Furuncul antracoid: cauze, simptomatologie, tratament

Infectiile cutanate ale structurii pilosebacee sunt frecvente in practica dermatologica, dar exista anumite forme clinice care, prin severitatea lor si riscurile sistemice asociate, ridica necesitatea unei abordari diagnostice si terapeutice atente. Una dintre aceste forme este reprezentata de un furuncul antracoid – o entitate rara, dar potential grava, care se dezvolta pe fondul unei infectii cutanate profunde si necrozante, in general localizata in regiunea fetei sau in zonele mai bogat vascularizate. Spre deosebire de un furuncul clasic, care afecteaza un singur folicul pilos alaturi de tesuturile adiacente, un furuncul antracoid implica inflamatia convergenta din peste 2 focare.

Ce este furunculul antracoid si cum apare?

Furunculul reprezinta o infectie bacteriana profunda a foliculului pilos si a glandei sebacee care il insoteste, extinzandu-se la tesutul subcutanat. Initial, apare o papula dureroasa, eritematoasa, care evolueaza spre nodul fluctuent, cu formare de puroi si necroza centrala. Cauza principala a unui furuncul este infectia cu Staphylococcus aureus, in special tulpinile meticilino-rezistente (MRSA). Totusi, pot fi implicate si alte bacterii gram-pozitive sau gram-negative, mai ales cand vine vorba de infectiile nosocomiale (intraspitalicesti) sau infectiile la pacienti imunodeprimati (diabetici, care urmeaza tratament cu corticosteroizi, pacienti oncologici, cu HIV/SIDA).

Un furuncul antracoid, cunoscut si sub denumirea de „carbuncul” sau de „furuncul malign”, se considera a fi o forma avansata si extinsa de furuncul care apare prin confluarea (unirea) a mai multor furuncule invecinate (cel putin 2), generand un conglomerat inflamator profund care se prezinta cu multiple orificii fistulizate si evacuare purulenta. Caracteristic este aspectul specific de placard dur, infiltrat, cu mai multe puncte de supuratie la suprafata, asemanator cu o sita (un asa-zis „aspect de fagure”). Numele de „antracoid” provine de la aspectul negricios al necrozei centrale, asemanator carbunelui, si nu implica prezenta agentului bacterian Bacillus anthracis.

Bacillus anthracis este agentul etiologic al antraxului cutanat. In trecut chiar a exista o confuzie terminologica intre cele doua entitati clinice. Un furuncul antracoid se dezvolta cel mai adesea in zonele bogat vascularizate si seboreice – in special in regiunea cervico-faciala (ceafa, barbie, fata, zona occipitala) sau pe spate sau chiar in zona pieptului, la nivelul sternului. Este frecvent la pacientii cu comorbiditati asociate – diabet zaharat, obezitate, stare imunodepresiva (HIV si tratamente cronice cu corticosteroizi, chimioterapie). De asemenea, este mult mai posibil si ca purtatorii tulpinilor patogene de  Staphylococcus aureus sa dezvolte aceasta afectiune.

Furuncul antracoid – cauze si factori de risc

Principala cauza care duce la aparitia unui furuncul antracoid este infectia foliculilor de par cu Staphylococcus aureus, cu aparitia furunculilor si confluarea acestora intr-unul singur, care este mai mare. Foarte des este implicata tulpina meticilino-rezistenta (MRSA). Pot aparea si infectii polimocrobiene complicate, din care e izoleaza bacterii gram-negative (Proteus, Pseudomonas aeruginosa, Klebsiella) sau anaerobe (Bacteroides, Peptostreptococcus). Intrarea bacteriilor se face cel mai adesea prin microleziuni cutanate la nivelul foliculilor pilosi. Odata inoculate, ele prolifereaza si pot duce la foliculita, furuncul si, ulterior, la furuncul antracoid (carbuncul).

Carbunculii cauzati de bacteriile anaerobe tind sa se localizeze in regiunea anogenitala. Foarte important de mentionat ca Staphylococcus aureus poate fi gasit in mod normal pe pielea intacta, cel mai frecvent in zonele intertriginoase, cum ar fi zona inghinala, axila, fesele, gatul, de unde poate fi transferata in alte zone prin scarpinare. Factorii predispozanti pentru furuncul antracoid includ diabetul, obezitatea, igiena precara, fumatul, imunosupresia (pacienti oncologici, SIDA, transplant), colonizarea persistenta cu MRSA. Folosirea frecventa a bailor publice sau saunelor, precum si traumatismele cutanate frecvente (barbierit, zgarieturi) cresc riscul acestei infectii.

Furuncul antracoid – simptome si manifestari

Aparitia unui furuncul antracoid este insidioasa. Initial, apare o zona dureroasa, edematoasa si eritematoasa, calda la atingere, cu durere la palpare si tensiune locala crescuta (pulsatila). Apoi, leziunea creste in dimensiuni, devine un nodul dur, profund, cu mai multe puncte de supuratie la suprafata. In decurs de cateva zile, se formeaza orificii fistuloase multiple, prin care se scurge un puroi vascos, uneori hemoragic, si detritusuri necrotice. Aspectul caracteristic de fagure, de placard fistulizat, este important pentru diagnostic. Leziunea poate atinge dimensiuni mari, de 5-10 centimetri, si este adesea insotita de semne sistemice (febra, adenopatii regionale, astenie).

Complicatiile locale ale unui furuncul antracoid includ extinderea spre tesuturile profunde, un flegmon, abces, limfangita sau chiar septicemie. In special localizarea faciala, frecvent in zona triunghiului nazolabial, este periculoasa, deoarece exista riscul trombozei de sinus cavernos si a meningitei, prin propagare retrograda a bacteriilor pe calea venoaselor faciale. Diferentierea de alte tipuri de leziuni cutanate este importanta – trebuie excluse abcesele simple si infectiile fungice profunde, hidradenita supurativa, antraxul cutanat (care are o escara centrala neagra si nu este dureroasa), dar si de neoplasmele ulcerate (limfoame cutanate, carcinom spinocelular).

