
Ruptura de ligament constituie una dintre cele mai frecvente leziuni de tip musculoscheletic intalnite in practica medicala. O ruptura de ligament poate aparea fie in urma unui traumatism direct la nivelul articulatiei, fie in contextul unor miscari bruste, necontrolate, mai ales in timpul activitatilor sportive.
Cele mai des afectate ligamente sunt cele ale genunchiului, in ligamentul incrucisat anterior si ligamentele colaterale, insa leziuni similare pot aparea si la nivelul gleznei, nivelul umarului si incheieturii mainii. In general, astfel de traumatisme au o incidenta mai crescuta la sportivii de performanta si la persoanele active, dar pot sa apara si in randul varstnicilor predispusi la caderi (cum ar fi cei care au tulburari de echilibru sau osteoporoza).
Ce sunt ligamentele si ce functii indeplinesc?
Ligamentele sunt formatiuni fibroase, care contin in principal colagen, si au rolul de a conecta oasele intre ele si de a stabiliza articulatiile. Ele functioneaza ca niste „cordoane” elastice, desi au o rezistenta considerabila, mentinand arhitectura articulara si permitand, totodata, o anumita libertate de miscare. Spre deosebire de tendoane, care leaga muschii de oase si actioneaza prin transmiterea fortei musculare, ligamentele au un rol predominant de stabilizare si de ghidare a miscarilor.
Din punct de vedere structural, ligamentele au o rezistenta considerabila, dar pot suferi leziuni. Ruptura de ligament este cea mai comuna leziune. Atunci cand asupra lor se exercita o forta ce depaseste capacitatea de intindere sau rezistenta, fibrele de colagen se pot rupe, rezultand astfel ruptura de ligament – partiala sau completa, in functie de severitatea leziunii.
Tipuri de ruptura de ligament
Rupturile ligamentare se clasifica in functie de gravitatea leziunii si, in egala masura, in functie de numarul de fibre afectate.
Ruptura de ligament partiala
„Ruptura partiala de ligament se refera la afectarea unei parti din fibrele ligamentului, fara insa a vorbi despre o structura complet intrerupta a acestuia. In acest caz, articulatia isi pastreaza o oarecare stabilitate partiala, dar pacientul resimte durere, sensibilitate la atingere si mobilitatea ii este redusa, dar nu compromisa. De multe ori, aceste rupturi pot fi tratate prin metode clasice conservatoare, cum ar fi repaus, comprese, antiinflamatoare, kinetoterapie si fizioterapie. Deci, nu este necesara interventia chirurgicala”, ne spune dr. Iasmina Wadi, medic rezident medicina de familie.
Ruptura de ligament totala
In ruptura completa, toate fibrele ligamentului sunt sectionate, ceea ce duce la compromiterea stabilitatii articulatiei. Pacientul poate simti o senzatie de „cedare” a articulatiei, incapacitatea de a folosi membru afectat, de a sprijini greutatea corpului pe acesta si durere intensa. Rupturile totale, mai ales la nivelul ligamentului incrucisat anterior sau ligamentelor colaterale, necesita deseori tratament chirurgical urmat de un program riguros de recuperare.
Ruptura de ligament – cauze si factori de risc
Conform dr. Iasmina Wadi: „Ruptura de ligament are loc in special in contextul miscarilor care sunt efectuate brusc, cum ar fi pivotarile si schimbarile de directie. Sporturile care implica mai ales sarituri, sprinturi si opriri bruste – fotbalul, baschetul, tenisul, schiatul – sunt destul de des asociate cu astfel de leziuni. De asemenea, impactul traumatic direct asupra articulatiei ar putea duce la astfel de leziuni.
Ligamentul incrucisat anterior al genunchiului este frecvent afectat, intrucat joaca un rol foarte important in stabilizarea genunchiului in timpul rotatiilor si schimbarilor de torsiune – ruptura de ligament incrucisat anterior apare adesea la schimbarea brusca a directiei de alergare sau la aterizarea incorecta, dupa un salt.
Ligamentele colaterale, situate pe partea interna si externa a genunchiului, se pot rupe in urma unui impact direct asupra articulatiei, de exemplu in timpul unui contact fizic puternic in meciul de fotbal. La nivelul gleznei, ruptura de ligament este deseori rezultatul entorselor, cand practic piciorul ajunge in pronatie sau supinatie excesiva”.
Factori de risc suplimentari pentru ruptura de ligament includ musculatura insuficient antrenata (dezechilibrele musculare), oboseala musculara, dezechilibrele biomecanice (picior plat, genu varum sau valgum), purtarea echipamentelor sportive inadecvate sau lipsa incalzirii inainte de antrenament. In afara activitatii sportive, persoanele in varsta care sufera de osteoporoza, insa si persoanele supraponderale, au un risc mai mare de a dezvolta ruptura de ligament.

Ruptura de ligament – simptome si manifestari
Manifestarile clinice depind de tipul ligamentul afectat si de gravitatea leziunii. Spre exemplu, in cazul rupturilor acute, pacientul poate auzi sau simti o pocnitura in momentul traumatizarii, asadar ruperii, urmata de durere intensa, cu debut brusc.
