Platfus: ce este, din ce cauze apare si ce solutii exista

Platfusul (piciorul plat sau pes planus) este o afectiune caracterizata prin prabusirea sau absenta completa a boltei plantare mediale a piciorului, ducand la contactul (aproape) complet al talpii cu solul in timpul ortostatismului sau mersului.

Aceasta modificare biomecanica influenteaza, in mod direct, distributia fortelor la nivelul piciorului si intregului membru inferior, ceea ce are consecinte asupra gleznei, genunchiului, soldului si coloanei vertebrale.

Platfusul poate aparea inca din copilarie sau se poate dezvolta la varsta adulta si se pot distinge doua mari tipuri: congenital si dobandit. Malformatia trece nediagnosticata atunci cand nu duce la simptome, dar progresiv se agraveaza pe masura ce se pune presiune asupra piciorului. Drept urmare, este important sa se intervina cat mai rapid, inainte ca tratamentul sa devina mai dificil.

Ce este platfusul si cum apare?

Bolta longitudinala mediala a piciorului (arcada plantara) este o structura anatomica complexa, formata din calcaneu, talus, navicular, cele trei cuneiforme mediale si primele trei metatarsiene. Arcada are rol important in absorbtia socurilor mecanice, adaptarea la suprafata de sprijin si in asigurarea biomecanicii normale a mersului.

Stabilitatea arcadei este asigurata de un ansamblu de structuri osoase, musculotendinoase si de structurile ligamentare, dintre care cele mai importante sunt:

• ligamentul calcaneo-navicular plantar;
• ligamentul deltoid;
• tendonul tibial posterior;
• aponevroza plantara,
• muschii flexor hallucis longus si brevis.

Practic, disfunctia oricareia dintre aceste componente poate conduce la pierderea suportului de la nivelul arcadei si aparitia asa-zisului platfus dobandit. Factorii mecanici care, progresiv, pot duce la astfel de disfunctii, sunt: tensiunea excesiva a tricepsului sural, laxitatea ligamentara si disfunctia tendonului tibial posterior, suprasolicitarea cronica a structurilor plantare. De altfel, tendonul ahilean scurt sau rigid contribuie la modificarea biomecanicii piciorului si favorizeaza colapsul boltei si, astfel, piciorul plat.

Din ce cauze apare platfusul?

Platfusul poate fi clasificat in doua mari categorii: congenital si dobandit. Cauzele, prin urmare, variaza in functie de tipul clinic.

Platfus congenital

Platfusul este frecvent intalnit la sugari si la copiii mici. In aceasta etapa, „absenta aparenta” a boltei este determinata de:

• laxitatea ligamentara fiziologica;
• imaturitatea controlului neuromuscular;
• prezenta unui strat adipos la nivelul talpii care mascheaza, practic, bolta mediala.

Majoritatea copiilor dezvolta o bolta normala pana la varsta de 5-6 ani, iar in unele cazuri pana la 10 ani. Forma cea mai comuna este platfusul flexibil, caracterizat prin prezenta unei arcade normale in absenta sprijinului pe sol, care dispare in ortostatism.

Un proces redus de copii nu dezvolta o boala functionala pana la varsta adulta. Obezitatea, mai ales in timpul copilariei, este semnificativ corelata cu tendinta de colaps precoce a arcadei, prin suprasolicitarea structurilor de sustinere.

Platfus dobandit

Apare cel mai frecvent la adulti si are multiple cauze:

Disfunctia tendonului tibial posterior

• degenerarea sau ruptura acestuia, mai ales, este cea mai frecventa cauza de platfus dobandit;
• afectiunea este mai comuna la femeile peste 40 de ani, in special in prezenta obezitatii si a diabetului zaharat;
• adultii cu platfus congenital pot dezvolta disfunctii progresive ale tendonului, in special in contextul practicarii unor sporturi precum alergarea, baschetul, fotbalul.

Traumatismele

• leziunile la nivelul ante- sau retropiciorului, fracturile de navicular, calcaneu si fracturile la nivelul primului metatarsian, ale complexului ligamentar Lisfranc;
• riscul de platfus creste mai ales in cazul consolidarii vicioase a fracturilor anterioare;
• leziunile tesuturilor moi (fascia plantara, ligamentul calcaneo-navicular).

Afectiunile neurologice si metabolice

• pacientii cu neuropatie senzitiva pot dezvolta artropatie Charcot si, ulterior, o forma foarte severa si dificila de tratat de platfus.

Laxitate ligamentara generalizata

• asociata cu sindroame genetice precum sindromul Down, sindromul Marfan sau Ehlers-Danlos;
• laxitatea aparuta in timpul sarcinii poate duce la platfus tranzitoriu, care de obicei se remite postpartum.

Afectiuni reumatologice

• artritele inflamatorii si degenerative, artrita reumatoida, spondiloartrite seronegative;
• riscul de platfus creste mai ales atunci cand boala de baza nu este eficient gestionata.

Platfus rigid

Platfusul rigid este foarte rar si apare de obicei in copilarie. Este asociat cu anomalii structurale precum coalitia tarsiana, osul navicular accesoriu sau talusul vertical congenital. Spre deosebire de forma flexibila, arcada este absenta atat in sprijin, cat si fara sprijin, iar mobilitatea piciorului este mult redusa.