Diagnosticul de furuncul antracoid

Diagnosticul de furuncul antracoid se pune de obicei pe baza constatarilor examenului fizic. In cazul in care se suspecteaza carbunculul, este important sa se obtina cultura bacteriana si sa se determine sensibilitatea la antibiotice. Proba trebuie prelevata inainte de initierea tratamentului cu antibiotice. Analizele de sange – hemoleucograma – pot indica leucocitoza cu neutrofilie si cresterea proteinei C reactive. Eventual, in caz de febra sau semne sistemice, este recomandata efectuarea unei hemoculturi. Alte investigatii nu sunt necesare, de obicei, in afara exsudatului pentru cultura bacteriana si antibiograma, esentiale pentru orientarea tratamentului antibiotic.

Tratament furuncul antracoid

In caz de furuncul antracoid, tratamentul este complex si presupune terapie antimicrobiana, cu drenaj chirurgical si, ulterior, masuri riguroase de ingrijire locala pentru a preveni recidivele.

Tratamentul sistemic

Este indicat in toate cazurile de furuncul antracoid. Initial, se recomanda tratamentul antibiotic empiric, care ulterior se adapteaza conform rezultatelor antibiogramei. Se pot utiliza:

• clindamicina, amoxicilina/clavulanat, cefazolin (in general dicloxacilina sau cefalosporine, in functie de caz);
• in caz de suspiciune de MRSA: linezolid, vancomicina, daptomicina, glicopeptide, precum si trimetoprim-sulfametoxazol.

Durata tratamentului este de minimum 10-14 zile si trebuie respectata cu strictete. Ulterior, este ajustata dupa caz, in functie de evolutie.

Tratament local

Presupune incizia si drenajul chirurgical al leziunii, pentru eliminarea puroiului si necrozei. Se poate opta pentru debridarea locala a tesuturilor necrozate si spalaturi cu solutii antiseptice (de exemplu, clorhexidina si betadina). Se recomanda ca in zona in care a existat furuncul antracoid sa se aplice unguente antibiotice (muciporin, acid fusidic). Trebuie aplicate zilnic pansamente, curate si sterile, eventual alternative moderne (cu argint, hidrocoloidale) care accelereaza foarte mult vindecarea. De asemenea, dupa drenajul chirurgical, se poate recomanda administrarea de antibiotice pe cale orala, mai ales la pacientii cu statut imunodepresiv.

Tratamentul formelor recurente de furuncul antracoid

In cazul pacientilor care se confrunta cu furuncul antracoid recurent, pe langa masurile care au fost deja prezentate, se pot lua si masuri profilactice. Acestea includ imbaierea pacientului intr-o solutie de spalare cu peroxid de benzoil sau folosirea sapunurilor antibacteriene si incercarea de decolonizare a narilor (muciporin nazal) daca acesta este purtator. Decolonizarea nasului se poate realiza prin aplicarea intranazala de muciporin, de doua ori pe zi, timp de 12-30 de zile. Decolonizarea corporala se face prin folosirea sapunurilor antibacteriene si prin spalarea, dupa cum s-a mentionat deja, cu o solutie de peroxid de benzoil.

Furuncul antracoid – prognostic, complicatii si riscuri asociate

In general, cu tratament corect, un furuncul antracoid evolueaza favorabil. Vindecarea are loc, de obicei, in decurs de cateva saptamani dupa initierea tratamentului pentru furuncul antracoid, dar trebuie mentionat ca de multe ori va duce la formarea unei cicatrici la nivelul zonei afectate. Pe de alta parte, in lipsa unui tratament, exista risc crescut de septicemie, flegmon, osteomielita si tromboza de sinus cavernos (rar, in cazul localizarilor faciale). Vindecarea lasa in urma, dupa cum s-a mentionat, cicatrici atrofice sau retractile, mai ales in caz de furuncul antracoid care a necesitat debridari chirurgicale extinse sau tratamente mai agresive decat in mod obisnuit.

Furuncul antracoid – sfaturi pentru preventie

In cazurile recurente de furuncul antracoid, in special, preventia este esentiala. De mentionat si faptul ca un furuncul antracoid este contagios, astfel incat infectia poate fi contractata mai ales prin folosirea in comun a obiectelor de igiena personala (prosoape, aparate de ras). Prin urmare, pentru a reduce riscul de a dezvolta un furuncul antracoid, se recomanda urmatoarele:

• igiena riguroasa a pielii, spalarea zilnica mai ales a zonelor cu transpiratie abundenta;
• folosirea corecta a produselor antiseptice in cazuri cu predispozitie la infectii cutanate;
• evacuarea corecta a furunculelor incipiente, la medicul dermatolog, pentru a preveni riscul de extindere;
• tratamente de decolonizare in cazurile purtatorilor cronici de stafilococ (nazal sau pe piele);
• evitarea barbieritului agresiv, acoperirea leziunilor cutanate cu plasturi sterili;
• de asemenea, persoana cu furuncul antracoid ar trebui sa isi izoleze obiectele de igiena (de exemplu, prosoape, aparate de ras) daca imparte locuinta cu altcineva, deoarece exista risc crescut de contagiozitate.

Un furuncul antracoid nu trebuie spart sau stors, deoarece se poate ajunge foarte rapid la o serie de complicatii. De indata ce apar simptomele tipice, se recomanda consultul dermatologului.

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK554459/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK513141/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK513136/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6513076/

https://medlineplus.gov/ency/article/000825.htm