Laringospasm: cauze comune, factori de risc, tratament si preventie

Spasmul laringian, numit si laringospasm, consta in contractia brusca si involuntara a muschilor de la nivelul laringelui, ceea ce duce inchiderea totala sau partiala a cailor respiratorii si aparitia senzatiei de sufocare. Din fericire, un laringospasm este de scurta durata, astfel ca foarte rar pune viata in pericol, dar senzatia de sufocare este una neplacuta putand genera anxietate sau chiar atacuri de panica.

Exista mai multi factori care pot cauza laringospasm, acesta putand aparea accidental sau in mod reperat, cu manifestari mai mult sau mai putin severe. Indiferent de intensitate, un laringospasm nu este o problema care sa poata trece neobservata, uneori devenind chiar urgenta medicala.

In continuare va vom ajuta sa intelegeti mai bine cum se produce un laringospasm, care sunt cauzele declansatoare si factorii de risc precum si care sunt metodele te tratament si preventie.

Care e mecanismul de producere a unui laringospasm

Laringospasmul este un reflex de aparare al organismului menit sa impiedice patrunderea corpurilor straine in caile respiratorii prin laringe. Laringele este situat in partea superioara a cailor respiratorii, avand forma unui tub in interiorul caruia se afla corzile vocale. Atunci cand mucoasa laringiana detecteaza prezenta unui element strain care nu ar trebui sa ajunga in caile respiratorii, muschii laringelui se contracta brusc, ceea ce duce la apropierea corzilor vocale si inchiderea cailor respiratorii. Aceasta contractie brusca si involuntara a muschilor laringieni se numeste laringospasm iar la baza are un scop benefic, mai exact acela de bloca temporar caile respiratorii pentru a impiedica patrunderea corpurilor straine precum fragmente de alimente, lichide, vapori de substante chimice, particule de praf etc.

Problema apare atunci cand un astfel de laringospasm se produce frecvent, provocand un disconfort major din cauza senzatiei de lipsa de aer, iar in anumite cazuri putand deveni urgenta medicala.

Ce factori pot declansa un laringospasm

Cel mai adesea, un laringospasm se produce accidental in timpul mesei sau atunci cand se consuma lichide iar un fragment alimentar sau cateva picaturii din lichidul respectiv patrund in laringe. Prin mecanismul explicat mai sus se produce un laringospasm care impiedica aceste corpuri straine sa patrunda pana in plamani. De asemenea patrunderea particulelor de praf in laringe, a vaporilor iritanti sau a oricarui alt element strain poate cauza laringospasm.

Pe de alta parte, exista si anumite conditii medicale care pot declansa laringospasm, care in astfel de situatii se produce in mod repetat. Iata care sunt acestea:

• Boala de reflux gastroesofagian – continutul acid ce refuleaza frecvent din stomac cauzeaza iritatii la nivelul esofagului, care pot ajunge inclusiv la mucoasa laringiana, cauzand frecvent laringospasm;
• Alergiile respiratorii – patrunderea alergenilor in caile respiratorii cauzeaza iritarea si inflamarea acestora, iar aceste reactii imunitare anormale sunt asociate adesea cu laringospasm;
• Afectiunile respiratorii – infectiile respiratorii, dar si bolile cronic (astmul) cauzeaza la randul lor iritarea si inflamarea mucoasei faringiene, iar in acest caz un alt factor favorizant este tusea;
• Tulburarile neurologice – muschii care se contracta atunci cand se produce un laringospasm sunt controlati prin intermediul nervilor care transmit comenzile trimise de creier. In cazul unor probleme neurologice care afecteaza creierul, maduva spinarii sau nervii de la nivelul gatului, muschii laringieni pot primi mesaje eronate care declanseaza laringospasm;
• Emotiile intense – in situatii de stres sau anxietate dar si atunci cand o persoana trece printr-o stare emotionala puternica este posibil sa se confrunte cu laringospasm, ceea ce explica senzatia de „respiratie taiata” folosita pentru a descrie astfel de trairi.  

De asemenea, laringospasmul se mai poate produce in timpul somnului, fiind uneori asociat cu apneea in somn, sau poate fi un efect secundar al anesteziei totale, mai ales in cazul copiilor.

Care sunt simptomele unui laringospasm

Un episod de laringospasm dureaza de obicei intre 30 si 60 de secunde, timp in care muschii laringelui se contracta, determinand blocarea partiala sau completa a cailor respiratorii. In functie de gradul de contractie putem vorbi astfel de laringospasm partial - in care pacientul mai poate respira, dar cu mare dificultate – si laringospasm complet, care este mai sever intrucat caile respiratorii sunt obturate in totalitate.