Platfusul la bebelusi

La bebelusi, platfusul este in general considerat o varianta normala de dezvoltare. Absenta unei arcade plantare este explicata prin:

• structura moale a piciorului;
• hiperlaxitatea ligamentara;
• stratul suplimentar de tesut adipos la nivelul talpii.

In majoritatea cazurilor, bolta se formeaza complet pana la varsta de 5-6 ani, uneori pana la 10 ani, odata cu maturizarea neuromusculara si dezvoltarea mersului. De regula, monitorizarea se considera suficienta, fara a fi necesare interventie terapeutica.

Cum se trateaza platfusul si ce solutii exista?

Tratamentul pentru platfus se individualizeaza in functie de varsta, simptomatologie, severitate si, bineinteles, cauza.

Corectarea platfusului la copii

Copiii cu platfus asimptomatic nu necesita tratament. Interventia se recomanda doar daca apare durerea sau exista limitari functionale si de biomecanica. Optiunile includ:

• orteze plantare personalizate pentru reducerea durerii si imbunatatirea alinierii;
• exercitii de intarire a musculaturii intrinseci a piciorului, kinetoterapie;
• monitorizarea evolutiei si raspunsului la kinetoterapie.

Tratamentul chirurgical este rezervat exclusiv formelor rigide, asociate cu anomalii de natura structurala.

Corectarea platfusului la adulti

La adulti, intrucat deseori vorbim despre platfus dobandit, abordarea este etapizata si orientata catre cauza de baza. Alternativele de tratament includ:

• orteze, talonete plantare, incaltaminte adecvata cu sprijin pentru talpa;
• antiinflamatoare nesteroidiene pentru controlul durerii, dar pe durata scurta;
• scaderea in greutate, mai ales la pacientii cu obezitate;
• kinetoterapie pentru cresterea flexibilitatii, intarirea musculaturii slabe;
• modificarea activitatilor care pun presiune excesiva la nivelul piciorului.

Operatia de platfus (interventia chirurgicala) este indicata doar in cazurile refractare la terapie conservatoare. Procedurile depind de severitatea afectiunii si pot include:

• alungirea tendonului lui Ahile sau a muschiului gastrocnemian;
• osteotomii corective;
• artrodeze in deformarile avansate.

Interventia chirurgicala este intotdeauna urmata de recuperarea prin sedinte de kinetoterapie, sub indrumarea si la indicatiile unui specialist.

Exercitii pentru platfus

Exercitiile nu ar trebui facute decat la stricta indicatie a unui specialist, deoarece daca nu se fac cum ar trebui, pot chiar sa agraveze deformarea. Acestea vizeaza intarirea muschilor, activarea musculaturii intrinseci a piciorului, imbunatatirea controlului postural. Exemple sunt ridicarea pe varfuri, prinderea obiectelor cu ajutorul degetelor, exercitii de echilibru, stretching.

Complicatiile si prognosticul platfusului

Prognosticul diagnosticului de platfus depinde foarte mult de cauza. Evolutia depinde, de altfel, de cauza initiala, de durata simptomelor, momentul interventiei si raspunsul la tratament. Spre exemplu, piciorul plat asociat cu artropatiile degenerative, inflamatorii sau artropatia Charcot, are un prognostic mai rezervat, deoarece aceste afectiuni sunt dificil de controlat si, din pacate, tind sa se agraveze in timp.

Chirurgia pentru afectiuni pentru ruptura tendonului tibial posterior sau contractura muschilor gastrocnemieni are, in general, un prognostic favorabil. Adaptarea activitatilor fizice si initierea precoce a tratamentului si modificarilor de viata pot preveni progresia deformarii. In lipsa unui tratament, se poate ajunge la:

• probleme de mers;
• alte probleme articulare (genunchi, sold, coloana), ca urmare a compensarii;
• tendinita ahileana, fasceita plantara;
• sindromul de stres tibial;
• aparitia monturilor, degetul „in ciocan”;
• cifoza, scolioza;
• tulburari circulatorii la nivelul membrelor inferioare.

De asemenea, exista si posibile complicatii postoperatorii, in functie de tipul interventiei:

• infectii ale plagii;
• fuziunea osoasa gresita;
• durerea persistenta;
• dislocarea sau fracturarea implanturilor;
• alte complicatii legate de materialele folosite pentru osteosinteza.

Deformarile avansate sunt asociate atat cu rate mai mari de esec terapeutic, cat si cu recuperarea mai dificila.

Sfaturi pentru preventie

• copiii mici trebuie incurajati sa calce pe suprafete variate, cu texturi si denivelari diferite;
• copiii mici sunt incurajati sa rostogoleasca sub picioare obiecte cu forma circulara (minge, sticla cu apa);
• purtarea incaltamintei adecvate, cu suport pentru talpa, care nu strange piciorul, se vor evita pe cat posibil tocurile inalte, pantofii cu talpa plata;
• alergatul ar trebui sa se faca pe o suprafata moale, nu foarte dura, care amortizeaza contactul piciorului cu solul;
• exercitii precum ridicatul pe varfuri, mersul pe calcaie, stretching-ul piciorului ajuta atat in preventie, cat si pentru ameliorare;
• incercati sa nu stati prea mult timp in picioare si sa luati pauze scurte in mod regulat;
• mentineti-va greutatea in limite normale.

Bibliografie:

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9319536/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK430802/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK542178/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK201179/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/14560896/

https://radiopaedia.org/articles/pes-planus