Pneumonia de aspiratie este o infectie pulmonara care apare atunci cand, din greseala, substante straine – precum alimente, lichide, saliva sau secretii nazofaringiene – patrund in tractul respirator inferior, in special in bronhii si alveole. In mod normal, organismul dispune de mecanisme de protectie care impiedica aceste substante sa ajunga in plamani, insa atunci cand reflexele de tuse sau deglutitie sunt afectate, ele pot trece mai departe si pot declansa inflamatie si infectie.
Spre deosebire de alte forme de pneumonie, cauzate de bacterii, virusuri sau fungi, pneumonia de aspiratie are un mecanism distinct, fiind determinata de inhalarea accidentala a unor materiale care nu ar trebui sa ajunga niciodata in plamani.
Acest articol a fost realizat cu sprijinul dnei dr. Diana Cosmina Dragan, medic rezident in specializarea ORL si chirurgie cervico-faciala, care ne-a oferit clarificari si recomandari medicale esentiale pentru intelegerea corecta a acestei afectiuni.
Ceea ce deosebeste o pneumonie de aspiratie de alte tipuri de pneumonie este mecanismul de aparitie. In alte forme – de exemplu pneumonie bacteriana, virala sau fungica – agentul patogen infecteaza tesutul pulmonar prin inhalare sau prin raspandire din alte parti ale corpului. In schimb, in pneumonia de aspiratie, problema este ca alimentele, lichidele sau secretiile care nu ar trebui sa intre in plamani patrund acolo. Acest lucru duce la doua tipuri de leziuni:
Astfel, aceasta forma este adesea asociata cu o combinatie de inflamatie + infectie.
In mod normal, reflexele de protectie – cum ar fi reflexul de inghitire si reflexul de tuse – opresc alimentele, saliva sau alte lichide sa patrunda in trahee si plamani. Insa daca aceste mecanisme sunt slabite sau ineficiente, materialul care nu ar trebui sa ajunga acolo poate patrunde in caile respiratorii inferioare si se poate acumula.
Iata cum explica dna dr Dragan mecanismul
“De exemplu:
Daca continutul gastric (care este acid) ajunge in plamani, poate produce iritatii severe si inflamatii ale tesutului alveolar.
Ulterior, bacteriile ce erau in materialul aspirat pot suprainfecta zona, transformand inflamatia chimica intr-o infectie reala.
Pe scurt: slabirea protectiei + aspirare accidentala → inflamatie + risc de infectie.”
Exista mai multi factori care va pot predispune la aceasta boala. Iata cativa:
Daca aveti disfagie (dificultati la inghitire) – de exemplu in boli neurologice precum boala Parkinson, scleroza laterala amiotrofica sau in urma unui accident vascular cerebral – alimentele sau lichidele pot sa nu fie inghitite corect, crescand riscul de aspirare.
Pacientii sub anestezie generala, cei in coma sau intoxicati cu alcool/substante pot aspira continut gastric in plamani, deoarece reflexele de protectie sunt relaxate.
Daca sucurile gastrice urca in esofag si faringe (reflux cronic), riscul ca in timpul somnului sau starii de relaxare materialul sa fie aspirat creste.
Persoanele cu BPOC, emfizem sau alte afectiuni respiratorii cronice – care au deja dificultati in eliminarea prin tuse a secretiilor – prezinta risc marit.
Pacientii hraniti prin tub nazogastric sau cu tub endotraheal sunt mai expusi deoarece reflexele de protectie pot fi compromise.
In plus, complicatiile pneumoniei de aspiratie pot fi grave: abces pulmonar, bronsiectazie, insuficienta respiratorie acuta, sepsis. Daca aveti deja o boala pulmonara, aparitia pneumoniei de aspiratie poate agrava semnificativ starea respiratorie.
Simptomele pot varia in functie de cat material a fost aspirat, de cat de afectate sunt caile respiratorii, si de starea generala de sanatate a persoanei.
Iata cele mai frecvente semne:
Tuse persistenta – este adesea printre primele semne deoarece organismul incearca sa elimine particulele straine. Tusea poate fi uscata sau productiva (mucus galben-verzui) daca s-a instalat infectie.
Dificultati de respiratie (dispnee) – respiratia poate deveni rapida si superficiala datorita inflamatiei si iritatiei tesutului pulmonar.
Febra si frisoane – infectia poate crea febra, adesea insotita de frisoane si transpiratii excesive.
Durere toracica – de regula resimtita la respiratie profunda sau la tuse, din cauza iritatiei mucoasei plamanilor.
Respiratie cu miros neplacut – un semn destul de caracteristic pentru pneumonia de aspiratie, datorat bacteriilor anaerobe ce provin din cavitatea bucala sau tractul digestiv.
