Rubeola: simptome, cauze, diagnostic, tratament

Rubeola este o infectie virala contagioasa, cunoscuta si sub denumirea de „pojar german”, care produce de regula o boala usoara la copii si adulti. Manifestarile caracteristice sunt eruptia cutanata roz-rosiatica, febra usoara si marirea ganglionilor limfatici.

O parte dintre persoanele infectate nu prezinta simptome. Principala problema medicala apare atunci cand infectia este contractata in timpul sarcinii, in special in primul trimestru, deoarece virusul poate afecta sever dezvoltarea fatului.

Ce este rubeola?

Rubeola este o boala virala exantematica acuta, produsa de virusul rubeolic. Omul reprezinta rezervorul cunoscut al virusului, iar transmiterea are loc in principal prin secretiile respiratorii.

Dupa patrunderea in organism prin tractul respirator, virusul se multiplica si ajunge in circulatie, producand viremie. Perioada de incubatie este de aproximativ 14–21 de zile. Persoana infectata poate transmite virusul inainte de aparitia eruptiei, contagiozitatea fiind crescuta in perioada apropiata debutului acesteia.

Aproximativ 25–50% dintre infectii pot fi subclinice, fara manifestari evidente. La persoanele simptomatice, boala este in general autolimitata.

Rubeola versus rujeola

Rubeola si rujeola sunt boli diferite, produse de virusuri diferite. Ambele pot provoca febra si eruptie cutanata si sunt prevenite prin vaccinul combinat ROR.

Denumirile sunt relativ asemanatoare, dar exista diferente foarte mari intre boli.

Care sunt cauzele si factorii de risc pentru rubeola?

Cauza este infectia cu virusul rubeolic, singurul membru din genul Rubivirus, familia Marnaviridae. Riscul este legat in principal de absenta imunitatii, fie prin nevaccinare, fie prin lipsa unei infectii anterioare care a determinat imunitate.

Sunt mai expuse persoanele nevaccinate, cele cu schema vaccinala incompleta si persoanele care calatoresc sau locuiesc in regiuni cu acoperire vaccinala redusa. O categorie care necesita atentie deosebita este reprezentata de femeile fara imunitate la rubeola care isi propun sa ramana insarcinate.

Cum se transmite rubeola?

Virusul se transmite prin picaturi si secretii respiratorii, inclusiv prin contact apropiat cu o persoana infectata.

Transmiterea este posibila si de la persoanele cu forme asimptomatice. O persoana infectata poate raspandi virusul aproximativ din saptamana anterioara eruptiei pana la aproximativ o saptamana dupa aparitia acesteia.

In sarcina, virusul poate traversa placenta in perioada de viremie materna si infecta fatul.

Care sunt simptomele asociate cu rubeola?

Manifestarile sunt frecvent discrete, in special la copii. Eruptia poate reprezenta primul semn evident. Simptomele caracteristice includ:

eruptie maculopapulara roz–rosiatica, ce incepe frecvent pe fata si se extinde rapid catre trunchi si membre;

• febra usoara;
• stare generala de indispozitie;
• dureri de cap;
• durere in gat;
• scaderea poftei de mancare;
• adenopatii postauriculare, suboccipitale si cervicale;
• dureri articulare, mai frecvente la adolescenti si adulti;
• petesii pe palatul moale, cunoscute drept petele Forchheimer, intalnite la o parte dintre pacienti.

Ce simptome indica inceputul de rubeola?

Inaintea eruptiei pot aparea febra usoara, indispozitie, cefalee, durere in gat si adenopatii. La copii, eruptia poate fi prima manifestare observata.

Cat dureaza rubeola?

Eruptia caracteristica persista in general aproximativ 3 zile si dispare in aceeasi ordine in care a aparut. Celelalte manifestari se remit treptat, insa durerile articulare la adulti pot persista mai mult.

Mai pot face rubeola daca am avut deja boala?

In general, infectia naturala produce imunitate de lunga durata, de regula pe viata, la fel ca si vaccinarea. Reinfectiile sunt rare si tind sa fie usoare sau asimptomatice.

Rubeola in sarcina

Rubeola in sarcina reprezinta, de fapt, situatia cu cel mai mare risc cand vine vorba de aceasta boala. Virusul poate traversa placenta si poate afecta celulele fetale in perioade critice ale dezvoltarii organelor.

Riscul este maxim in primele saptamani. Malformatiile congenitale sunt raportate la pana la 85% dintre nou-nascutii afectati atunci cand infectia materna apare in primele 12 saptamani. Riscul scade la aproximativ 50% pentru infectiile din saptamanile 13–16 si la aproximativ 25% in ultima parte a trimestrului al doilea.

Sindromul rubeolic congenital – SRC – poate include:

• cataracta si alte afectari oculare;
• surditate neurosenzoriala;
• malformatii cardiace congenitale, inclusiv persistenta canalului arterial;
• microcefalie;
• intarziere in dezvoltare;
• greutate mica la nastere;
• hepatosplenomegalie;
• trombocitopenie;
• leziuni cutanate de tip „blueberry muffin” (briose cu afine).

Infectia materna poate determina si avort spontan, moarte fetala intrauterina, nastere prematura sau restrictie de crestere intrauterina.

