Sindromul Down, trisomia 21 sau mongolismul

Sindromul Down (trisomia 21, mongolismul) este o afectiune genetica determinata de prezenta unui cromozom 21 in plus, ceea ce duce la modificari de dezvoltare fizica si intelectuala.

Pe de alta parte, sindromul Down este cea mai frecventa anomalie cromozomiala compatibila cu viata, cu toate ca tinde sa afecteze numeroase organe si sisteme de organe.

Ce este sindromul Down (trisomia 21) si cum apare?

Sindromul Down, cunoscut si sub denumirea de trisomia 21, mai rar denumit mongolism, este o boala genetica in care fiecare celula (sau o parte dintre ele) contine 3 copii ale cromozomului 21, in loc de 2, cum este normal. Exista mai multe mecanisme genetice care pot duce la aceasta anomalie:

• non-disjunctia meiotica: cromozomul 21 nu se separa corect in timpul formarii ovulului sau spermatozoidului, rezultand un embrion cu un cromozom 21 in plus (95% din cazuri);
• translocatiile Robertsoniene: o parte din cromozomul 21 se ataseaza de alt cromozom, uzual cromozomul 14, materialul genetic in plus producand aceleasi efecte (3-4% din cazuri);
• mozaicismul: unele celule au un cromozom 21 in plus, altele nu, rezultand forme variabile ale acestei boli (eroarea apare dupa fertilizare, in timpul diviziunii celulare, si reprezinta 1-2% din cazurile de mongolism).

Trisomia 21 este cea mai frecventa trisomia autosomala compatibila cu viata. De asemenea, se considera a fi principala cauza genetica a dizabilitatii intelectuale in randul populatiei. Privitor la incidenta, aceasta variaza in functie de populatie: de la 1:400 pana la 1:1000 de nou-nascuti vii. Diagnosticul poate fi pus inca din perioada intrauterina. Cu toate ca incidenta cazurilor este mare la conceptie, se estimeaza ca 50-75% dintre fetusii afectati sunt pierduti prin avort spontan inainte de termen.

Care sunt cauzele si factorii de risc pentru sindrom Down (trisomia 21)?

Sindromul Down este cauzat de excesul de material genetic de pe cromozomul 21, care este in plus. Celulele contin 3 copii ale acestuia, in loc de 2. Prezenta a 3 copii ale genelor de pe acesti cromozomi va duce la supraexprimarea lor, ceea ce afecteaza dezvoltarea organelor. Mai mult, trisomia din sindromul Down influenteaza si exprimarea altor gene.

Exista cativa factori de risc materni care cresc riscul ca fatul sa dezvolte trisomia 21, si anume:

• varsta materna avansata (riscul creste semnificativ dupa varsta de 35 de ani),
• istoricul familial pozitiv (daca un copil a fost diagnostic cu sindrom Down, exista riscul ca si urmatorul sa aiba acelasi sindrom);
• statutul de purtator al unei mutatii, in special de genul translocatiilor.

Desi trisomia 21 apare frecvent la conceptie, multe sarcini nu ajung la termen. Sindromul Down are o rata de supravietuire mult mai mare decat alte tipuri de trisomii.

Cum se manifesta sindromul Down (trisomia 21)?

Sindromul Down afecteaza multiple sisteme ale organismului, iar manifestarile variaza in ceea ce priveste severitatea.

Trasaturi faciale caracteristice

• fata rotunda, profil plat;
• ochii oblici (aspect mongoloid, de unde si denumirea de mongolism);
• pliuri epicantice;
• nas mic, turtit;
• limba mare (macroglosie);
• urechi mici, pozitionate inferior.

Manifestari neurologice si de dezvoltare

• dizabilitate intelectuala (usoara–moderata);
• intarzieri in dezvoltarea motorie;
• hipotonie (tonus muscular redus);
• risc de convulsii;
• risc crescut de Alzheimer precoce.

Malformatii cardiace (prezente la aproximativ 50% dintre copii)

• defect septal atrioventricular (cel mai frecvent);
• defect septal ventricular;
• defect septal atrial;
• tetralogia Fallot.

Manifestari digestive

• atrezie duodenala;
• boala Hirschsprung;
• reflux gastroesofagian;
• constipatie cronica;
• boala celiaca.

Afectiuni hematologice

• anemie;
• trombocitopenie;
• policitemie neonatala;
• risc crescut de leucemie (de aproximativ 10 ori mai mare);

Manifestari endocrine

• hipotiroidism (frecvent);
• intarziere pubertara;
• probleme de fertilitate;
• tulburari de crestere.

Manifestari musculo-scheletice

• laxitate ligamentara;
• risc crescut de luxatii;
• masa musculara redusa.

Probleme oftalmologice

• strabism;
• cataracta;
• keratoconus;
• tulburari de vedere.

Problemele ORL

• infectii frecvente ale urechii;
• perforatia membranei timpanice;
• pierderea auzului (conductiva sau neurosenzoriala).

Trasaturile faciale sunt identificabile inca din momentul nasterii, dar celelalte afectiuni necesita diagnosticare ulterioara. Pacientii prezinta o gama larga de semne si simptome, iar acestea tind sa varieze in ceea ce priveste specificitatea si severitatea.

Prognosticul, complicatiile si riscurile in sindromul Down (trisomia 21)

Prognosticul asociat cu sindromul Down (trisomia 21) s-a imbunatatit semnificativ in ultimele decenii datorita progreselor medicale. In trecut, aproximativ 45% supravietuiau primului an de viata. Astazi, rata de supravietuire la 1 an este de 78% pentru copiii cu malformatii cardiace si de 96% la cei fara malformatii cardiace. Multi pacienti pot avea o viata activa, relativ normala, cu suport adecvat si interventii terapeutice si profilactice.

