice. Recunoasterea semnelor de disfazie la timp poate face diferenta dintre o recuperare rapida si complicatii care pot afecta viata sociala, profesionala si emotionala a persoanei afectate


Ce este disfazia

Disfazia este o tulburare de limbaj care afecteaza procesul de comunicare, fie la nivel de intelegere a limbajului vorbit (disfazie receptiva), fie la nivel de exprimare (disfazie expresiva), fie la ambele niveluri simultan (disfazie mixta).

Disfazia apare de regula in perioada de dezvoltare a limbajului la copii sau ca urmare a unor leziuni cerebrale minore la adulti. Aceasta afectiune poate varia de la forme usoare, in care persoana gaseste cu dificultate cuvintele potrivite, pana la forme severe, in care comunicarea devine foarte limitata. Identificarea disfaziei necesita atentie din partea parintilor, educatorilor si medicilor, deoarece simptomele pot fi confundate cu intarzieri simple in vorbire sau cu timiditatea copilului.

Cauzele disfaziei

Cauzele disfaziei sunt multiple si pot varia in functie de varsta la care apare afectiunea.

Disfazia la copii

La copii, disfazia este adesea legata de tulburari de dezvoltare neurologica sau de factori genetici care afecteaza zonele cerebrale responsabile de limbaj. Uneori, poate aparea ca urmare a unor complicatii in timpul sarcinii sau la nastere, cum ar fi lipsa oxigenului (hipoxia) sau traumatisme craniene. Infectiile severe ale creierului in perioada copilariei, cum ar fi encefalita sau meningita, pot contribui si ele la aparitia disfaziei.

Disfazia la adulti

La adulti, disfazia poate aparea secundar unor leziuni cerebrale minore, traumatisme cranio-cerebrale usoare, tumori cerebrale sau ca o consecinta a anumitor boli neurodegenerative. De asemenea, anumite accidente vasculare cerebrale usoare pot provoca disfazie, desi, in mod clasic, afazia este mai des intalnita in aceste cazuri. Factori de mediu, precum lipsa stimularii lingvistice adecvate in primii ani de viata, pot agrava simptomele.

Este important de retinut ca, indiferent de cauza, disfazia nu este o vina a copilului sau a parintilor, ci o conditie medicala care necesita intelegere, rabdare si interventie specializata pentru a fi tratata eficient.

Simptomele disfaziei

Simptomele disfaziei variaza mult in functie de tipul si severitatea afectiunii.

La copii, unul dintre primele semne poate fi intarzierea in aparitia primelor cuvinte sau formarea propozitiilor. Un copil cu disfazie poate intelege partial ceea ce i se spune, dar poate avea dificultati in a gasi cuvintele potrivite sau a construi fraze corecte gramatical. De asemenea, poate folosi un vocabular foarte limitat si poate omite parti importante ale propozitiei, cum ar fi articolele sau prepozitiile.

La adulti, disfazia poate fi mai subtila si se poate manifesta prin ezitari frecvente in vorbire, dificultatea de a numi obiecte obisnuite sau confuzie in alegerea cuvintelor corecte. In cazurile mai grave, persoana poate raspunde incoerent sau poate folosi cuvinte nepotrivite in context.

Alte simptome asociate pot fi frustrarea, izolarea sociala si scaderea increderii in sine.

Tipuri de disfazie

Disfazia se clasifica, in general, in trei tipuri principale: disfazia expresiva, disfazia receptiva si disfazia mixta.

Disfazia expresiva

Disfazia expresiva afecteaza capacitatea de a exprima gandurile verbal. Persoana poate intelege bine ceea ce i se spune, dar se lupta sa gaseasca cuvintele potrivite, sa construiasca propozitii complete sau sa foloseasca corect gramatica.

Disfazia receptiva

Disfazia receptiva, in schimb, afecteaza intelegerea limbajului vorbit. Persoana poate auzi cuvintele, dar nu le intelege corect sau nu reuseste sa perceapa sensul frazelor lungi si complexe. Disfazia mixta combina aceste doua tipuri, ingreunand atat exprimarea, cat si intelegerea.

Disfazia mixta

In practica, multe persoane prezinta forme mixte, cu predominanta unuia dintre tipuri. Exemplele concrete pot varia de la dificultati usoare, observate doar in situatii stresante, pana la limitari severe ale limbajului cotidian.

Diagnosticarea disfaziei

Diagnosticarea disfaziei necesita o evaluare atenta si multidisciplinara, implicand de regula medicul neurolog, logopedul si uneori psihologul.

In primul rand, parintii sau adultii apropiati observa primele semne: dificultati de intelegere, exprimare incoerenta, vocabular sarac sau propozitii incomplete. Odata sesizate aceste semne, este recomandata o programare la medicul de familie, care va indruma pacientul catre un specialist.

Evaluarea logopedica este esentiala pentru a determina tipul de disfazie, gradul de severitate si nivelul general de dezvoltare a limbajului. Logopedul foloseste teste standardizate si observatii directe, analizand pronuntia, intelegerea, fluenta si structura gramaticala.

In anumite cazuri, se recomanda investigatii imagistice, precum tomografia computerizata (CT) sau rezonanta magnetica (RMN), mai ales daca disfazia apare brusc la adulti, pentru a exclude cauze grave, cum ar fi tumorile cerebrale sau accidentele vasculare minore.