La genunchi ruptura de ligament incrucisat anterior se prezinta cu instabilitate marcanta insotita de imposibilitatea de a continua activitatea fizica si umflarea rapida ca urmare a acumularii de sange in articulatie. Ruptura de ligament incrucisat colateral se prezinta cu durere localizata fie pe partea interna, fie pe partea externa a genunchiului, accentuata de miscarile de rotatie.
In cazul gleznei, ruptura de ligament duce la durere, tumefiere si imposibilitatea pacientului de a se sprijini pe piciorul afectat. La umar, leziunile ligamentelor pot duce la luxatii recurente, cu senzatia de instabilitate, in special la miscari de ridicare a bratului. Simptomele generale includ durere persistenta, edem, limitarea mobilitatii, echimoze (vanatai) si, in cazuri severe, evidenta incapacitate de a folosi articulatia afectata.
Ruptura de ligament – tratament si recuperare
Tratamentul depinde de severitatea leziunii si de ligamentul afectat. In cazul rupturilor partiale, prima etapa consta in masuri conservatoare. Repausul articular este esential: este indicat, astfel, ca pacientul sa isi imobilizeze articulatie cu o orteza sau cu un bandaj compresiv. Se recomanda comprese cu gheata in primele 48 de ore pentru a reduce inflamatia si durerea. Durerea se poate ameliora cu antiinflamatoare nesteroidiene sau geluri topice cu efect analgezic, antiinflamator.
Pe masura ce se reduce durerea, articulatia poate fi mobilizata progresiv, cu efort atent dozat si se recomanda sedinte de kinetoterapie si fizioterapie. In ruptura de ligament completa sau chiar in contextul uneia partiale, dar cu instabilitate marcanta, interventia chirurgicala este necesara. Reconstructia ligamentara se realizeaza cel mai frecvent prin artroscopie, utilizand grefe (care pot fi prelevate de la pacient sau artificiale, biocompatibile).
Dupa operatie, urmeaza un program de recuperare intensa, cu o durata medie de 6-12 luni, dar poate varia in functie de nivelul de activitate al pacientului si complexitatea leziunii. De obicei, recuperarea este cel putin la fel de importanta precum tratarea leziunii in sine: pacientul trebuie sa faca sedinte de kinetoterapie pentru a-si recapata integritatea functionala.
Ruptura de ligament – prognostic, complicatii si riscuri
In majoritatea cazurilor, daca se urmeaza un protocol corect de tratament si recuperare, ruptura de ligament se vindeca fara a lasa sechele functionale. Complicatiile tind sa apara cand ruptura de ligament nu este tratata corespunzator si cand in ciuda acesteia pacientul continua activitatea sportiva (in rupturile partiale):
-
instabilitate articulara cronica (favorizeaza leziuni suplimentare ale meniscului articular si cartilajului articular);
-
artroza precoce;
-
durere cronica;
-
rigiditate;
-
reducerea mobilitatii.
Exista si riscul ca ruptura de ligament sa recidiveze, mai ales la sportivii de performanta, ceea ce face ca preventia si programul de recuperare sa devina deosebit de importante.
Ruptura de ligament – sfaturi pentru preventie
Pentru a reduce riscul de ruptura de ligament, se recomanda urmatoarele:
-
dozarea atenta a efortului fizic;
-
incalzirea musculaturii inainte de activitatile sportive si recuperarea adecvata dupa acestea, cu exercitii de stretching;
-
purtarea echipamentului adecvat;
-
intarirea musculaturii (in special a cvadricepsului si ischiogambierilor, in cazul articulatiei genunchiului) are un rol important in stabilizarea ligamentelor;
-
evitarea antrenarii excesive;
-
respectarea perioadelor de recuperare (spa, masaj, kinetoterapie preventiva, fizioterapie);
-
mentinerea unei greutati corporale optime.
Nu trebuie subestimat impactul functional pe care o ruptura de ligament il poate avea. Preventia este mult mai usoara decat tratamentul.
Bibliografie:
Radswiki T, Feger J, Walizai T, et al. Anterior cruciate ligament tear. Reference article, Radiopaedia.org (Accessed on 25 Sep 2025) https://doi.org/10.53347/rID-12490. Link: https://radiopaedia.org/articles/anterior-cruciate-ligament-tear
Leong NL, Kator JL, Clemens TL, James A, Enamoto-Iwamoto M, Jiang J. Tendon and Ligament Healing and Current Approaches to Tendon and Ligament Regeneration. J Orthop Res. 2020 Jan;38(1):7-12. doi: 10.1002/jor.24475. Epub 2019 Sep 30. PMID: 31529731; PMCID: PMC7307866. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7307866/
Fleming BC, Hulstyn MJ, Oksendahl HL, Fadale PD. Ligament Injury, Reconstruction and Osteoarthritis. Curr Opin Orthop. 2005 Oct;16(5):354-362. doi: 10.1097/01.bco.0000176423.07865.d2. PMID: 17710194; PMCID: PMC1948850. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC1948850/
Bergman R, Shuman VL. Acute Ankle Sprain. [Updated 2025 Aug 2]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2025 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK459212/
Evans J, Mabrouk A, Nielson Jl. Anterior Cruciate Ligament Knee Injury. [Updated 2023 Nov 17]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2025 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK499848/