Asadar, dificultatile de respiratie constituie simptomul definitoriu, aparand brusc si avand o durata de maxim un minut.

Pentru ca muschii contractati ai laringelui comprima corzile vocale, in laringospasm apare si afonia, adica incapacitatea de a vorbi. In forma partiala de laringospasm pacientii pot emite sunete slabe insa in forma completa acest lucru nu mai este posibil. Uneori, respiratia ingreunata poate fi insotita de un suierat produs de aerul care trece prin spatiul ingustat ramas intre corzile vocale.

Evident ca in aceste conditii apare si senzatia de sufocare, ce este perceputa de pacienti mai lunga decat este in realitate, ceea ce duce la aparitia anxietatii si chiar a atacurilor de panica, alte simptome care pot insoti un laringospasm.

Cum se diagnosticheaza laringospasmul

Atunci cand se produce in mod frecvent, laringospasmul nu este o afectiune in sine ci o consecinta a problemelor de sanatate mentionate mai sus. In cazul in care acestea nu sunt inca diagnosticate, medicul face mai intai o anamneza pentru a afla care sunt simptomele si intensitatea acestora, frecventa episoadelor de laringospasm si factorii declansatori precum si istoricul medical al pacientului. Urmeaza apoi o examinare fizica axata pe zona gatului si a cailor respiratorii superioare, iar in functie de particularitatile fiecarui caz sunt recomandate investigatii specifice pentru depistarea cauzelor subiacente.

Optiuni de tratament pentru laringospasm

Tratamentul laringospasmului presupune interventia imediata pentru ameliorarea simptomelor neplacute si prevenirea atacurilor de panica si totodata abordarea terapeutica a cauzelor subiacente.

Tratamentul imediat

Este foarte important ca pacientul sa cunoasca faptul ca laringospasmul nu ii pune viata in pericol si nu dureaza mai mult de un minut, informatii care il vor ajuta sa isi pastreze calmul intr-o astfel de situatie. In loc sa incerce cu disperare sa respire, este mai eficient sa isi opreasca respiratia pentru 5 secunde inhaland apoi usor aer pe nas si continuand astfel pana cand muschii laringelui se relaxeaza. De asemenea, respiratia pe gura prin intermediul unui pai sau cu buzele tuguiate ajuta la o mai buna dozare a aerului, iar masajul gatului ajuta la relaxarea muschilor faringieni.

Tratamentul cauzei subiacente

In acest caz, optiunile terapeutice difera in functie de diagnostic, bazandu-se atat pe administrarea de medicatie specifica dar si pe diferite proceduri medicale sau tratamente interventionale.

Daca episoadele de laringospasm nu pot fi combatute prin alte metode terapeutice, se apeleaza la injectarea de toxina botulinica in muschii laringelui, pentru blocarea semnalelor nervoase care determina spasmele. Efectul tratamentului dureaza intre 3 si 6 luni, dupa care procedura se repeta pana la disparitia cauzei subiacente.

Cum poate fi prevenit laringospasmul

O prima recomandare preventiva se refera la evitarea factorilor declansatori precum vaporii de substante toxice, fumul de tigara, aerul foarte poluat, praful si alergenii. De asemenea, in timpul mesei este important sa mancati incet, mestecand bine fiecare dumicat, reducand astfel riscul ca fragmente alimentare sa patrunda in laringe. In acelasi timp, lichidele se beau incet, cu inghitituri mici, evitand bauturile foarte reci sau fierbinti.

Prevenirea vizeaza insa in mod special episoadele recurente de laringospasm, care constituie adevarata problema legata de acest subiect. Intrucat astfel de episoade sunt asociate cu diferite afectiuni, metodele de preventie sunt orientate catre evitarea acestora sau managementul corect. Pentru ca boala de reflux gastroesofagian este una din cele mai frecvente cauze, prevenirea se axeaza pe adaptarea dietei, evitarea servirii meselor cum mai putin de doua ore inainte de culcare, adaptarea pozitiei de somn cu capul usor ridicat fata de restul corpului si administrarea medicatiei specifice.

Intarirea imunitatii pentru evitarea infectiilor respiratorii reduce riscul de laringospasm asociat cu aceste boli, iar in cazul afectiunilor respiratori cronice este recomandata respectarea tratamentului.

Persoanele cu alergii respiratorii trebuie sa evite pe cat posibil alergenii si sa isi administreze tratamentul cu antihistaminice pentru a evita reactiile neplacute iar o ultima recomandare se refera la evitarea si managementul stresului.