De asemenea, evaluarea auditiva este importanta pentru a elimina posibilitatea unor probleme de auz care pot imita simptomele disfaziei. Diagnosticarea corecta este fundamentala pentru stabilirea unui plan de terapie eficient, adaptat nevoilor fiecarui pacient. Cu cat disfazia este detectata mai devreme, cu atat sansele de recuperare sunt mai mari, iar reintegrarea in viata sociala si scolara se realizeaza mai usor.

Tratamentul disfaziei

Tratamentul disfaziei este unul complex si personalizat, adaptat fiecarui pacient in functie de varsta, cauza si severitatea afectiunii.

Elementul central al tratamentului este terapia logopedica, care ajuta persoana sa-si imbunatateasca abilitatile de comunicare pas cu pas. Logopedul foloseste exercitii specifice pentru stimularea vorbirii, dezvoltarea vocabularului si corectarea structurii gramaticale. Sesiunile pot include jocuri de rol, povestiri, repetitii si activitati interactive menite sa faca invatarea placuta si eficienta. In cazul copiilor, implicarea familiei este cruciala. Parintii sunt incurajati sa continue exercitiile acasa, sa foloseasca un limbaj clar si sa creeze un mediu verbal bogat.

La adulti, terapia poate fi combinata cu exercitii de reabilitare neurologica, mai ales daca disfazia este rezultatul unui traumatism cerebral.

Uneori, medicul poate recomanda tratament medicamentos adjuvant, in functie de cauza de baza (de exemplu, tratament pentru controlul epilepsiei, daca aceasta a provocat disfazia).

Durata terapiei variaza de la cateva luni la cativa ani, in functie de progres si de implicarea pacientului si a familiei. Suportul emotional si psihologic este de asemenea important, deoarece disfazia poate afecta stima de sine si relatiile sociale.

Disfazie la copii vs. disfazie la adulti

Disfazia poate avea manifestari diferite in functie de varsta persoanei afectate.

La copii, disfazia este de obicei o tulburare de dezvoltare a limbajului. Micutii pot incepe sa vorbeasca mai tarziu decat alti copii de aceeasi varsta si au dificultati in a construi propozitii sau in a folosi un vocabular variat. Multi parinti confunda aceste semne cu o simpla intarziere in vorbire, dar o evaluare timpurie poate preveni agravarea problemelor. Interventia logopedica inceputa devreme da rezultate excelente, mai ales daca familia colaboreaza activ.

La adulti, disfazia apare de obicei dupa un eveniment neurologic, cum ar fi o lovitura la cap, un accident vascular cerebral minor sau o tumora cerebrala. Spre deosebire de copii, adultii au deja un limbaj format, iar disfazia reprezinta o pierdere partiala sau o perturbare a acestuia. Recuperarea poate fi mai complicata, deoarece adultii pot resimti mai acut frustrarea si pot avea dificultati in viata profesionala si sociala.

Diferenta dintre disfazie si afazie

Desi termenii sunt uneori confundati, disfazia si afazia sunt doua afectiuni distincte, desi ambele implica tulburari de limbaj.

Disfazia

Disfazia este o tulburare partiala a limbajului, frecvent intalnita la copii in perioada de dezvoltare, dar poate aparea si la adulti in forme mai usoare.

Este caracterizata prin dificultatea de a gasi cuvintele potrivite, de a forma propozitii corecte sau de a intelege limbajul complex.

Afazia

Pe de alta parte, afazia este o pierdere completa sau severa a limbajului, care survine de obicei la adulti dupa un accident vascular cerebral, o trauma majora a creierului sau o boala neurologica severa. In cazul afaziei, persoana poate fi complet incapabila sa vorbeasca sau sa inteleaga vorbirea.

Intelegerea diferentei dintre aceste doua afectiuni ajuta familia si comunitatea sa adapteze comunicarea si asteptarile, sprijinind astfel recuperarea si reintegrarea pacientului in viata cotidiana.

Cum poti ajuta o persoana cu disfazie

Sprijinul acordat unei persoane cu disfazie este un factor decisiv in recuperarea si reintegrarea acesteia. Primul pas este rabdarea. Comunicarea cu o persoana cu disfazie poate fi lenta si presarata cu pauze sau greseli de exprimare.

Este important sa ii oferiti timp sa formuleze raspunsurile, fara a o intrerupe sau corecta constant. Vorbiti clar, folositi propozitii scurte si cuvinte familiare. Repetati informatiile daca este nevoie si insotiti vorbele de gesturi simple pentru a facilita intelegerea. In cazul copiilor, joaca poate deveni un instrument valoros: cititi povesti, cantarati cantece si folositi carti ilustrate pentru a imbogati vocabularul.

 Adultii cu disfazie pot fi sprijiniti sa participe la conversatii zilnice, chiar daca raspunsurile lor sunt scurte sau incomplete. Laudati orice progres si evitati sa criticati greselile. Organizati activitati sociale care sa ii incurajeze sa interactioneze si sa isi exerseze abilitatile lingvistice intr-un mod natural. Daca sunteti membru al familiei, participati la sedintele de logopedie pentru a invata exercitii utile de facut acasa.

Sprijinul emotional conteaza enorm: incurajati persoana sa aiba incredere in sine si aratati-i ca nu este singura in aceasta calatorie.

Surse

https://www.passeportsante.net/fr/Maux/Problemes/Fiche.aspx?doc=dysphasie

https://www.medecindirect.fr/maladies/dysphasie

https://www.santemagazine.fr/sante/fiche-maladie/dysphasie-894786

https://www.healthline.com/health/dysphasia

https://study.com/academy/lesson/what-is-dysphasia-definition-causes-symptoms.html