Femeile care planifica o sarcina si nu au dovada imunitatii trebuie sa discute despre vaccinarea ROR inaintea conceptiei. Fiind un vaccin viu atenuat, ROR este contraindicat in timpul sarcinii. Dupa vaccinare se recomanda evitarea incercarii de a concepe timp de cel putin o luna.

Rubeola la adulti

La adult, rubeola poate produce manifestari mai pronuntate decat la copil. Febra, starea generala alterata si durerile articulare sunt mai frecvente.

Femeile adulte cu rubeola prezinta in special risc de artralgii sau artrita, care afecteaza adesea simetric degetele, incheieturile mainilor, genunchii si gleznele. Pentru adultii fara dovada imunitatii sau vaccinarii, statusul vaccinal trebuie evaluat impreuna cu medicul.

Cum se stabileste diagnosticul de rubeola?

Aspectul clinic nu este suficient pentru confirmare, deoarece eruptia seamana cu cea produsa de alte infectii virale. Diagnosticul se bazeaza pe teste de laborator. Una dintre metode este identificarea anticorpilor IgM specifici rubeolei, care devin detectabili de regula la cateva zile dupa aparitia eruptiei.

Confirmarea poate fi sustinuta si de:

• cresterea de cel putin patru ori a titrului anticorpilor IgG intre probele din faza acuta si convalescenta;
• evaluarea aviditatii IgG in anumite situatii;
• RT-PCR, pentru identificarea ARN-ului viral in probe corespunzatoare.

In sarcina, evaluarea serologica trebuie interpretata atent de medic. Expunerea unei femei insarcinate fara imunitate cunoscuta necesita evaluare prompta.

Care sunt optiunile de tratament pentru rubeola?

Nu exista un antiviral specific utilizat de rutina pentru rubeola postnatala necomplicata. Tratamentul este in principal simptomatic si de sustinere. Acesta poate include:

• repaus si odihna;
• hidratare adecvata;
• tratamentul febrei si disconfortului;
• antiinflamatoare nesteroidiene pentru artralgii sau artrita, atunci cand sunt indicate;
• limitarea contactului cu alte persoane in perioada contagioasa, mai ales cu femeile insarcinate susceptibile.

De obicei, insa, rubeola trece de la sine fara prea multe complicatii, pe masura ce sistemul imunitar neutralizeaza virusului. Pe de alta parte, sindromul rubeolic congenital necesita ingrijire multidisciplinara, adaptata problemelor cardiace, auditive, oftalmologice si neurologice ale copilului.

Care sunt riscurile si complicatiile asociate cu rubeola?

La adolescenti si adulti, poliartralgia si poliartrita sunt cele mai frecvente complicatii asociate cu rubeola si au fost raportate la pana la 70% dintre cazurile din anumite populatii.

Complicatiile mai rare includ:

• trombocitopenie;
• anemie hemolitica;
• encefalita postinfectioasa;
• miocardita si pericardita;
• hepatita;
• orhita;
• retinopatie si uveita;
• sindrom Guillain-Barré.

Cele mai severe consecinte cand vine vorba de rubeola raman cele asociate infectiei din timpul sarcinii.

Cand se recomanda consultul medical?

Consultatia medicala este recomandata ori de cate ori exista suspiciunea de rubeola, deoarece diagnosticul clinic trebuie diferentiat de alte boli eruptive, iar infectia este transmisibila.

Evaluarea trebuie facuta cu prioritate in cazul femeilor insarcinate sau al persoanelor care au intrat in contact cu o gravida, precum si daca apar febra importanta, manifestari neurologice, sangerari, dureri articulare severe sau stare generala alterata.

Este indicat sa contactati unitatea medicala inainte de prezentarea fizica atunci cand suspectati o boala contagioasa, pentru organizarea consultatiei in conditii care limiteaza transmiterea.

Sfaturi pentru a preveni rubeola

Vaccinarea reprezinta principala metoda de prevenire a rubeolei si a sindromului rubeolic congenital. Imunitatea populatiei reduce circulatia virusului si protejeaza inclusiv femeile insarcinate susceptibile sau alte persoane care, din diferite motive, nu se pot vaccina.

Masurile importante pentru a preveni rubeola includ:

• respectarea schemei nationale de vaccinare;
• verificarea statusului vaccinal;
• vaccinarea femeilor fara imunitate inainte de planificarea unei sarcini;
• evitarea contactului apropiat cu persoane suspecte de rubeola;
• respectarea masurilor de igiena respiratorie;
• evaluarea medicala prompta dupa expunerea unei gravide susceptibile;
• recuperarea dozelor vaccinale omise dupa recomandarea medicului.

In Romania, vaccinul rujeolic-rubeolic-oreion – ROR – este administrat in cadrul Calendarului National de Vaccinare la varsta de 12 luni si la 5 ani, prin medicul de familie.

Vaccinul ROR contine virusuri vii atenuate si nu se administreaza in timpul sarcinii. Femeile susceptibile pot fi vaccinate inainte de conceptie sau, atunci cand este necesar, dupa nastere. Mentinerea unei acoperiri vaccinale ridicate ramane masura esentiala pentru prevenirea circulatiei virusului si, in special, a cazurilor de sindrom rubeolic congenital.

Bibliografie:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK559040/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4514442/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/35367004/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC1150256/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12097546/