Sugarii cu sindrom Down prezinta un risc crescut de a dezvolta complicatii atat in perioada de la scurt timp dupa nastere, cat si in copilarie, respectiv adolescenta:

Complicatii in perioada neonatala si copilaria timpurie

• malformatii cardiace congenitale: defect septal atrioventricular, defect septal ventricular si defect septal atrial, persistenta canalului arterial, hipertensiune pulmonara;
• probleme de alimentatie si ale cailor respiratorii: hipotonie, laringomalacie, aspiratie, boala de reflux gastroesofagian;
• probleme digestive: atrezie, stenoza duodenala, boala Hirschsprung;
• mielopoieza anormala tranzitorie, policitemie neonatala, trombocitopenie;
• pierderea auzului, cataracta congenitala, obstructia canalului lacrima,
  hipotiroidism congenital, risc de hipotermie, icter neonatal prelungit.

Complicatii in copilarie si adolescenta

• apnee obstructiva in somn (adesea persistenta chiar si dupa indepartarea amigdalelor);
• otite medii recurente cu lichid, pierdere de auz conductiva sau neurosenzoriala;
• vicii de refractie, strabism, ambliopie;
• dificultati persistente de alimentare, constipatie cronica, boala celiaca;
• tiroidita autoimuna;
• leucemie (leucemia mieloida asociata sindromului Down, leucemie limfoblastica acuta);
• tulburari de vorbire si limbaj, dificultati de invatare, ADHD, tulburari din spectrul autist cu anxietate sau depresie;
• carii dentare, boala parodontala precoce, bruxism.

Complicatii la adultii cu sindrom Down (mongolism)

• apnee obstructiva in somn persistenta;
• hipotiroidism, sindrom metabolic, dislipidemie, densitate osoasa scazuta, osteoporoza;
• pierderea progresiva a auzului si vederii, keratoconus sau cataracta;
• boala parodontala sau pierderea dintilor;
• spondiloza cervicala sau stenoza cu mielopatie asociata;
• dementa de tip Alzheimer cu debut precoce, depresie sau anxietate.

Cat traiesc copiii cu sindromul Down (mongolism)?

Speranta de viata a copiilor cu sindrom Down (mongolism, trisomie 21) a crescut semnificativ in ultimele decenii, datorita progreselor medicale, in special in ceea ce priveste alternativele de tratament ale malformatiilor cardiace si ingrijirea pediatrica. In prezent, speranta de viata medie este de aproximativ 50–60 de ani, iar multi adulti pot trai chiar si peste 60–70 de ani, in conditii de monitorizare si tratament adecvat.

In trecut, copiii sindrom Down aveau un prognostic mult mai rezervat:

• in anii 1960, copiii cu sindrom Down aveau o speranta de viata de aproximativ 10 ani;
• in anii 1980, copiii cu sindrom Down aveau o speranta de viata de 20–25 de ani;
• astazi, speranta de viata a copilului cu sindrom Down poate depasi chiar 60 de ani.

Cresterea sperantei de viata a copiilor cu sindrom Down (mongolism) se datoreaza in principal corectiei chirurgicale a malformatiilor cardiace congenitale, protocolului de diagnostic al bolii, care permite diagnosticarea precoce, monitorizarea si tratarea complicatiilor (endocrine, a celor neurologice si infectioase), precum si accesul imbunatatit la servicii medicale.

Ce influenteaza speranta de viata a pacientului cu sindrom Down?

Speranta de viata asociata diagnosticului de sindrom Down, insa, depinde de mai multi factori:

• prezenta malformatiilor cardiace este factorul care cantareste cel mai mult, pentru ca in jur de 50% dintre copiii cu sindrom Down au si defecte cardiace care pot influenta semnificativ supravietuirea in primii ani de viata;
• accesul la serviciile de ingrijire medicala;
• complicatiile asociate (infectii, leucemii, boli endocrine);
• stilul de viata si suportul din partea familiei.

Copiii cu mongolism fara malformatii cardiace severe au o speranta de viata mai mare. Totusi, daca malformatiile cardiace sunt severe, atunci speranta de viata cate semnificativ in primul an de la nastere.

Viata adultului cu sindrom Down (trisomia 21)

Majoritatea persoanelor cu mongolism ajung la varsta adulta si tind sa aiba chiar o viata activa, se integreaza in societate, cu diferite grade de independenta. Totusi, exista unele particularitati la adultii cu sindromul Down:

• tendinta de imbatranire mai rapida, mai accelerata dupa varsta de 35–40 de ani;
• riscul crescut de dementa de tip Alzheimer (care tinde sa se instaleze mai devreme decat in populatia generala).

Copiii – si adultii, de altfel – cu sindrom Down nu mai au astazi un prognostic limitat, asa cum se intampla in trecut. Cu ingrijire medicala adecvata, monitorizare si suport, pot avea o speranta de viata relativ normala (chiar daca in medie mai mica decat populatia generala). De asemenea, calitatea vietii este buna, multi pacienti avand diferite grade de independenta. Prognosticul, pe de alta parte, ramane rezervat daca pacientul are malformatii cardiace sau alte complicatii care au potential sever.

Bibliografie:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK526016/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8428796/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5125364/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4464633/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10769995/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11750628/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10599770/