Oboseala si slabiciune – din cauza efortului respirator si a febrei, pacientul poate fi lipsit de energie.
Cianoza – in cazuri severe, buzele sau degetele pot capata o tenta albastra din cauza oxigenarii scazute.
Confuzie sau somnolenta – mai ales la persoanele varstnice, poate aparea din cauza oxigenarii scazute cerebrale.
“Este important sa stiti ca simptomele pot fi mai subtile si pot fi confundate cu o infectie respiratorie banala. Daca simptomele persista sau se agraveaza, evaluate medical rapid este esential”, atrage atentia specialistul.
Diagnosticul presupune o evaluare atenta a istoricului medical (inclusiv prezenta factorilor de risc ca disfagia, refluxul) si a simptomelor pe care le aveti. Medicul va va intreba despre posibile episoade de aspirare, dificultati de inghitire sau modificari neurologice.
Pentru confirmarea diagnosticului se folosesc investigatii imagistice:
Radiografia toracica – adesea prima alegere. Poate arata zone de inflamatie sau consolidare pulmonara in lobii inferiori (unde se acumuleaza substantele aspirate) datorita gravitatiei.
Tomografia computerizata (CT) – folosita daca radiografia nu e suficient de clara sau daca se suspecteaza complicatii cum ar fi abcesul pulmonar sau bronsiectazia.
In unele cazuri, se utilizeaza bronhoscopia – o procedura prin care se introduce un tub flexibil cu camera in caile respiratorii pentru a vedea direct traheea si bronhiile, pentru a identifica particule aspirate sau inflamatii si pentru a preleva probe din secretii pentru analize microbiologice.
Diagnosticarea corecta este importanta pentru a diferentia pneumonia de aspiratie de alte infectii pulmonare si pentru a stabili tratamentul adecvat.
Odata stabilit diagnosticul, tratamentul urmareste doua obiective majore: combaterea infectiei bacteriene si prevenirea complicatiilor respiratorii.
Antibiotice – Desi natura chimica a leziunii (iritatia) este importanta, de regula urmeaza o infectie bacteriana, deoarece bacteriile din cavitatea bucala sau din tractul digestiv ajung in plamani. Tratamentul presupune antibiotice cu spectru larg, care sa acopere si bacteriile anaerobe (ce se pot dezvolta in lipsa oxigenului). Odata ce rezultatele culturilor si testelor de sensibilitate sunt disponibile, medicul poate ajusta antibioticul specific pentru bacteriile identificate.
Masuri de suport respirator – In cazurile severe, functia pulmonara poate fi compromisa si poate fi nevoie de oxigenoterapie pentru a creste nivelul oxigenului in sange. Daca starea este grava, poate fi necesara ventilatia mecanica (asistarea respiratiei prin ventilator), pentru ca plamanii sa aiba sansa sa se refaca.
Daca pacientul are o problema de inghitire (disfagie) sau reflux gastroesofagian ca factor de risc, este necesara interventia pentru reducerea riscului recurent. De exemplu:
Consult cu un specialist ORL sau cu un gastroenterolog
Terapie logopedica pentru imbunatatirea functiei de inghitire
Medicamente care controleaza acidul gastric (ex: inhibitori de pompa de protoni), in cazul refluxului gastroesofagian
Pozitia in care sta pacientul, mai ales in timpul somnului: o pozitie usor inclinata poate ajuta la reducerea riscului ca alimentele sau secretiile sa ajunga in plamani
Diagnosticul si tratamentul pneumoniei de aspiratie necesita o abordare personalizata – nu doar infectia in sine, ci si reducerea riscului de episoade viitoare si a complicatiilor.
In ultimii ani au aparut cateva actualizari importante pe tema pneumoniei de aspiratie:
O recenzie publicata in 2023 arata ca pneumonia de aspiratie reprezinta intre 5 % si 15 % din pneumoniile comunitare.
S-a observat ca acoperirea rutinara cu antibiotice pentru bacterii anaerobe (in plus fata de regimurile standard) nu este recomandata decat in cazuri cu abcese pulmonare, empiem sau necroza lobara.
Ghidurile de diagnostice si tratament pentru pneumoniile comunitare (American Thoracic Society / Infectious Diseases Society of America) sustin ca pneumonia de aspiratie se trateaza in mare parte ca o pneumonie obisnuita, adaptandu-se riscurile individuale.
In ceea ce priveste preventia, studiile subliniaza importanta igienei orale, evaluarii inghitirii la pacientii cu risc si ridicarii capului patului la pacientii cu risc de aspirare.
Aceste informatii sunt utile pentru intelegerea faptului ca pneumonia de aspiratie nu este intotdeauna „alta boala” ci o varianta a pneumoniei, cu particularitati.
Intrebari adresate doamnei dr. Diana Cosmina Dragan, medic rezident ORL
Care sunt primele semne pe care le observati la pacientii cu risc de pneumonie de aspiratie in practica ORL?
“Primele semne obiectivate la examinarea clinica a unui pacient cu pneumonie de aspiratie sunt sindromul febril al pacientului, tahipnee, dispnee de intensitate variabila, aparitia tusei imediat dupa ingestia de alimente/lichide. La examinarea fibroscopica putem observa fie staza salivara in hipofaringe cu aspiratie endotraheala a secretiilor, fie in cazul pacientilor laringectomizati, fistula faringo-traheala.”
In ce situatii recomandati evaluarea logopedica pentru inghitire si ce interventii folositi pentru a preveni aspirarea?
“Evaluarea logopedica pentru inghitire este recomandata atunci cand exista semne clinice de disfagie, precum tusea recurenta la inghitire, pacientul are istoric de aspiratie sau infectii respiratorii recurente, in prezenta unor afectiuni neurologice cu impact asupra controlului deglutitiei, in contextul unor patologii ORL care afecteaza glota sau faringele, dupa interventii chirurgicale ORL sau cervicale cu risc asupra deglutitiei. Pentru preventia aspirarii se ajusteaza consistenta alimentelor, se adopta posturi compensatorii precum inclinarea capului inainte sau rotatia acestuia spre partea afectata, controlul ritmului de alimentatie prin inghitituri mici si pauze regulate, precum si un regim special pentru prevenirea refluxului gastroesofagian.”
Cum decideti cand este necesar sa extindeti tratamentul antibiotic pentru pacientii cu pneumonie de aspiratie – ce parametri urmariti?
“Escaladarea tratamentului antibiotic in pneumonia de aspiratie se decide pe baza evolutiei clinice, a parametrilor biologici si a imagisticii. Se ia in considerare persistenta sau agravarea simptomelor respiratorii (dispnee accentuata, febra persistenta, tuse productiva, cresterea necesarului de oxigen), lipsa unei ameliorari clinice dupa 48–72 de ore de tratament adecvat si aparitia semnelor de sepsis sau instabilitate hemodinamica. Se monitorizeaza markerii inflamatori precum proteina C reactiva si procalcitonina, care, daca se mentin crescute sau continua sa creasca, sugereaza necesitatea reevaluarii sau extinderii antibioterapiei. De asemenea, se urmaresc rezultatele culturilor (sputa, aspirat, hemoculturi) si eventualele noi infiltrate radiologice sau agravarea celor existente”.
Ce masuri preventive concrete sugerati pentru pacientii cu reflux cronic sau tulburari neurologice, pentru a reduce riscul de pneumonie de aspiratie?
“Pentru pacientii cu reflux cronic sau tulburari neurologice, preventia aspiratiei include mentinerea pozitiei verticale in timpul si dupa mese, portionarea alimentelor si evitarea ingestiei rapide, adaptarea consistentei alimentelor, precum si o igiena orala stricta. La cei cu reflux se recomanda evitarea culcatului dupa mese si ridicarea capatului patului. La pacientii cu tulburari neurologice ajuta supravegherea alimentatiei, tehnicile compensatorii si exercitiile de inghitire instruite de logoped.”
Exista noutati in protocolul ORL/respirator pentru pacientii spitalizati care au un risc mare de aspirare si cum colaborati cu alte specialitati (gastroenterologie, pneumologie) in acest sens?
“In protocolul ORL se pune tot mai mult accent pe screeningul precoce al disfagiei, evaluarea logopedica rapida si folosirea fibroscopiei nazo-faringo-laringiene atunci cand exista suspiciune de aspiratie silentioasa. Se insista si pe igiena orala stricta ca masura standard de preventie. Colaborarea se face interdisciplinar: cu gastroenterologia pentru controlul refluxului gastro-esofagian si evaluarea motilitatii esofagiene, cu pneumologia pentru monitorizarea complicatiilor respiratorii si ajustarea tratamentului, iar cu logopedia pentru tehnici de inghitire si adaptarea dietei.”
Surse:
https://www.poumon.ca/causes-7
https://ressourcessante.salutbonjour.ca/condition/getcondition/pneumoniepneumonie
DESCOPERA PRODUSE
CONTACT
CELE MAI NOI ARTICOLE
www.catena.ro - copyright 2025,
Toate drepturile rezervate
CATENA PHARMA SRL
Nr. Registrul Comerţului: J03/2710/2023
CUI: RO 3008793
Adresă sediu social: judetul Argeş, municipiul Piteşti, strada Banat nr.2
Distribuie pe WhatsApp
Distribuie pe Facebook